ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4251/2007
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4251/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului
de pe lângă Tribunalul Mehedinți s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii
penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților S.D.M.,
pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin.
(2
1
) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și Ț.C.D.,
pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) lit.
a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.
S-a reținut că, în seara de
6 martie 2005, inculpații s-au întâlnit cu învinuitul G.D.C. care le-a relatat
că a avut un conflict cu părțile vătămate C.A. și D.D.D. care au asupra lor un
telefon mobil. În jurul orelor 24,00, inculpații s-au întâlnit cu părțile
vătămate și după ce le-a aplicat mai multe lovituri, au sustras un telefon
mobil, marca Siemens A 60, cu ecran color și suma de 60.000 lei și , respectiv,
100.000 lei, telefonul fiind vândut martorului I.S.I., pentru suma de 900.000
lei, iar acesta la rândul său l-a înstrăinat unei persoane necunoscute, bunul
fiind astfel, nerecuperat.
Prin sentința penală nr. 82
din 23 februarie 2006, Tribunalul Mehedinți, a dispus:
În baza art. 334 C. proc.
pen., a schimbat încadrarea juridică, dintr-o singură infracțiune de tâlhărie,
prev. de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2
1
) lit. a) C.
pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., reținută în sarcina inculpatului S.D.M.
în două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și c),
alin. (2
1
) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.,
inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare, cu
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C.
pen.
În baza art. 334 C. proc.
pen., a schimbat încadrarea juridică dintr-o singură infracțiune de tâlhărie, prev.
de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2
1
) lit. a) C. pen.,
cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., reținută în sarcina inculpatului Ț.C.D. în
două infracțiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin.
(2
1
) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., iar în
baza acestor din urmă texte și cu reținerea circumstanțelor atenuante, prevăze
de art. 74 și 76 C. pen., inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă
de 2 ani închisoare, dispunându-se suspendarea condiționată a executării
pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni, termen de încercare și atrăgându-i-se
atenția asupra dispoziției art. 83 C. pen.
S-a luat act că părțile
vătămate C.A. și D.D.D. nu s-au constituit părți civile .
Inculpații au fost obligați
la câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 400.000 lei
reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Împotriva acestei sentințe,
a declarat apel inculpatul S.D.M., susținând greșita încadrare juridică a
faptei și aplicarea unei pedepse prea aspre.
Ulterior, inculpatul și-a
completat motivele de apel, arătând că, la 17 noiembrie 2005, instanța a
declarat ședința secretă, deși potrivit art. 480 C. proc. pen., ședința de
judecată trebuia să fie publică, în cauză fiind judecat un inculpat minor, alături
de unul major, greșit s-a schimbat încadrarea juridică a faptei dintr-o singură
infracțiune de tâlhărie în două infracțiuni, deși deposedarea celor două
victime s-a desfășurat în aceleași condiții de loc și timp, prin aceleași
mijloace și în baza unei hotărâri infracționale unice , apelantul susținând, astfel,
că nu se poate reține legal, existența unei pluralități de infracțiuni.
De asemenea, apelantul a
arătat că nu s-a motivat nici reținerea agravantei prev. de art. 75 lit. c) C.
pen., atâta timp cât nu s-a făcut dovada că inculpatul major a cunoscut că cel cu
care a comis fapta este minor și că instanța a omis a se pronunța asupra cererii
de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, în
infracțiunea de furt, ceea ce echivalează cu nesoluționarea fondului cauzei.
Prin decizia penală nr. 43 din
9 iunie 2006, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de inculpatul S.D.M.
și a extins efectele apelului și asupra inculpatului Ț.C.D. și a desființat
sentința în totalitate, dispunând rejudecarea de către Tribunalul Mehedinți, cu
motivarea că instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronunțat cu privire la
cererea formulată de avocat R.G., pentru inculpatul S.D.G., pentru inculpatul S.D.M.,
de schimbare a încadrării juridice a faptei din tâlhărie în furt calificat,
prev. de art. 208 și 209 C. pen., apreciindu-se că această omisiune a instanței
, echivalează cu o nesoluționare a fondului cauzei.
La rejudecare, pe rolul
Tribunalului Mehedinți, a fost înregistrată cauza sub nr. 1301/101/2006.
Prin sentința penală nr. 43
din 1 februarie 2007, Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr. 1301/101/2006, a
respins, ca nefondată, cererea formulată de apărătorul inculpatului S.D.M. și
însușită de acesta, privind schimbarea încadrării juridice.
S-a admis cererea
parchetului de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina
inculpaților S.D.M. și Ț.C.D., dintr-o singură infracțiune de tâlhărie, în două
infracțiuni de tâlhărie, cu aplicare art. 33 și 34 C. pen. și în consecință:
În baza art. 211 alin. (2) lit.
b) și c) și alin. (2
1
) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c)
C. pen., art. 74 și art. 76 și art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpatul S.D.M.,
la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit.
b) și c) și alin. (2
1
) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c)
C. pen., art. 74, 76 și art. 80 C. pen., a condamnat pe același inculpat, la
pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 33 și 34 C.
pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului și s-a dispus ca acesta să
execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, în condițiile art. 71 și 64
lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 211 alin. (2) lit.
b) și c) și alin. (2
1
) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm.
C. pen. și art. 74 și 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul Ț.C.D., la pedeapsa
de 2 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit.
b) și c) și alin. (2
1
) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm.
C. pen., art. 74 și 76 C. pen., a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa
de 2ani închisoare.
În baza art. 33 și 34 C.
pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului și s-a dispus ca inculpatul
să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 și 82 C.
pen., raportat la art. 110 C. pen., s-a dispus, suspendarea condiționată a
executării pedepsei închisorii, pe o durată de 2 ani și 6 luni, reprezentând
termen de încercare.
S-a atras atenția
inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
S-a luat act că părțile
vătămate C.A. și D.D.D., nu se constituie părți civile.
Inculpații au fost obligați
la câte 500 lei, cheltuieli judiciare către stat din care 140 lei, onorariu
pentru apărătorii din oficiu.
Instanța a reținut
următoarea situație de fapt:
În seara de 6 mai 2005,
inculpații S.D.M. și Ț.C.D. s-au întâlnit cu învinuitul G.D.C. care le-a
relatat faptul că a avut un conflict cu părțile vătămate C.A. și D.D.D., care
au asupra lor un telefon mobil.
În jurul orelor 24,00,
inculpații s-au întâlnit pe str. Crișan cu cele două părți vătămate, care erau
însoțite de martorii N.I. și P.M.C., i-au împins pe toți într-un loc întunecos,
i-au căutat prin buzunare și văzând că partea vătămată C.A. are un telefon
mobil și 60.000 lei, iar D.D.D. are la el suma de 100.000 lei, le-au luat aceste
bunuri. Când partea vătămată C.A. i-a cerut înapoi telefonul inculpatului S.D.M.,
acesta a refuzat să i-l restituie și l-a lovit cu piciorul în umăr iar
inculpatul Ț.C.D. l-a lovit cu palma după cap.
S-a reținut că inculpații au
părăsit locul faptei, iar, apoi, au vândut telefonul mobil martorului I.S.I.,
pentru suma de 900.000.
I.S.I. a vândut telefonul
unei persoane necunoscute, astfel încât bunul sustras nu a mai fost recuperat.
Această stare de fapt a fost
reținută de instanță pe baza probatoriilor administrate , respectiv pe baza
declarațiilor părții vătămate și ale martorilor N.I. și P.M.C.
Instanța a constatat că
faptele celor doi inculpați de a sustrage împreună, pe timp de noapte și
într-un loc public, de la părțile vătămate un telefon mobil și sumele de bani,
folosind violența și amenințarea , întrunesc elementele constitutive a câte
două infracțiuni de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin.
(2
1
) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 și 34 C. pen.
La individualizarea pedepselor,
au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și s-a reținut în
favoarea inculpaților circumstanțele atenuante prev. de art. 74 C. pen., având
în vedere conduita bună a acestora înainte de săvârșirea infracțiunii și
atitudinea lor după comiterea faptelor, prezentându-se în fața autorităților,
vârsta acestora și stăruința depusă pentru recuperarea pagubei.
Drept urmare, pedepsele au
fost coborâte sub limita minimă specială prevăzută de lege, dar într-un cuantum
de natură să asigure scopul pedepsei.
Cu privire la inculpatul
major s-a reținut și circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) și
dispozițiile art. 80 C. pen.
Instanța apreciază că, față
de faptul că inculpatul major a antrenat în activitatea infracțională un minor
și raportat la numărul, natura și importanța faptelor ce pot să favorizeze
dezvoltarea comportamentului infracțional, scopul pedepsei poate fi atins numai
prin executarea în regim de detenție a acesteia.
În ceea ce privește pe
inculpatul minor, instanța a apreciat că în raport de concluziile referatului de
evaluare din care rezultă că acesta este o persoană calmă, liniștită, posedă un
bun autocontrol și impulsivitate scăzută, dar este influențabil, scopul
pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia, în condițiile art. 81
– art. 82 rapoertat la art. 110 C. pen.
Referitor la latura civilă,
s-a constatat că părțile vătămate nu se mai constituie părți civile, inculpatul
S.D.M., achitând suma de 3500 lei părții vătămate C.A., iar cealaltă parte
vătămată declarând că nu dorește să se constituie parte civilă.
Apelul declarat în cauză de
inculpatul S.D.M. împotriva acestei sentințe, a fost respins, ca nefondat, de
către Curtea de Apel Craiova, secția minori și familie, prin decizia penală nr.
35 din 16 mai 2007.
Împotriva acestei din urmă
decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.D.M.
În ședința publică de astăzi
14 septembrie 2007, recurentul prin apărător, a invocat motivul de recurs prev.
de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., susținând că pedeapsa aplicată
ca și modalitate de executare dispuse, sunt inadecvate pericolului social al
faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă precum și circumstanțelor
persoanei inculpatului.
Recursul inculpatului este
nefondat.
Analiza pedepsei aplicate
inculpatului recurent în raport de critica formulată dar și de actele și
probele dosarului, arată că, contrar, susținerilor apărării inculpatului,
pedeapsa aplicată acestuia ca și modalitatea de executare, sunt bine
individualizate și alese, în stabilirea și aplicarea acestora, instanța ținând
seama de toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., în
raport de care, a ținut seama de circumstanțele atenuante recunoscute inculpatului
recurent, de circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. c) C. pen., dar și de
consecințele avute asupra pedepsei aplicate de concursul dintre circumstanțele
atenuante și cele agravante, așa cum sunt prev. de art. 80 din Codul penal.
În raport cu cele arătate,
Curtea va trebui să privească recursul declarat de inculpatul S.D.M. împotriva
deciziei penale nr. 35 din 16 mai 2007 a Curții de Apel Craiova, secția minori
și familie, ca nefondat și să-l respingă, ca atare, menținând, astfel, decizia
atacată.
Văzând și reglementarea
plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a plății onorariului de
avocat din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de inculpatul S.D.M. împotriva deciziei penale nr. 35 din 16
mai 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală.
Obligă recurentul inculpat
să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de
100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 14 septembrie 2007.