ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2302/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 198 din 16

iunie 2003, Tribunalul Giurgiu a condamnat pe inculpatul D.N. la 2 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de

art. 250 alin. (2) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 81 – art.

82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un

termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002 și art. 120 alin. (2) C. pen., s-a constatat grațiată pedeapsa și s-a

redus termenul de încercare la o durată de 2 ani.

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. și art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile L.I. 20.000.000 lei despăgubiri materiale, 80.000.000

lei daune morale și 3.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru pronunțarea hotărârii, prima

instanță a reținut următoarea stare de fapt:

În ziua de 12 mai 2001, în jurul

orei 10,00, L.I., din comuna Găiseni, jud. Giurgiu, s-a dus la postul de

poliție al comunei respective, pentru a se interesa de verificările ce urmau să

fie făcute în legătură cu o reclamație făcută împotriva fostei sale concubine.

Aici a găsit pe agentul principal D.N., șeful postului de poliție și pe

ajutorul acestuia V.V.

În timpul discuției avute, D.N. i-a

reproșat lui L.I. atitudinea pe care acesta a avut-o față de el, cu câteva zile

în urmă.

La un moment dat, D.N. s-a enervat

și, fără nici o justificare, a exercitat violențe asupra părții vătămate L.I.,

pe care l-a lovit cu pumnii și palmele peste față, cap și alte părți ale

corpului, victimei curgându-i sânge din nas. Întrucât partea vătămată a strigat

după ajutor, în fața postului de poliție s-a adunat un grup de circa 20-30

persoane, iar fiul său a fost trimis să anunțe familia despre cele ce se

întâmplau.

Fiind sesizat de B.A., sora părții

vătămate, viceprimarul M.D. s-a deplasat la postul de poliție, unde l-a găsit

pe L.I. cu sânge pe față, acesta spunându-i că a fost bătut de inculpat, care a

susținut că L.I. s-a lovit singur peste față.

După ce inculpatul, cu batista, l-a

șters de sânge pe față, viceprimarul a ieșit în fața postului de poliție,

calmând persoanele adunate, iar părții vătămate i s-a permis să plece.

Din certificatele medico-legale

existente la dosar rezultă că partea vătămată L.I., ca urmare a agresiunii, a

prezentat mai multe leziuni și escoriații la nivelul capului și pe corp, care

i-au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale.

Inculpatul a negat faptele,

susținând că nu a folosit violențe asupra părții vătămate, pretinzând că

aceasta, singură, s-ar fi lovit cu pumnul peste nas, curgându-i sânge, care ar

fi fost întins pe întreaga față.

S-a reținut că faptele se dovedesc

cu declarațiile martorilor M.D., I.G., V.V., T.V., M.M., L.M., A.M., S.N. și

alții, cât și cu certificatele medicale existente la dosar.

Împotriva sentinței penale au declarat

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, care a solicitat majorarea

pedepsei aplicate, precum și inculpatul, care prin apărător, a susținut că

faptele nu sunt dovedite, decât cu susținerile părții vătămate, în cauză

neexistând martori oculari care să confirme agresiunea, existența unor mari

contradicții între declarațiile martorilor, precum și între declarațiile

acestora și actele medico-legale, în concluzie solicitându-se rejudecarea

cauzei și achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10

alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 713 din 3

decembrie 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

nefondate, ambele apeluri declarate în cauză, cu motivarea că instanța de fond

a reținut corect situația de fapt, făcând o analiză judicioasă a probelor

dosarului pe baza cărora a reținut vinovăția inculpatului, din declarațiile

tuturor martorilor și natura leziunilor descrise în certificatul medical fiind

exclusă posibilitatea autoagresiunii din partea părții vătămate.

În ce privește individualizarea

pedepsei, instanța de control judiciar a apreciat că instanța de fond a făcut o

justă apreciere a gravității faptei și a circumstanțelor personale ale

inculpatului, aplicând o pedeapsă bine individualizată, în raport de

dispozițiile art. 72 C. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 713

din 3 decembrie 2003 a declarat recurs inculpatul, care, prin același apărător,

a reiterat motivele prezentate la instanța de apel.

Recursul este nefondat.

Analizând actele și lucrările de la

dosar, se constată că, atât prima instanță, cât și cea de apel, au reținut

situația de fapt în concordanță cu probele administrate în cauză, pe care le-au

analizat în amănunt, stabilind o justă încadrare juridică și o pedeapsă

corespunzătoare.

Din probele de la dosar rezultă,

indubitabil, că inculpatul D.N. a săvârșit faptele, pentru care a fost

condamnat, nefiind cazul achitării sale.

Astfel, este cert stabilit că, în

ziua de 12 mai 2001, în jurul orei 10,00-11,00, partea vătămată a fost în

incinta postului de poliție, având discuții cu șeful acestuia, timp în care a

strigat după ajutor, fiind bătut, țipete auzite de persoanele care s-au adunat

în număr mare, acestea văzându-l pe L.I. când a ieșit afară, având urme de

agresiune și sânge, împrejurări care nu sunt contestate nici de către inculpat.

Ceea ce inculpatul nu a recunoscut

este faptul că nu el ar fi violentat partea vătămată ci aceasta s-a

autovătămat, lovindu-se cu pumnul peste nas, ceea ce ar fi determinat hemoragia

de sânge.

Probele administrate au infirmat

această versiune a inculpatului, acesta fiind indicat ca autorul violențelor

folosite asupra părții vătămate. Astfel:

- martorul I.G., care, venind la

postul de poliție a aflat de la persoanele adunate că L.I. se află acolo și

este bătut, iar în momentul când a intrat în cameră, l-a văzut pe acesta plin

de sânge pe față și plângând, partea vătămată spunându-i să se ducă și să

anunțe rudele să-l „scoată de acolo”, timp în care D.N. i-a spus „să iasă afară

că dacă nu o pățește și el”.

- viceprimarul M.D. susține că a

venit, plângând, sora lui L.I., spunându-i că „L.I. este la postul de poliție”

„bătut de polițiști” și când s-a deplasat acolo a găsit 30-40 de persoane care

vroiau să intre în local „pentru a-l scăpa” pe cel agresat. Din postul de

poliție l-a auzit pe L.I. țipând că îl bate poliția și striga „săriți fraților

că mă omoară”. Intrând în incinta postului de poliție l-a văzut pe inculpatul

D.N., la birou, fiind nervos, iar în picioare era partea vătămată, plină de

sânge, aceasta spunându-i că „șeful de post l-a omorât din bătaie”. La

insistențele sale, după ce inculpatul l-a șters, cu batista, de sângele de pe

față, pe L.I., i-a permis să plece.

- martorul V.V., agent șef adjunct,

la Postul de poliție Găiseni, declară la procurorul militar, că era în cameră

când L.I. purta discuții cu inculpatul, pe care l-a văzut când, acesta, l-a

tras de mână pe partea vătămată către scaunul pe care șezuse, timp în care,

sus-numitul a început să țipe „săriți lume mă omoară”. În timp ce s-a aplecat,

să ridice obiectele căzute de pe birou, a auzit zgomote „specifice de luptă” ca

și cum plutonierul major D.N. încerca să-l imobilizeze. Printre aceste zgomote,

s-au auzit și zgomote specifice loviturilor, respectiv bufnituri, lovituri,

posibil să fi fost și lovituri de pumn, lovind corpul, dar datorită poziției în

care se afla, nu a putut să vadă cine pe cine a lovit. În momentul în care s-a

ridicat, inculpatul l-a întrebat „V. ai văzut că ăsta s-a lovit singur peste

nas?” El i-a răspuns că nu a văzut și, uitându-se la L.I., a văzut că acestuia

a început să-i curgă sânge din nas, după care a țipat după ajutor. După

aproximativ 15 minute a intrat în postul de poliție viceprimarul M.D. care l-a

văzut pe L.I. „cu sânge pe el”.

- De asemenea, martorii care s-au aflat

în fața postului de poliție, au confirmat că l-au auzit pe L.I. țipând și l-au

văzut, când a ieșit afară, spunându-le că a fost bătut de inculpat (A.M.

instanță, S.N., T.V., M.M instanță, B.A. instanță).

- De altfel, însăși certificatul

medico-legal infirmă versiunea inculpatului că partea vătămată singură s-a

lovit, peste față, deoarece L.I. a prezentat echimoze și escoriații violacee

sau cruste hematice la nivelul capului, pe partea superioară a corpului și pe

brațe (bosa frontală dr., temporal dr., occipital median inf., mandibular dr.,

intraorbitar stg., sternal, brațul stg. posterior, antebrațul stg. post.,

apofiza stiloidă, brațul dr. post., antebrațul dr. ant., pumnul dr. post.,

lateronazal stg., laterocervical dr. și laterocervical stg.).

În consecință, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, constatând neîndeplinite cerințele

motivelor de recurs invocate, iar din examinarea din oficiu a hotărârilor

atacate nerezultând alte temeiuri de casare, astfel cum prevăd dispozițiile

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) din același cod, va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpat și va menține hotărârile instanțelor de judecată ca fiind

temeinice și legale.

Recurentul inculpat va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.N. împotriva deciziei penale nr. 713 din 3 decembrie

2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 aprilie 2004.