ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1789/2005

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamantul N.I. a chemat în judecată S.R.I. prin S.J.I. Iași pentru a fi obligat să-i plătească suma de 87.798.600 lei. În motivarea acțiunii a arătat că la data de 31 martie 2000 a fost trecut în rezervă cu drept de pensie, iar în baza art. 31 din Legea nr. 138/1999 era îndreptățit la un ajutor egal cu 30 de solde lunare, sumă neimpozabilă, astfel că pârâtul în mod greșit i-a reținut suma în litigiu cu titlu de impozit. Pârâtul a solicitat introducerea în cauză a UM 0198 București, împuternicită să reprezinte interesele S.R.I. în fața instanțelor judecătorești și a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, deoarece suma pretinsă prin acțiune a fost virată la bugetul Statului, iar prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii, învederând că impozitul a fost aplicat în conformitate cu O.G.

nr. 73/1999, care a stabilit un nou sistem de impozitare începând cu data de 1 ianuarie 2000. Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr. 8156 din 9 mai 2001 a respins acțiunea reclamantului, cât și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice. Instanța și-a întemeiat soluția pe dispozițiile art. 31 din Legea nr. 138/1999, potrivit cărora reclamantul nu mai este exceptat de la impozitare începând cu data intrării în vigoare a O.G. nr. 73/1999. Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr. 1326 din 8 august 2001 a admis excepția de necompetență materială invocată de recurent și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, reținând că obiectul cererii supuse judecății nu este un conflict de muncă în înțelesul Legii nr. 168/1999, fiind aplicabile prevederile art. IV din O.U.G.

nr. 179/1999 pentru modificarea Legii nr. 92/1992. Astfel investit, Tribunalul Iași prin decizia civilă nr. 2803 din 16 noiembrie 2001 a admis recursul declarat de reclamant, a casat sentința atacată, a admis cererea de chemare în garanție și rejudecând în fond cauza a admis acțiunea, obligând pârâtul și chematul în garanție să-i plătească reclamantului suma de 87.798.000 lei cu titlu de impozit reținut nelegal. Instanța a reținut că reclamantul se încadrează în excepția de impozitare prevăzută de art.6 lit. f), partea a II-a din O.G. nr. 73/1999. Împotriva acestei hotărâri, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, susținând în esență că în cauza dedusă judecății nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 lit. f) din O.G.

nr. 73/1999, deoarece plățile compensatorii și ajutoarele la care a fost îndreptățit reclamantul au fost stabilite în raport de solda brută din ultima lună de activitate, în conformitate cu dispozițiile art. 7 din O.G. nr. 7/1998 și art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999, ceea ce înseamnă că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ajutoarele calculate în raport de solda brută nu sunt exceptate de la impozitare, dispozițiile legale aplicate fiind abrogate. Potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999, la trecerea în rezervă, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută, dar acest text trebuie raportat la dispozițiile art. 5 din O.G.

nr. 73/1999 și H.G. nr. 1066/1999, care, deși confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează ce venituri fac parte dintr-o atare categorie, exceptându-le pe cele de natură salarială. Or, față de împrejurarea că însăși Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar și la drepturile derivate acestuia din calitatea de salariat, apare cu evidență că și veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă cu titlu de ajutoare, în condițiile art. 31 din lege decurg din statutul lor de salariați și, prin urmare, sunt supuse impozitării, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 73/1999. Că este așa, o confirmă și Normele metodologice pentru aplicarea O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, aprobate prin H.G.

nr. 1066/1999, care, referindu-se la art. 5 din ordonanță, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile. Din enumerarea făcută în acest text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinație specială, cum ar fi ajutoarele ce se acordă soțiilor celor care satisfac stagiul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii, ajutorul de urgență acordat de guvern și de primării în situații de necesitate, ajutorul de înmormântare și altele. Textul menționat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare, în raport cu solda lunară brută. Prin urmare, aceste ajutoare, fiind de natură salarială și având ca bază de calcul solda brută sunt supuse impozitării, ca orice venit brut.

În consecință, recursul în anulare urmează a fi admis conform art. 330 3 alin. (1) și art. 314, să fie casată decizia civilă nr. 2803 din 16 noiembrie 2001 a Tribunalului Iași, respingând recursul reclamantului împotriva sentinței civile nr. 8156 din 9 mai 2001 a Judecătoriei Iași, pe care o menține ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr. 2803 din 16 noiembrie 2001 a Tribunalului Iași, pe care o modifică, în sensul că, respinge recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 8156 din 9 mai 2001 a Judecătoriei Iași, pe care o menține. Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2005.