ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4695/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 267/2003 pronunțată

în dosarul nr. 5748/2002 al Tribunalului București, secția a II-a penală, s-a

respins ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul M.Șt.,

cu obligarea sa la cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța astfel, tribunalul

a reținut că prin sentința penală nr. 93 din 10 septembrie 1991, pronunțată de

Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 1885/1990 a fost

condamnat inculpatul M.Șt. la o pedeapsă de 18 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. a) C.

pen.

În motivarea contestației la

executare, petentul a invocat o cauză de micșorare a pedepsei, în sensul că

instanța ce l-a condamnat nu a luat în considerare împrejurarea că a fost

provocat de victimă la săvârșirea faptei.

Analizând dispozițiile art. 461 C.

proc. pen., tribunalul a constatat că această cauză invocată de petent a fost

avută în vedere de instanța de fond, care la condamnat, iar o micșorare a

pedepsei în baza acestui text nu este fondată, motiv pentru care i-a respins

cererea.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul, solicitând reținerea de circumstanțe atenuante în

favoarea sa și redozarea pedepsei, având în vedere că din declarațiile

martorilor rezultă că victima l-a lovit pe inculpat cu o toporișcă, cauzându-i

acestuia un defect de vedere în proporție de 75%.

Împotriva acestei hotărâri

condamnatul a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 317 din 11

iunie 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins apelul

declarat, ca nefondat.

Decizia penală sus-menționată a fost

recurată de către condamnat, reiterându-se motivele invocate în cererea

introductivă.

Examinând recursul, Curtea constată

că acesta nu este întemeiat.

Potrivit art. 461 C. proc. pen.,

cazurile de contestație contra executării hotărârii penale sunt limitativ

prevăzute.

Cum cererea formulată de condamnat

vizează administrarea de noi probe pentru a dovedi existența unei cauze de

micșorare a pedepsei, care nu se încadrează în cazurile prevăzute de textul de

lege mai sus-citat, urmează a se respinge recursul ca nefondat, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) din

același cod, condamnatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

condamnatul M.Șt. împotriva deciziei penale nr. 317 din 11 iunie 2003 a Curții

de Apel București, secția I penală, ca nefondat.

Obligă pe recurent să plătească

statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 iunie 2003.