ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 296/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Târgu Mureș împotriva deciziei penale nr.36 din 27 februarie 2002 a Curții de

Apel Târgu Mureș, privind pe inculpatul J.V..

Au

lipsit intimatul inculpat, pentru apărarea căruia s-a prezentat avocat N.I.,

apărător desemnat din oficiu și intimata parte civilă.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Procurorul

a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, condamnarea

intimatului inculpat pentru infracțiunea de furt calificat și aplicarea unei

pedepse privative de libertate.

Apărătorul

intimatului inculpat a solicitat respingerea recursului declarat de Parchet.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.307 din 19 octombrie 2000, pronunțată de Tribunalul Mureș,

s-a dispus achitarea inculpatului J.V. pentru infracțiunea de furt calificat în

formă continuată, prevăzută de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.g, i Cod penal,

cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

S-au

respins pretențiile civile formulate de SC „S.S.” SRL, cu sediul în str.Școlii

nr.12, jud.Mureș.

Pentru

a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că nu s-a făcut

dovada certă că inculpatul a sustras hainele de piele găsite la domiciliul său.

În

condițiile în care s-a făcut dovada că între inculpat și partea vătămată L.A. a

existat o înțelegere referitoare la comercializarea cu bucata a acestor obiecte

de îmbrăcăminte, s-a constatat că inculpatul deținea în mod licit respectivele

haine.

Împotriva

sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, care a

criticat soluția de achitare.

Curtea,

examinând cauza sub toate aspectele, a constatat următoarele:

Prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.Mureș, din data de 18

martie 1997, a fost trimis în judecată, în stare de arest, inculpatul J.V.,

căruia i s-a reținut în sarcină că, în nopțile de 29/30 septembrie 1996 și

14/15 februarie  1997, a pătruns prin efracție în atelierul de confecții din

piele, aparținând SC „S.S.” SRL, de unde a sustras atât haine de piele gata

confecționate, cât și piei semifabricate.

Prin

sentința penală nr.1384 din 22 mai 1998, pronunțată de Judecătoria Tg.Mureș,

s-a dispus achitarea inculpatului potrivit art.10 lit.c raportat la art.11

pct.2 lit.a Cod procedură penală.

S-a

reținut că, deși la domiciliul inculpatului s-au găsit haine confecționate în

atelierul părții vătămate (Lapoși), acest aspect nu are relevanță penală

întrucât inculpatul a vândut haine de piele predate spre vânzare de C.Gh., care

putea, la rândul său, să le primească de la L.A.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.Mureș (la

29 mai 1998), ca și partea civilă SC „S.S.” SRL.

La

29 aprilie 1999, Tribunalul Mureș, în urma punerii în discuție a excepției de

necompetență materială, întrucât în speță ar fi fost incidente prevederile

art.209 alin.ultim Cod penal, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea

la Curtea de Apel Târgu Mureș, pentru competentă soluționare.

Prin

decizia penală nr.146 din 29 septembrie 1999, Curtea de Apel Tg.Mureș a admis

apelurile declarate în cauză, și, desființând în întregime sentința penală

nr.1384 din 22 mai 1998, pronunțată de Judecătoria Tg.Mureș, a dispus

rejudecarea cauzei de către Tribunalul Mureș, în primă instanță.

Tribunalul

Mureș, rejudecând cauza a reținut că, în privința articolelor de îmbrăcăminte

găsite la domiciliul inculpatului, nu s-a putut stabili cu certitudine din ce

atelier provin, că în toamna anului 1996 C.Gh. a primit de la L.A. 50 de haine

de piele spre  comercializare și că acesta, la rândul său, l-a rugat pe

inculpat să-i vândă și el, cu bucata haine.

Aceste

aspecte, coroborate cu declarațiile martorilor propuși spre audiere de către

inculpat, au conturat existența unor dubii serioase referitor la vinovăția

inculpatului.

Așa

încât, aplicând principiul „in dubio pro reo”, tribunalul a pronunțat achitarea

inculpatului.

În

apelul declarat de parchet s-a invocat că martorii audiați în favoarea

inculpatului sunt rude apropiate ale acestuia, așa încât declarațiile lor sunt  subiective.

Prin

decizia penală nr.36 din 27 februarie 2002, Curtea de Apel Târgu Mureș a

respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Mureș, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de prima

instanță.

Împotriva

deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș,

solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor, și pe fond condamnarea

inculpatului J.V. pentru infracțiunea de furt calificat și aplicarea unei pedepse

privative de libertate.

Curtea,

verificând actele dosarului cauzei, constată că recursul este nefondat pentru

următoarele motive:

Din

analiza întregului material probator administrat în cauză, se constată că

inculpatul J.V. a primit spre comercializare haine din piele de la numitul

Costin Laurean, aspect care rezultă din declarația martorului C.Gh.

Din

declarația martorului C.Gh. rezultă că acesta a primit de la partea vătămată L.A.

50 bucăți de haine din piele, în scop de comercializare.

Pe

de altă parte, furtul reclamat în februarie 1997 avea ca obiect haine de genul

celor care au fost date de către partea vătămată lui C.Gh., pentru

comercializare.

S-a

mai reținut că între inculpat și C.Gh. au intervenit neînțelegeri datorate, în

principal, nepredării la timp a sumelor de bani rezultate din vânzarea

hainelor.

Inculpatul

a negat în permanență săvârșirea furturilor și a justificat prezența la

domiciliul său a hainelor din piele (găsite cu ocazia percheziției efectuate la

domiciliul său) prin obligația pe care o avea față de C.Gh., respectiv de

vânzare a acestor haine.

Mai

mult, inculpatul a prezentat chitanțe prin care se certifica depunerea unor

obiecte asemănătoare spre vânzare, în diferite consignații.

În

consecință, din analiza probatoriului administrat în cauză rezultă că singura

probă certă care ar sprijini acuzația de furt este faptul că la percheziția

domiciliată a inculpatului s-au găsit haine din piele, fără însă a se face

dovada că ele provind din atelierul de producție al părții vătămate și că au

fost sustrase de către inculpat.

Așa

încât, se constată că soluția de achitare este corectă, urmând a se respinge

recursul declarat de Parchetul Curții de Apel Târgu Mureș, ca nefondat, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Tg.Mureș împotriva deciziei penale nr.36 din 27 februarie

2002 a Curții de Apel Tg.Mureș, privind pe intimatul inculpat J.V..

Onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2003

.