ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4251/2007

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților S.D.M., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și Ț.C.D., pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. S-a reținut că, în seara de 6 martie 2005, inculpații s-au întâlnit cu învinuitul G.D.C. care le-a relatat că a avut un conflict cu părțile vătămate C.A. și D.D.D.

care au asupra lor un telefon mobil. În jurul orelor 24,00, inculpații s-au întâlnit cu părțile vătămate și după ce le-a aplicat mai multe lovituri, au sustras un telefon mobil, marca Siemens A 60, cu ecran color și suma de 60.000 lei și , respectiv, 100.000 lei, telefonul fiind vândut martorului I.S.I., pentru suma de 900.000 lei, iar acesta la rândul său l-a înstrăinat unei persoane necunoscute, bunul fiind astfel, nerecuperat. Prin sentința penală nr. 82 din 23 februarie 2006, Tribunalul Mehedinți, a dispus: În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică, dintr-o singură infracțiune de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., reținută în sarcina inculpatului S.D.M.

în două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dintr-o singură infracțiune de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., reținută în sarcina inculpatului Ț.C.D.

în două infracțiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., iar în baza acestor din urmă texte și cu reținerea circumstanțelor atenuante, prevăze de art. 74 și 76 C. pen., inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni, termen de încercare și atrăgându-i-se atenția asupra dispoziției art. 83 C. pen. S-a luat act că părțile vătămate C.A. și D.D.D. nu s-au constituit părți civile . Inculpații au fost obligați la câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 400.000 lei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul S.D.M., susținând greșita încadrare juridică a faptei și aplicarea unei pedepse prea aspre. Ulterior, inculpatul și-a completat motivele de apel, arătând că, la 17 noiembrie 2005, instanța a declarat ședința secretă, deși potrivit art. 480 C. proc. pen., ședința de judecată trebuia să fie publică, în cauză fiind judecat un inculpat minor, alături de unul major, greșit s-a schimbat încadrarea juridică a faptei dintr-o singură infracțiune de tâlhărie în două infracțiuni, deși deposedarea celor două victime s-a desfășurat în aceleași condiții de loc și timp, prin aceleași mijloace și în baza unei hotărâri infracționale unice , apelantul susținând, astfel, că nu se poate reține legal, existența unei pluralități de infracțiuni.

De asemenea, apelantul a arătat că nu s-a motivat nici reținerea agravantei prev. de art. 75 lit. c) C. pen., atâta timp cât nu s-a făcut dovada că inculpatul major a cunoscut că cel cu care a comis fapta este minor și că instanța a omis a se pronunța asupra cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, în infracțiunea de furt, ceea ce echivalează cu nesoluționarea fondului cauzei. Prin decizia penală nr. 43 din 9 iunie 2006, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de inculpatul S.D.M. și a extins efectele apelului și asupra inculpatului Ț.C.D.

și a desființat sentința în totalitate, dispunând rejudecarea de către Tribunalul Mehedinți, cu motivarea că instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronunțat cu privire la cererea formulată de avocat R.G., pentru inculpatul S.D.G., pentru inculpatul S.D.M., de schimbare a încadrării juridice a faptei din tâlhărie în furt calificat, prev. de art. 208 și 209 C. pen., apreciindu-se că această omisiune a instanței , echivalează cu o nesoluționare a fondului cauzei. La rejudecare, pe rolul Tribunalului Mehedinți, a fost înregistrată cauza sub nr. 1301/101/2006. Prin sentința penală nr. 43 din 1 februarie 2007, Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr. 1301/101/2006, a respins, ca nefondată, cererea formulată de apărătorul inculpatului S.D.M.

și însușită de acesta, privind schimbarea încadrării juridice. S-a admis cererea parchetului de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților S.D.M. și Ț.C.D., dintr-o singură infracțiune de tâlhărie, în două infracțiuni de tâlhărie, cu aplicare art. 33 și 34 C. pen. și în consecință: În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 și art. 76 și art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpatul S.D.M., la pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74, 76 și art. 80 C. pen., a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 33 și 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, în condițiile art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și art. 74 și 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul Ț.C.D., la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., art. 74 și 76 C. pen., a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 2ani închisoare. În baza art. 33 și 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 și 82 C. pen., raportat la art. 110 C. pen., s-a dispus, suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, pe o durată de 2 ani și 6 luni, reprezentând termen de încercare. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. S-a luat act că părțile vătămate C.A. și D.D.D., nu se constituie părți civile. Inculpații au fost obligați la câte 500 lei, cheltuieli judiciare către stat din care 140 lei, onorariu pentru apărătorii din oficiu. Instanța a reținut următoarea situație de fapt: În seara de 6 mai 2005, inculpații S.D.M. și Ț.C.D. s-au întâlnit cu învinuitul G.D.C. care le-a relatat faptul că a avut un conflict cu părțile vătămate C.A. și D.D.D., care au asupra lor un telefon mobil.

În jurul orelor 24,00, inculpații s-au întâlnit pe str. Crișan cu cele două părți vătămate, care erau însoțite de martorii N.I. și P.M.C., i-au împins pe toți într-un loc întunecos, i-au căutat prin buzunare și văzând că partea vătămată C.A. are un telefon mobil și 60.000 lei, iar D.D.D. are la el suma de 100.000 lei, le-au luat aceste bunuri. Când partea vătămată C.A. i-a cerut înapoi telefonul inculpatului S.D.M., acesta a refuzat să i-l restituie și l-a lovit cu piciorul în umăr iar inculpatul Ț.C.D. l-a lovit cu palma după cap. S-a reținut că inculpații au părăsit locul faptei, iar, apoi, au vândut telefonul mobil martorului I.S.I., pentru suma de 900.000. I.S.I. a vândut telefonul unei persoane necunoscute, astfel încât bunul sustras nu a mai fost recuperat.

Această stare de fapt a fost reținută de instanță pe baza probatoriilor administrate , respectiv pe baza declarațiilor părții vătămate și ale martorilor N.I. și P.M.C. Instanța a constatat că faptele celor doi inculpați de a sustrage împreună, pe timp de noapte și într-un loc public, de la părțile vătămate un telefon mobil și sumele de bani, folosind violența și amenințarea , întrunesc elementele constitutive a câte două infracțiuni de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 și 34 C. pen. La individualizarea pedepselor, au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și s-a reținut în favoarea inculpaților circumstanțele atenuante prev. de art. 74 C. pen., având în vedere conduita bună a acestora înainte de săvârșirea infracțiunii și atitudinea lor după comiterea faptelor, prezentându-se în fața autorităților, vârsta acestora și stăruința depusă pentru recuperarea pagubei.

Drept urmare, pedepsele au fost coborâte sub limita minimă specială prevăzută de lege, dar într-un cuantum de natură să asigure scopul pedepsei. Cu privire la inculpatul major s-a reținut și circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) și dispozițiile art. 80 C. pen. Instanța apreciază că, față de faptul că inculpatul major a antrenat în activitatea infracțională un minor și raportat la numărul, natura și importanța faptelor ce pot să favorizeze dezvoltarea comportamentului infracțional, scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea în regim de detenție a acesteia. În ceea ce privește pe inculpatul minor, instanța a apreciat că în raport de concluziile referatului de evaluare din care rezultă că acesta este o persoană calmă, liniștită, posedă un bun autocontrol și impulsivitate scăzută, dar este influențabil, scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia, în condițiile art. 81 – art. 82 rapoertat la art. 110 C. pen.

Referitor la latura civilă, s-a constatat că părțile vătămate nu se mai constituie părți civile, inculpatul S.D.M., achitând suma de 3500 lei părții vătămate C.A., iar cealaltă parte vătămată declarând că nu dorește să se constituie parte civilă. Apelul declarat în cauză de inculpatul S.D.M. împotriva acestei sentințe, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Craiova, secția minori și familie, prin decizia penală nr. 35 din 16 mai 2007. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.D.M. În ședința publică de astăzi 14 septembrie 2007, recurentul prin apărător, a invocat motivul de recurs prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., susținând că pedeapsa aplicată ca și modalitate de executare dispuse, sunt inadecvate pericolului social al faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă precum și circumstanțelor persoanei inculpatului.

Recursul inculpatului este nefondat. Analiza pedepsei aplicate inculpatului recurent în raport de critica formulată dar și de actele și probele dosarului, arată că, contrar, susținerilor apărării inculpatului, pedeapsa aplicată acestuia ca și modalitatea de executare, sunt bine individualizate și alese, în stabilirea și aplicarea acestora, instanța ținând seama de toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., în raport de care, a ținut seama de circumstanțele atenuante recunoscute inculpatului recurent, de circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. c) C. pen., dar și de consecințele avute asupra pedepsei aplicate de concursul dintre circumstanțele atenuante și cele agravante, așa cum sunt prev. de art. 80 din Codul penal.

În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul declarat de inculpatul S.D.M. împotriva deciziei penale nr. 35 din 16 mai 2007 a Curții de Apel Craiova, secția minori și familie, ca nefondat și să-l respingă, ca atare, menținând, astfel, decizia atacată. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a plății onorariului de avocat din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D.M. împotriva deciziei penale nr. 35 din 16 mai 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 septembrie 2007.