ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7606/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul M.G. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bihor, pentru ca instanța să dispună anularea hotărârii nr. 5934 din 18 iulie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia, să-i recunoască calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că părinții săi s-au refugiat în Brașov, unde s-a născut și a locuit până la reîntoarcerea în localitatea natală. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 360/CA-P din 22 septembrie 2003, a admis acțiunea formulată, motivat de faptul că și copiii născuți în localitatea în care părinții au fost strămutați, au același statut cu părinții lor, respectiv au suferit persecuții etnice pe toată perioada strămutării, care este sinonimă cu refugiul.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice și susținând că intimatul-reclamant, născut în timpul refugiului părinților săi, nu poate beneficia de prevederile O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât nu era născut la data strămutării părinților săi și nu avea domiciliu de unde să fi fost strămutat. Analizând recursul formulat, în raport cu motivele invocate, sentința pronunțată și dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată fondat, recursul formulat, dar pentru alte considerente, decât cele susținute în recurs și anume: Reclamantul s-a născut, conform certificatului de naștere, la data de 5 decembrie 1944, în Brașov, locul de refugiu al mamei sale L.I., în urma strămutării familiei sale din satul Ciutelec, comuna Tăuteu, județul Bihor.

Această situație este confirmată de extrasul din adeverința nr. C/2426 din 19 decembrie 2002, emisă de Ministerul de Interne - Direcția Județeană Bihor a Arhivelor Naționale, care certifică faptul că „În indexul cu evidența refugiaților români din Ungaria, întocmit la data de 31 iulie 1942, figurează L.I., având numărul de fișă 8815”. Potrivit certificatului nr. 0777640 seria C 9, L.I. s-a căsătorit cu G.M. la data de 11 februarie 1943, dând naștere, la 5 decembrie 1944, reclamantului. Concluzia care se impune în raport cu cele de mai sus, este aceea că, întrucât reclamantul s-a născut în localitatea Brașov, locul de căsătorie al mamei sale, care și-a întemeiat o nouă familie, prin căsătorie, nu a suferit nici un fel de persecuții din motive etnice, având domiciliul stabil în Brașov și astfel nu îi sunt aplicabile prevederile art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, care condiționează acordarea drepturilor conferite, de faptul că persoana să fi fost persecutată din motive etnice, fiind obligată să se refugieze și să-și stabilească domiciliul temporar în localitatea de refugiu. Or, în cauză este de necontestat că reclamantul M.G., născut ulterior strămutării mamei sale, nu a suferit persecuții din motive etnice, întrucât prin căsătorie, aceasta și-a întemeiat o nouă familie și și-a stabilit domiciliul definitiv în Brașov, locul de naștere al reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor, împotriva sentinței civile nr. 360 din 20 septembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea, ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2004.