ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3997/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la 27 decembrie 2001, V.G. din municipiul Iași, a chemat în

judecată Serviciul Român de Informații prin Secția Județeană de Informații Iași

U.M. 0807 pentru a fi obligat să-i restituie suma de 83.024.706 lei,

actualizată în raport de rata inflației la data plății.

Reclamantul a pretins că suma cerută

i-a fost reținută necuvenit cu titlu de impozit din drepturile bănești acordate

la data trecerii în rezervă cu drept de pensie dispusă prin Ordinul DP

01314/2000, cu caracter de ajutor, egal cu 33 solde brute în temeiul Legii nr.

138/1999.

S-a susținut că impozitarea în

temeiul art. 4 din O.G. nr. 73/1999 este greșită, întrucât ajutoarele acordate

nu constituie venituri salariale.

Prin întâmpinarea înfățișată în

cauză, Serviciul Român de Informații a cerut să se dispună respingerea

acțiunii, arătând că reținerea impozitului pentru ajutoarele acordate în raport

de solda brută, reclamantului este justificată de prevederile O.G. nr. 73/1999

care le asimilează veniturilor salariale și care exceptează de a impozitare

numai ajutoarele calculate pe baza soldei lunare nete.

S-a invocat totodată

inaplicabilitatea dispozițiilor art. 31 pct. 1 din Legea nr. 138/1999 privind

neimpozitarea ajutoarelor odată cu intrarea în vigoare a O.G. nr. 73/1999.

Pârâtul Serviciul Român de

Informații a chemat totodată în garanție Ministerul Finanțelor Publice

solicitând pentru cazul admiterii acțiunii reclamantului, obligarea acestuia la

restituire, întrucât sumele reținute cu titlul de impozit au fost legal remise

la bugetul de stat.

Soluționând cauza în primă instanță

prin sentința civilă nr. 14910 din 15 iulie 2002, Judecătoria Iași a admis

acțiunea principală cu consecința obligării Serviciului Român de Informații la

restituirea sumei de 82.024.706 lei reținută cu titlu de impozit, luând act

totodată de renunțarea la acțiune în partea privind reactualizarea sumei

pretinse.

Prin aceiași hotărâre a fost

respinsă ca nefondată cererea de chemare în garanție.

Pentru a hotărî astfel prima

instanță a stabilit, invocând incidența dispozițiilor art. 31 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 138/1999 că ajutoarele acordate militarilor la trecerea în

rezervă cu drept de pensie nu intra în categoria veniturilor supuse

impozitării.

Instanța a considerat totodată că în

conformitate cu Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 1066/1999 privind

aplicarea art. 5 din O.G. nr. 73/1999, ajutoarele de care a beneficiat

reclamantul s-ar încadra în categoria celor cu destinație specială provenite de

la bugetul de stat în baza legislației de pensie, declarate ca neimpozabile.

Hotărârea menționată a fost

confirmată prin decizia nr. 360 din 28 februarie 2003 a Tribunalului Iași ca

urmare a respingerii recursului declarat de Serviciul Român de Informații.

La 23 iulie 2003, Procurorul general

al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat împotriva

hotărârilor mai sus arătate, recursul în anulare de față.

Invocând în temeiul art. 330 pct. 2 C.

proc. civ. încălcarea esențială a legii cu consecința admiterii greșite a

pretențiilor reclamantului, Procurorul general a susținut că instanțele au

nesocotit dispozițiile legii speciale aplicabile litigiului, respectiv O.G. nr.

73/1999 privind impozitul pe venit, în conformitate cu care sunt asimilate

salariilor fiind supuse impozitului pe venit, drepturile la solda lunară,

indemnizațiile, primele și sporurile, precum și orice drepturi ale cadrelor

militare acordate potrivit legii.

S-a învederat totodată instanței de

recurs în anulare faptul că dispozițiile O.G. nr. 73/1999 prevăd expres și

limitativ categoriile de venit exceptate de la impozitare, între care nu sunt

cuprinse ajutoarele acordate militarilor la trecerea în rezervă cu drept de

pensie.

Recursul în anulare este fondat.

Reclamantul a fost trecut în rezervă

cu drept de pensie prin Ordinul DP 01314/2000 cu începere de la 31 august 2000,

conform statutului cadrelor militare – Legea nr. 80/1995, beneficiind de

acordarea unor ajutoare bănești echivalente cu 30 de solde lunare brute, cu

reținerea impozitului aferent.

Pentru a calcula și reține impozitul

legal datorat din sumele acordate cu acest titlu, pârâta Serviciul Român de

Informații a avut în vedere pe deplin temei dispozițiile legale aplicabile la

data nașterii și acordării dreptului, respectiv cele cuprinse în O.U.G. nr.

73/1999 în vigoare de la 1 ianuarie 2000.

În conformitate cu dispozițiile art.

70 din O.U.G. nr. 73/1999 au fost asimilate veniturilor salariale în vederea

impunerii, drepturile de soldă lunară, indemnizațiile, primele, premiile,

sporurile și alte drepturi acordate cadrelor militare potrivit legii.

Odată cu intrarea în vigoare, legea

nouă a făcut inaplicabilă în acest sens prevederea contrară din Legea nr. 138/1999

în conformitate cu care ajutoarele acordate cadrelor militare erau scutite de

impozit, reglementând explicit și limitativ cazurile de scutire și neaplicare a

impozitului pe veniturile izvorâte din salariu sau asimilate acestora.

Așa fiind restituirea sumelor

calculate cu titlu de impozit pe veniturile acordate cu titlu de ajutor

echivalent cu 30 de solde lunare brute, nu se justifică, acțiunea fiind admisă

fără temei legal.

Ca urmare recursul în anulare se va

admite cu consecința casării hotărârilor atacate și a respingerii acțiunii ca

nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva

deciziei civile nr. 360 din 28 februarie 2003 a Tribunalului Iași. Casează

decizia, precum și

sentința civilă nr. 14910 din 15 iulie 2002 a Judecătoriei

Iași și respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul V.G.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2004.