ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1653/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 692 din 2

august 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a dispus,

în baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și e) C. pen.,

cu aplicarea art. 99, art. 109 C. pen., art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) și art.

76 lit. d) C. pen., condamnarea inculpatului C.G. la un an închisoare.

În baza art. 81 și art. 110 C. pen.,

s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen

de încercare de 3 ani, cu aplicarea art. 359 C. proc. pen.

S-a constatat prejudiciul acoperit.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 100.000 lei.

Inculpatul a fost obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

La data de 29 februarie 2000, în

jurul orei 20,30, inculpații N.M., Ș.L.G., împreună cu inculpații minori C.G.

și I.D. se aflau în apropierea Școlii Generale. Văzând că se apropie de ei

frații G.M.D. și G.G.A., inculpatul din prezenta cauză (C.G.), care îi cunoștea,

a propus celorlalți trei inculpați să le ia telefonul mobil și banii, pe care

îi aveau asupra lor, după care C.G. a fugit de la fața locului.

Inculpatul Ș.L.G. a aplicat un pumn

peste față părții vătămate G.M.D. și i-a luat din buzunar 30.000 lei, iar lui G.G.A.

10.000 lei; concomitent inculpatul N.M. a amenințat părțile vătămate cu un

cuțit, luând telefonul mobil din buzunarul părții vătămate G.M.D. I.D. nu a

intervenit în conflict.

După comiterea faptelor, inculpații

au mers la un bar, unde au vândut celularul lui F.I., cu suma de 750.000 lei,

bani pe care i-au împărțit astfel: 400.000 lei – N.M.; 200.000 lei – Ș.L.G.;

100.000 lei – C.G. și I.D.– 50.000 lei – dați de N.M. pentru a cumpăra bere, pe

care au băut-o împreună.

Ulterior, telefonul mobil a fost

recuperat și restituit părții vătămate.

Din certificatul medico-legal nr. A

1/3105 din 9 martie 2000, eliberat de IML București, rezultă că partea vătămată

G.M.D. a suferit leziuni, care au necesitat 3-4 zile îngrijiri medicale,

leziuni produse prin zgâriere cu unghiile și lovire cu un corp dur.

Împotriva acestei decizii au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul minor C.G.

În apel, Parchetul a criticat

hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, vizând greșita individualizare a

pedepsei aplicate, omisiunea aplicării dispozițiilor art. 88 C. pen. și

încălcarea dispozițiilor art. 485 C. proc. pen.

Inculpatul C.G. nu s-a prezentat în

instanță pentru a-și susține motivele care au dus la promovarea acestei căi de

atac, însă apărătorul din oficiu al acestuia a solicitat admiterea apelului

Parchetului, în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 88 C. pen.,

aspect susținut și în apelul inculpatului.

Prin decizia penală nr. 779 din 3

decembrie 2002, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul

formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat parțial

sentința apelată și, înlăturând prevederile art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C.

pen., a majorat pedeapsa aplicată inculpatului C.G. de la un an închisoare la 2

ani și 6 luni închisoare, pe un termen de încercare de 4 ani și 6 luni.

A menținut celelalte dispoziții.

A dedus reținerea de o zi din 1

martie 2000.

A respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul C.G., obligându-l la cheltuieli judiciare.

Împotriva deciziei, în termen legal,

a declarat recurs inculpatul C.G., solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei recurate și menținerea soluției pronunțate de instanța de fond.

Curtea, verificând actele dosarului

cauzei, constată că recursul formulat de inculpat este nefondat pentru

următoarele considerente:

Instanța de fond a stabilit corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului recurent, procedând la încadrarea

juridică corespunzătoare a faptelor inculpatului.

Instanța de control judiciar, în mod

just, a apreciat că se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatului

recurent, înlăturând circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 C.

pen., în cauză neavând aplicabilitate.

Așa încât, Curtea apreciază că nu

sunt motive temeinice care să justifice casarea deciziei recurate și menținerea

soluției instanței de fond.

În consecință, urmează a se respinge

recursul declarat de inculpat, ca nefondat, conform dispozitivului.

Văzând și dispozițiile art. 192 C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 779 din 3 decembrie

2002 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsă durata reținerii

de o zi din 1 martie 2000.

Obligă recurentul la 1.400.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

aprilie 2003.