ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1789/2005

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamantul N.I. a chemat în

judecată S.R.I. prin S.J.I. Iași pentru a fi obligat să-i plătească suma de

87.798.600 lei.

În motivarea acțiunii a arătat că la

data de 31 martie 2000 a fost trecut în rezervă cu drept de pensie, iar în baza

art. 31 din Legea nr. 138/1999 era îndreptățit la un ajutor egal cu 30 de solde

lunare, sumă neimpozabilă, astfel că pârâtul în mod greșit i-a reținut suma în

litigiu cu titlu de impozit.

Pârâtul a solicitat introducerea în

cauză a UM 0198 București, împuternicită să reprezinte interesele S.R.I. în

fața instanțelor judecătorești și a formulat cerere de chemare în garanție a

Ministerului Finanțelor Publice, deoarece suma pretinsă prin acțiune a fost

virată la bugetul Statului, iar prin întâmpinare a solicitat respingerea

acțiunii, învederând că impozitul a fost aplicat în conformitate cu O.G. nr.

73/1999, care a stabilit un nou sistem de impozitare începând cu data de 1

ianuarie 2000.

Judecătoria Iași, prin sentința

civilă nr. 8156 din 9 mai 2001 a respins acțiunea reclamantului, cât și cererea

de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.

Instanța și-a întemeiat soluția pe

dispozițiile art. 31 din Legea nr. 138/1999, potrivit cărora reclamantul nu mai

este exceptat de la impozitare începând cu data intrării în vigoare a O.G. nr.

73/1999.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

civilă nr. 1326 din 8 august 2001 a admis excepția de necompetență materială

invocată de recurent și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Iași, reținând că obiectul cererii supuse judecății nu

este un conflict de muncă în înțelesul Legii nr. 168/1999, fiind aplicabile

prevederile art. IV din O.U.G. nr. 179/1999 pentru modificarea Legii nr.

92/1992.

Astfel investit, Tribunalul Iași

prin decizia civilă nr. 2803 din 16 noiembrie 2001 a admis recursul declarat de

reclamant, a casat sentința atacată, a admis cererea de chemare în garanție și

rejudecând în fond cauza a admis acțiunea, obligând pârâtul și chematul în

garanție să-i plătească reclamantului suma de 87.798.000 lei cu titlu de

impozit reținut nelegal.

Instanța a reținut că reclamantul se

încadrează în excepția de impozitare prevăzută de art.6 lit. f), partea a II-a

din O.G. nr. 73/1999.

Împotriva acestei hotărâri, în

temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. a declarat recurs în anulare Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, susținând în

esență că în cauza dedusă judecății nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 lit.

f) din O.G. nr. 73/1999, deoarece plățile compensatorii și ajutoarele la care a

fost îndreptățit reclamantul au fost stabilite în raport de solda brută din

ultima lună de activitate, în conformitate cu dispozițiile art. 7 din O.G. nr.

7/1998 și art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999, ceea ce înseamnă că hotărârea

a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ajutoarele calculate în

raport de solda brută nu sunt exceptate de la impozitare, dispozițiile legale

aplicate fiind abrogate.

Potrivit art. 31 din Legea nr.

138/1999, la trecerea în rezervă, cadrele militare beneficiază de un ajutor

neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută, dar acest text trebuie

raportat la dispozițiile art. 5 din O.G. nr. 73/1999 și H.G. nr. 1066/1999,

care, deși confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare,

precizează ce venituri fac parte dintr-o atare categorie, exceptându-le pe cele

de natură salarială.

Or, față de împrejurarea că însăși

Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar și la

drepturile derivate acestuia din calitatea de salariat, apare cu evidență că și

veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă cu titlu de ajutoare, în

condițiile art. 31 din lege decurg din statutul lor de salariați și, prin

urmare, sunt supuse impozitării, în conformitate cu prevederile O.G. nr.

73/1999.

Că este așa, o confirmă și Normele

metodologice pentru aplicarea O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit,

aprobate prin H.G. nr. 1066/1999, care, referindu-se la art. 5 din ordonanță,

individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile.

Din enumerarea făcută în acest text

rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu

destinație specială, cum ar fi ajutoarele ce se acordă soțiilor celor care

satisfac stagiul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii,

ajutorul de urgență acordat de guvern și de primării în situații de necesitate,

ajutorul de înmormântare și altele.

Textul menționat nu face nici o

referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare,

în raport cu solda lunară brută.

Prin urmare, aceste ajutoare, fiind

de natură salarială și având ca bază de calcul solda brută sunt supuse

impozitării, ca orice venit brut.

În consecință, recursul în anulare

urmează a fi admis conform art. 330

3

alin. (1) și art. 314, să fie

casată decizia civilă nr. 2803 din 16 noiembrie 2001 a Tribunalului Iași,

respingând recursul reclamantului împotriva sentinței civile nr. 8156 din 9 mai

2001 a Judecătoriei Iași, pe care o menține ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei civile nr. 2803 din 16 noiembrie 2001 a Tribunalului Iași,

pe care o modifică, în sensul că, respinge recursul declarat împotriva

sentinței civile nr. 8156 din 9 mai 2001 a Judecătoriei Iași, pe care o

menține.

Respinge cererea de chemare în

garanție a Ministerului Finanțelor Publice.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2005.