ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3466/2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3466/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 695 din 1

octombrie 2002, Tribunalul Mehedinți a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantele A.C.C.R., A.A.N. și A.L., în contradictoriu cu Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, Prefectura județului Mehedinți, Comisa județeană

pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, Primăria Turnu Severin și RA L. Turnu

Severin. A dispus restituirea către reclamante a spațiului locativ ocupat de C.D.

și C.V. în baza contractului de închiriere nr. 611/1999, în suprafață de 52,85

mp locuință și 7,36 mp șopronul din curte, situat la parterul imobilului,

identificat cu culoare galbenă pe schița raportului de expertiză întocmit de S.G.

și spațiul ocupat de C.M.P. conform contractului de închiriere nr. 644/1999, în

suprafață de 23,22 mp locuință și 9,72 mp anexă, situat la etajul imobilului,

identificat în același raport de expertiză cu culoare violet.

S-au respins cererile privitoare la

plata chiriei și constatarea nulității absolute a contractelor de

vânzare-cumpărare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că reclamantele au făcut dovada dreptului de

proprietate asupra imobilului situat în Turnu Severin, imobil care a aparținut

autorilor acestora A.M.N. și A.C.

Imobilul a făcut obiectul cererii

formulată de reclamante în baza Legii nr. 112/1995, iar prin hotărârea

nr.144/1996 au fost acordate despăgubiri. În hotărârea nr. 578/2000 dată de

comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 este precizat cuantumul

despăgubirilor ce se cuvin pentru imobilul situat în strada T., iar

reclamantele, care nu au contestat cele două hotărâri, au fost de acord cu

despăgubirile acordate.

Ulterior, pârâta RA L. a vândut

parte din spațiile locative chiriașilor care și-au exprimat dorința de a le

cumpăra, iar vânzarea s-a făcut legal, ambele părți fiind de bună credință la

momentul încheierii contractului.

Pentru apartamentele care au fost

înstrăinate foștilor chiriași, sunt aplicabile art. 18 și art. 19 din Legea nr.

10/2001, în raport cu care reclamantele sunt îndreptățite să primească doar

măsuri reparatorii în echivalent.

Reține instanța de fond, că

susținerea reclamantelor că autorii lor erau exceptați de la naționalizare nu

este întemeiată, deoarece acestea au acceptat despăgubirile acordate conform

Legii nr. 112/1995 și nu au atacat hotărârea de respingere a restituirii în

natură a imobilului, iar chiria pe o perioadă de 52 ani, actualizată, nu poate

face obiectul litigiului de față.

Se reține, că în cauză este

aplicabil art. 2 pct. 2 din Legea nr. 10/2001 care prevede că persoanele ale

căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de

proprietar, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii

judecătorești de restituire conform prevederilor acestei legi. Reclamantele

și-au păstrat calitatea de proprietar ca moștenitoare legale. Exercitarea

prerogativelor legate de proprietatea bunului a fost suspendată, însă vor putea

dispune de dreptul lor în temeiul hotărârii judecătorești de restituire.

Prin decizia nr. 242 din 1 octombrie

2003, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a respins ca nefondate apelurile

declarate de reclamante și de pârâta RA L. Drobeta Turnu Severin și ca tardiv

apelul declarat de Prefectura județului Mehedinți.

Instanța de apel a reținut că în mod

judicios instanța de fond a ajuns la concluzia că reclamantele au primit

despăgubiri, că nu au contestat hotărârile pronunțate în baza Legii nr.

112/1995 și că, RA L. și cumpărătorii fiind de bună credință la data întocmirii

contractelor de vânzare cumpărare, nu sunt motive de nulitate absolută a

actelor.

Reține instanța de apel, că datorită

atitudinii reclamantelor de a accepta să primească despăgubiri conform Legii

nr. 112/1995 și de a nu ataca hotărârea prin care s-a respins cererea de

restituire în natură, susținerea acestora că autorii lor erau exceptați de la

naționalizare nu este întemeiată și în mod just instanța de fond a dispus

restituirea spațiilor locative deținute de cele două familii în baza

contractelor de închiriere.

Cu privire la apelul declarat de

Prefectura județului Mehedinți, se reține că este tardiv, deoarece hotărârea

atacată a fost comunicată acestei apelante la data de 2 decembrie 2002, iar

apelul a fost declarat la data de 24 decembrie 2002.

Împotriva acestor hotărâri au

declarat recurs reclamantele și pârâta RA L. Drobeta Turnu Severin.

Reclamantele, fără să invoce vreun

motiv de recurs, au cerut să le fie restituit în natură întregul imobil și să

se anuleze contractul de vânzare cumpărare, arătând, în esență, că au formulat

contestație împotriva deciziei nr. 2 din 2 decembrie 2001, emisă de RA L. cu

încălcarea Legii nr. 10/2001, că anterior s-a soluționat acțiunea în

revendicare și că imobilul situat în strada T. era compus din trei apartamente

și avea doi proprietari - A.C. și A.N.

Recurentele prezintă modul în care erau

folosite cele trei imobile proprietatea autorilor acestora, modalitățile de

preluare de către stat a imobilului situat în strada T. și susțin că, deși

imobilul nu făcea obiectul Legii nr. 112/1995, au formulat cerere de restituire

în natură în baza acestei legi. Hotărârile nr. 144/1996 și nr. 145/1996 le-au

fost comunicate la data de 5 decembrie 1996 și erau incomplete, pentru că la

art. 2 stipulau că evaluarea imobilelor va fi comunicată în termen de 15 zile

de la luarea hotărârii. Evaluarea a fost însă comunicată prin hotărârea nr. 578

din 24 martie 2000, după ce formulase acțiunea în revendicare.

În declarația de recurs se mai arată

cum au fost acordate și încasate despăgubirile stabilite prin această hotărâre

și se susține că pentru imobilul din strada T. nu au fost încasate despăgubiri.

Pârâta RA L. Drobeta Turnu Severin

susține că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, deoarece s-a respins

cererea de apel fără ca instanța să se pronunțe asupra faptului că reclamantele

au încasat despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru întregul imobil,

situat în strada T., așa cum rezultă din adresa nr. 6414/2002 emisă de

Ministerul Finanțelor Publice.

Se mai arată că, potrivit Legii nr. 10/2001,

restituirea în natură a părții din imobil ocupată de chiriași poate fi dispusă

numai dacă intimatele fac dovada restituirii cotei părți din despăgubirea

primită.

După declararea recursului,

recurenta RA L. Drobeta Turnu Severin a fost transformată în societate comercială

pe acțiuni, aflată sub autoritatea Consiliului Local, iar potrivit HCL nr. 18

din 26 februarie 2004 activitatea de fond locativ desfășurată de RA L. a fost

preluată de Direcția de administrare și gestionare a domeniului public și

privat, fără personalitate juridică, aflată în subordonarea Consiliului local

Drobeta Turnu Severin.

Intimatul Ș.C. a formulat

întâmpinare, prin care a cerut să se respingă recursurile și a susținut că

motivele invocate nu se încadrează în art. 304 C. proc. civ., că este

inadmisibil ca în această cauză să se conteste suma încasată cu titlu de

despăgubiri în condițiile Legii nr. 112/1995, că reclamantele au încasat suma

de 645.586.914 lei despăgubiri și că pentru imobilul nerestituit au dreptul

doar la diferența dintre valoarea despăgubirii încasate efectiv, actualizată cu

indicele inflației și valoarea corespunzătoare a imobilului nerestituit.

De asemenea, a invocat faptul că

pentru cererea care are ca obiect constatarea nulității contractelor de vânzare

cumpărare există autoritate de lucru judecat, în raport cu decizia civilă nr. 3079/2001

a Curții de Apel Craiova, hotărâre anexată la întâmpinare.

Pentru considerentele la care ne vom

referi în continuare, se va constata nul recursul declarat de reclamante și va

fi admis recursul declarat de pârâta RA L. Drobeta Turnu Severin, continuat de

Consiliul local Drobeta Turnu Severin.

În raport de conținutul declarației

de recurs, reclamantele nu s-au conformat exigențelor cerute de art. 302 și

art. 303 C. proc. civ.

Conform art. 302 lit. c) C. proc.

civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor

fi depuse printr-un memoriu separat, iar conform art. 303 alin. (1) C. proc.

civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul

termenului de recurs care, potrivit art. 301 C. proc. civ., este de 15 zile de

la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu

excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine

publică, iar motivele de recurs sunt prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Potrivit legii, nu orice nemulțumire

a părții poate duce la casarea ori modificarea hotărârii atacate. A motiva

recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea

unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă

parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de

judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat.

În speță, hotărârea atacată a fost

comunicată la adresele indicate de reclamantele apelante la 21 octombrie 2003

și 22 octombrie 2003, iar în declarația de recurs, înregistrată la data de 7

noiembrie 2003, la care s-a anexat una din dovezile de comunicare, reclamantele

nu invocă vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și nu

formulează critici privind soluția pronunțată prin hotărârea atacată, care să

permită încadrarea din oficiu în motivele de recurs prevăzute expres de lege.

Acestea prezintă o succesiune de

fapte în legătură cu imobilul care face obiectul procesului și cu modul în care

s-a soluționat cererea formulată în baza Legii nr. 112/1995, făcând referiri la

hotărârile pronunțate în procesul de revendicare, la motivele pentru care nu au

solicitat restituirea bunului în baza Decretului nr. 524/1955 și la faptul că

pentru imobilul din strada T. nu au încasat despăgubiri, calculate conform

hotărârii nr. 578/2000.

Această prezentare a nemulțumirilor

reclamantelor recurente, nestructurată din punct de vedere juridic, nu este

susceptibilă de a fi examinată în fond, deoarece nu se formulează critici care

să privească modul de judecată al instanței de apel.

La termenul din 9 decembrie 2004 s-a

depus la dosar completarea motivării recursului. In această cerere, formulată

cu depășirea termenului prevăzut de lege pentru motivarea recursului, se fac

ample referiri la toate imobilele care au făcut obiectul cererii de restituire,

întemeiată pe dispozițiile Legii nr.112/1995, insistându-se asupra modului în

care s-a făcut calculul despăgubirilor și asupra faptului că nu au fost

încasate despăgubiri pentru imobilul situat în Drobeta Turnu Severin, strada T.

De asemenea, se solicită ca în ipoteza nerestituirii în natură a întregului

imobil, pârâta să fie obligată la plata de despăgubiri în valoare de

1.576.632.980 lei, sub formă de bunuri constând într-o gamă nouă performantă de

utilaje agricole pe bază de trei oferte de preț și prospecte din care să

rezulte performanțele utilajelor, asemeni condițiilor în care se fac licitații

publice.

Întrucât prin această cerere,

formulată după expirarea termenului prevăzut de art. 303 alin. (1) C. proc.

civ., nu se invocă vreun motiv de ordine publică, pentru a se aplica

dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., vor fi aplicate prevederile art.

306 alin. (1) C. proc. civ.

Criticile formulate de pârâtă fac

posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar dispozițiile acestui

text sunt incidente în cauză.

Potrivit actelor depuse la dosar,

reclamantele au încasat în cursul acestui proces suma totală de 645.586.914,

plătită cu OP nr. 296 din 20 martie 2002 (400.000.000 lei) și cu OP nr. 350 din

luna aprilie 2002 (245.585.914 lei) reprezentând despăgubiri pentru imobilele

situate în Drobeta Turnu Severin.

Plata s-a făcut în baza hotărârii

nr. 578/2000 a comisiei pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, iar calculul sumei

a fost făcut în raport cu art. 13 alin. (2) și (5) din Legea nr. 112/1995, așa

cum se precizează în adresa nr. 3727 din 26 martie 2002, emisă de D.G.F.P.

Mehedinți, aflată la dosarul instanței de recurs.

Legea nr. 10/2001, în art. 19 alin. (1)

acordă foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, care au primit despăgubiri

în condițiile Legii nr. 112/1995, posibilitatea de a solicita restituirea în

natură, dacă imobilul nu a fost vândut până la data intrării în vigoare a

legii.

Textul dispune „Persoanele care au

primit despăgubiri în condițiile Legii nr. 112/1995 pot solicita numai

restituirea în natură, cu obligația returnării sumei reprezentând despăgubirea

primită, actualizată cu indicele inflației, dacă imobilul nu a fost vândut până

la data intrării în vigoare a prezentei legi”.

Aplicând dispozițiile înscrise în

textul citat, corect prin sentința instanței de fond, păstrată prin hotărârea

atacată, au fost restituite numai apartamentele ocupate de chiriași, nu și cele

vândute până la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.

În mod greșit, însă, instanțele au

nesocotit obligația returnării sumei reprezentând despăgubirile primite de

reclamante pentru partea din imobil restituită în natură, obligație stabilită

prin textul citat, deși atât instanța de fond, cât și instanța de apel rețin că

acestea au încasat despăgubiri pentru imobilul care face obiectul procesului.

Obligația returnării sumei

reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele inflației, este

stabilită prin lege, pentru a nu se ajunge ca persoana îndreptățită să

primească o dublă despăgubire pentru același imobil (restituirea în natură și

despăgubiri bănești).

Restituirea în natură nu este însă

condiționată de returnarea despăgubirii anterior datei când se formulează

cererea de către persoana îndreptățită sau când se pronunță hotărârea prin care

se dispune restituirea, așa cum susține recurenta.

De aceea, în prezenta cauză,

potrivit textului citat, pentru partea de imobil care nu a fost vândută până la

data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, corect s-a dispus restituirea în

natură, dar fiind dovedită încasarea despăgubirilor, stabilite în condițiile

Legii nr. 112/1995 pentru întregul imobil care face obiectul procesului,

reclamantele au obligația returnării despăgubirilor primite pentru spațiile

restituite în natură.

Prin cererile depuse la dosarul Înaltei

Curți, reclamantele au susținut că nu au primit despăgubiri pentru imobilul

situat în strada T., însă în adresele nr. 6414 din 26 mai 2002 și nr. 3727 din

26 martie 2002, emise de D.F.P. Mehedinți, se arată în mod expres că au fost încasate

despăgubiri pentru acest imobil, fiind indicat și modul în care s-a făcut

calculul despăgubirilor.

Nu prezintă relevanță susținerea

reclamantelor că despăgubirile plătite au fost greșit calculate, deoarece

primind în natură spațiile ocupate de chiriași, acestea au obligația să

restituie numai suma încasată efectiv, calculată doar pentru aceste spații,

actualizată cu indicele inflației, așa cum prevede art. 19 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001.

Pentru considerentele expuse, se va

constata nul recursul declarat de reclamante. Conform art. 304 pct. 9 și art. 312

C. proc. civ., recursul declarat de pârâta RA L. , continuat de Consiliul local

al municipiului Drobeta Turnu Severin, va fi admis și se va modifica în parte

hotărârea recurată.

Se va admite apelul declarat de

pârâta recurentă, se va schimba în parte sentința civilă nr. 695 din 1

octombrie 2002 a Tribunalului Mehedinți, în sensul stabilirii obligației

reclamantelor, instituită prin art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, vor fi

păstrate restul dispozițiilor sentinței apelate și menținute restul

dispozițiilor deciziei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul declarat de

reclamantele A.C.C.R., A.L. și A.A.N. împotriva deciziei civile nr. 242 din 1

octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova.

Admite recursul declarat de pârâta

RA L. , continuat de Consiliul local al municipiului Drobeta Turnu Severin

împotriva aceleiași hotărâri, pe care o modifică în parte.

Admite apelul declarat de RA L. Drobeta

Turnu Severin împotriva sentinței civile nr. 695 din 1 octombrie 2002 a

Tribunalului Mehedinți, pe care o schimbă în parte în sensul că stabilește

obligația returnării de către reclamante a cotei părți din despăgubirile

primite, calculată pentru spațiile restituite în natură prin sentința apelată,

conform art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Păstrează restul dispozițiilor

sentinței apelate și menține restul dispozițiilor deciziei recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2005.