ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7606/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul M.G. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Bihor, pentru ca instanța să dispună anularea

hotărârii nr. 5934 din 18 iulie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia,

să-i recunoască calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea acțiunii sale,

reclamantul a arătat că părinții săi s-au refugiat în Brașov, unde s-a născut

și a locuit până la reîntoarcerea în localitatea natală.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 360/CA-P din 22

septembrie 2003, a admis acțiunea formulată, motivat de faptul că și copiii

născuți în localitatea în care părinții au fost strămutați, au același statut

cu părinții lor, respectiv au suferit persecuții etnice pe toată perioada

strămutării, care este sinonimă cu refugiul.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen, Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinice și susținând că intimatul-reclamant, născut în

timpul refugiului părinților săi, nu poate beneficia de prevederile O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât nu era născut la data strămutării

părinților săi și nu avea domiciliu de unde să fi fost strămutat.

Analizând recursul formulat, în

raport cu motivele invocate, sentința pronunțată și dispozițiile legale

incidente în cauză, Înalta Curte constată fondat, recursul formulat, dar pentru

alte considerente, decât cele susținute în recurs și anume:

Reclamantul s-a născut, conform

certificatului de naștere, la data de 5 decembrie 1944, în Brașov, locul de

refugiu al mamei sale L.I., în urma strămutării familiei sale din satul

Ciutelec, comuna Tăuteu, județul Bihor.

Această situație este confirmată de

extrasul din adeverința nr. C/2426 din 19 decembrie 2002, emisă de Ministerul

de Interne - Direcția Județeană Bihor a Arhivelor Naționale, care certifică

faptul că „În indexul cu evidența refugiaților români din Ungaria, întocmit la

data de 31 iulie 1942, figurează L.I., având numărul de fișă 8815”.

Potrivit certificatului nr. 0777640

seria C 9, L.I. s-a căsătorit cu G.M. la data de 11 februarie 1943, dând

naștere, la 5 decembrie 1944, reclamantului.

Concluzia care se impune în raport

cu cele de mai sus, este aceea că, întrucât reclamantul s-a născut în

localitatea Brașov, locul de căsătorie al mamei sale, care și-a întemeiat o

nouă familie, prin căsătorie, nu a suferit nici un fel de persecuții din motive

etnice, având domiciliul stabil în Brașov și astfel nu îi sunt aplicabile

prevederile art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările

ulterioare, care condiționează acordarea drepturilor conferite, de faptul că

persoana să fi fost persecutată din motive etnice, fiind obligată să se

refugieze și să-și stabilească domiciliul temporar în localitatea de refugiu.

Or, în cauză este de necontestat că

reclamantul M.G., născut ulterior strămutării mamei sale, nu a suferit

persecuții din motive etnice, întrucât prin căsătorie, aceasta și-a întemeiat o

nouă familie și și-a stabilit domiciliul definitiv în Brașov, locul de naștere

al reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor, împotriva sentinței civile nr. 360 din 20 septembrie

2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 octombrie 2004.