ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 709/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea reconvențională disjunsă

pârâtă-reclamantă în reconvențională S.C. M. S.A. Turnu Severin a solicitat

obligarea reclamantei-pârâte G.F. la plata sumei de 152.000.000 lei,

reprezentând contravaloarea cheltuielilor necesare și utile efectuate la

„spațiul” situat în municipiul Turnu Severin, spațiu retrocedat în proprietatea

pârâtei în reconvențională. În motivare se arată că au fost efectuate lucrări

de consolidare a clădirii, de refacere a fațadei și a acoperișului, toate

aceste lucrări profitând reclamantei-pârâte, ca urmare a retrocedării în

proprietatea sa a spațiului dedus judecății.

Reclamanta G.F., pârâtă în

reconvențională, a formulat la rândul său cerere reconvențională împotriva

pârâtei-reclamante prin care a solicitat suma de 98.000.000 lei ce reprezintă

readucerea „spațiului” la situația inițială și anume, aceea de spațiu de

locuit, așa cum a fost la data preluării de către stat.

Prin sentința civilă nr. 285 din 19

aprilie 2002 Tribunalul Mehedinți a admis acțiunea formulată de S.C. M. S.A. și

a obligat pe G.F. la plata sumei de 141.413.559 lei, despăgubiri. A fost

respinsă cererea reconvențională formulată de G.F.

Instanța de fond a reținut că

pârâta-reclamantă în reconvențională, a efectuat lucrări de consolidare a

structurii de rezistență precum și refacerea fațadei, a acoperișului și a altor

lucrări necesare.

Cu privire la cererea reclamantei-pârâte

G.F. s-a reținut că aceasta nu poate solicita plata despăgubirilor, deoarece

S.C. M. S.A. nu a „preluat” imobilul, acesta fiind „preluat” de către stat, iar

faptul că s-a „deținut” nu poate naște o asemenea obligație în sarcina sa.

Împotriva deciziei nr. 285 din 19 aprilie

2002 a Tribunalului Mehedinți a declarat apel G.F., în ceea ce privește

admiterea cererii reconvenționale formulate de S.C. M. S.A.

Curtea de Apel Craiova, secția civilă,

prin decizia nr. 171din 14 octombrie 2002 a admis apelul formulat de pârâta

G.F., a schimbat, în parte, sentința civilă nr. 285 din 19 aprilie 2002 a

Tribunalului Mehedinți, în sensul că a respins și acțiunea formulată de reclamanta

S.C. M. S.A. și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Instanța de apel a reținut că S.C.

M. S.A. a deținut imobilul, fără titlu, din anul 1977 iar reparațiile făcute de

la acea dată până la restituirea acestuia în anul 1996, către fostul proprietar

au avut caracter de întreținere și de adaptare la specificul activității

desfășurate, fără a spori valoarea acestuia. A mai fost reținut că aceeași

societate a efectuat lucrările în calitatea ei de uzufructuar în temeiul

„prerogativelor necunoscute” de art. 545 C. civ., nefiind incidente prevederile

Legii nr. 112/1995.

Împotriva hotărârii instanței de apel a

declarat recurs S.C. M. S.A., prin care a susținut, în esență și în legătură cu

obiectul litigiului dedus acestei judecăți, că pretenția de despăgubire este

conformă Legii nr. 112/1995, valoarea acestora fiind stabilită prin proba

expertizei.

Recursul se privește ca fondat în sensul

celor ce urmează.

Imobilul din litigiu a fost retrocedat în

proprietate pârâtei-reclamante G.F.prin Hotărârea nr. 47/1996 a Comisiei

județene de aplicare a Legii nr. 112/1995.

Din anul 1977 același imobil a fost

transmis în administrarea reclamantei-pârâte prin instituțiile statului de la

acea epocă.

Până la retrocedare către fostul

proprietar, în condițiile Legii nr. 112/1995, deținătorul, reclamant în cererea

reconvențională, a efectuat lucrări de consolidare și întreținere evidențiate

prin rapoartele de expertiză, lucrări ce au profitat reclamantei-pârâte G.F. cu

ocazia retrocedării în proprietate, astfel cum s-a arătat.

Lucrările au fost efectuate până în anul

1995 în baza „titlului de transmitere” în condițiile existente în anul 1977.

Între acest mod de folosire a unui bun

imobil „transmis” și instituția „uzufructului”nu poate exista vreo legătură.

Reclamanta-pârâtă în reconvențională

G.F., beneficiară a lucrărilor evidențiate în rapoartele de expertiză, este

datoare a restitui aceluia care le-a efectuat contravaloarea acestora, astfel

cum a statuat instanța de fond prin sentința civilă nr. 285 din 19 aprilie

2002, în temeiul Legii nr. 112/1995.

Față de cele ce preced, recursul va fi

admis, decizia instanței de apel modificată în sensul că va fi respins apelul

declarat de G.F. împotriva sentinței instanței de fond, ce va fi păstrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta S.C. M. S.A. Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei 171 din 14

octombrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Modifică decizia atacată, în sensul că

respinge apelul declarat de pârâta G.F. împotriva sentinței civile 285 din 19

aprilie 2002 a Tribunalului Mehedinți, secția civilă, pe care o păstrează.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie

2004.