ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3070/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 850 din 25

septembrie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 211

alin. (2) lit. b) și c) C. pen. și alin. (2

1

) lit. b), cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.M. la 10 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a revocat

liberarea condiționată a inculpatului din pedeapsa de 4 ani și 6 luni

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 118 din 7 iunie 2000 a

Judecătoriei sectorului 2 București și a contopit restul rămas neexecutat de

479 zile cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în final, inculpatul având de

executat 10 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

A constatat că inculpatul este

arestat în altă cauză.

În baza art. 14, raportat la art.

346 C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească suma de 3.000.000 lei

despăgubiri materiale către parte civilă C.F.

Pentru a se pronunța, instanța de

fond a reținut, în esență, că în data de 28 noiembrie 2002, ora 5,55, în timp

ce se afla pe str. Banu Udrea, inculpatul a amenințat pe partea vătămată C.F.

cu un cuțit, deposedând-o de geantă și de o pereche de cercei.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului, au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză, respectiv: declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpatului,

declarațiilor martorilor, proceselor verbale de recunoaștere din grup și de

cercetare la fața locului.

În faza de cercetare judecătorească,

fiind audiat, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 685 din 17 noiembrie 2003, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpatul N.M. împotriva sentinței penale nr. 850

din 25 septembrie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală,

însușindu-și argumentația instanței de fond.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul, solicitând redozarea pedepsei aplicate, având în vedere

circumstanțele sale personale, respectiv faptul că a recunoscut săvârșirea

faptei, a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal și a fost

de acord cu plata despăgubirilor solicitate de partea vătămată.

Recursul este nefondat.

Analizând decizia atacată, sub

aspectul individualizării pedepsei, Curtea constată că instanța de apel a avut

în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de

pericol social sporit al infracțiunii comise, împrejurările concrete în care

s-a săvârșit, frecvența mare a comiterii unor astfel de fapte, limitele minime

și maxime de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, precum și

circumstanțele personale ale inculpatului, care este recidivist, astfel încât

pedeapsa aplicată a fost just apreciată și nu se impune redozarea acesteia.

Ca atare, după verificarea cauzei și

în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen. și a dispune conform dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul N.M. împotriva deciziei penale nr. 685 din 17 noiembrie

2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Constată că inculpatul este arestat

în altă cauză.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

iunie 2004.