ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3997/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 27 decembrie 2001, V.G. din municipiul Iași, a chemat în judecată Serviciul Român de Informații prin Secția Județeană de Informații Iași U.M. 0807 pentru a fi obligat să-i restituie suma de 83.024.706 lei, actualizată în raport de rata inflației la data plății. Reclamantul a pretins că suma cerută i-a fost reținută necuvenit cu titlu de impozit din drepturile bănești acordate la data trecerii în rezervă cu drept de pensie dispusă prin Ordinul DP 01314/2000, cu caracter de ajutor, egal cu 33 solde brute în temeiul Legii nr. 138/1999. S-a susținut că impozitarea în temeiul art. 4 din O.G.

nr. 73/1999 este greșită, întrucât ajutoarele acordate nu constituie venituri salariale. Prin întâmpinarea înfățișată în cauză, Serviciul Român de Informații a cerut să se dispună respingerea acțiunii, arătând că reținerea impozitului pentru ajutoarele acordate în raport de solda brută, reclamantului este justificată de prevederile O.G. nr. 73/1999 care le asimilează veniturilor salariale și care exceptează de a impozitare numai ajutoarele calculate pe baza soldei lunare nete. S-a invocat totodată inaplicabilitatea dispozițiilor art. 31 pct. 1 din Legea nr. 138/1999 privind neimpozitarea ajutoarelor odată cu intrarea în vigoare a O.G. nr. 73/1999. Pârâtul Serviciul Român de Informații a chemat totodată în garanție Ministerul Finanțelor Publice solicitând pentru cazul admiterii acțiunii reclamantului, obligarea acestuia la restituire, întrucât sumele reținute cu titlul de impozit au fost legal remise la bugetul de stat.

Soluționând cauza în primă instanță prin sentința civilă nr. 14910 din 15 iulie 2002, Judecătoria Iași a admis acțiunea principală cu consecința obligării Serviciului Român de Informații la restituirea sumei de 82.024.706 lei reținută cu titlu de impozit, luând act totodată de renunțarea la acțiune în partea privind reactualizarea sumei pretinse. Prin aceiași hotărâre a fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în garanție. Pentru a hotărî astfel prima instanță a stabilit, invocând incidența dispozițiilor art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 138/1999 că ajutoarele acordate militarilor la trecerea în rezervă cu drept de pensie nu intra în categoria veniturilor supuse impozitării. Instanța a considerat totodată că în conformitate cu Normele Metodologice aprobate prin H.G.

nr. 1066/1999 privind aplicarea art. 5 din O.G. nr. 73/1999, ajutoarele de care a beneficiat reclamantul s-ar încadra în categoria celor cu destinație specială provenite de la bugetul de stat în baza legislației de pensie, declarate ca neimpozabile. Hotărârea menționată a fost confirmată prin decizia nr. 360 din 28 februarie 2003 a Tribunalului Iași ca urmare a respingerii recursului declarat de Serviciul Român de Informații. La 23 iulie 2003, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat împotriva hotărârilor mai sus arătate, recursul în anulare de față. Invocând în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. încălcarea esențială a legii cu consecința admiterii greșite a pretențiilor reclamantului, Procurorul general a susținut că instanțele au nesocotit dispozițiile legii speciale aplicabile litigiului, respectiv O.G.

nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, în conformitate cu care sunt asimilate salariilor fiind supuse impozitului pe venit, drepturile la solda lunară, indemnizațiile, primele și sporurile, precum și orice drepturi ale cadrelor militare acordate potrivit legii. S-a învederat totodată instanței de recurs în anulare faptul că dispozițiile O.G. nr. 73/1999 prevăd expres și limitativ categoriile de venit exceptate de la impozitare, între care nu sunt cuprinse ajutoarele acordate militarilor la trecerea în rezervă cu drept de pensie. Recursul în anulare este fondat. Reclamantul a fost trecut în rezervă cu drept de pensie prin Ordinul DP 01314/2000 cu începere de la 31 august 2000, conform statutului cadrelor militare – Legea nr. 80/1995, beneficiind de acordarea unor ajutoare bănești echivalente cu 30 de solde lunare brute, cu reținerea impozitului aferent.

Pentru a calcula și reține impozitul legal datorat din sumele acordate cu acest titlu, pârâta Serviciul Român de Informații a avut în vedere pe deplin temei dispozițiile legale aplicabile la data nașterii și acordării dreptului, respectiv cele cuprinse în O.U.G. nr. 73/1999 în vigoare de la 1 ianuarie 2000. În conformitate cu dispozițiile art. 70 din O.U.G. nr. 73/1999 au fost asimilate veniturilor salariale în vederea impunerii, drepturile de soldă lunară, indemnizațiile, primele, premiile, sporurile și alte drepturi acordate cadrelor militare potrivit legii. Odată cu intrarea în vigoare, legea nouă a făcut inaplicabilă în acest sens prevederea contrară din Legea nr. 138/1999 în conformitate cu care ajutoarele acordate cadrelor militare erau scutite de impozit, reglementând explicit și limitativ cazurile de scutire și neaplicare a impozitului pe veniturile izvorâte din salariu sau asimilate acestora.

Așa fiind restituirea sumelor calculate cu titlu de impozit pe veniturile acordate cu titlu de ajutor echivalent cu 30 de solde lunare brute, nu se justifică, acțiunea fiind admisă fără temei legal. Ca urmare recursul în anulare se va admite cu consecința casării hotărârilor atacate și a respingerii acțiunii ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr. 360 din 28 februarie 2003 a Tribunalului Iași. Casează decizia, precum și sentința civilă nr. 14910 din 15 iulie 2002 a Judecătoriei Iași și respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul V.G. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2004.