ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4053/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4053/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 480 din 19
decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Bacău s-a dispus în baza art. 211
alin. (2) lit. a) și b) C. pen., cu art. 13 alin. (1) C. pen., pentru
săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, condamnarea inculpatului A.I. la pedeapsa
de 6 ani închisoare.
În temeiul art. 239 alin. (1) C.
pen., cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de
ultraj, a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) și art.
34 lit. b) C. pen., s-a dispus să execute 6 ani închisoare.
S-a menținut starea de arest și s-a
computat detenția de la 17 septembrie 2002.
Au fost interzise drepturile
prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.
S-a dispus confiscarea unui topor de
la inculpat în temeiul art. 118 lit. b) C. pen.
Prin aceeași sentință a fost
condamnat și inculpatul A.F. la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, pentru
infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și b) C. pen.,
cu aplicarea art. 13 C. pen. și la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de
ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1) C. pen., dispunându-se în temeiul art.
33 lit. a) și art. 33 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa de 6 ani și 6 luni
închisoare.
Au fost interzise drepturile
prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.
În temeiul art. 118 lit. d) C. pen.,
s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a câte 1.350.000 lei.
S-a luat act că partea vătămată A.V.
nu s-a constituit parte civilă cu suma de 2.700.000 lei.
Pentru a pronunța această soluție,
s-a reținut că pe data de 8 ianuarie 2002, O.S.C. a sesizat Poliția comunei
Asău în ziua de 24 decembrie 2001, în timp ce pădurarul A.A.V. se afla în
serviciul de patrulare pe raza comunei Asău, a fost agresat verbal și fizic de
inculpații A.I., A.F. și de A.D.
Persoanele arătate l-au deposedat
prin violență de un telefon celular după care au mers în pădurea aparținând
O.S.C. de unde au sustras material lemnos.
S-a mai reținut că în repetate
rânduri în anul 2001 partea vătămată a surprins persoanele arătate mai sus în timp
ce sustrăgeau material lemnos și le-a întocmit procese verbale de constatare a
infracțiunilor și contravențiilor.
La data de 24 decembrie 2001, ora
16,00, partea vătămată A.A.V. împreună cu martorul P.S. au plecat în patrulare
în canton, partea vătămată fiind îmbrăcată în ținută de pădurar.
La un moment dat au apărut
inculpații care aveau asupra lor topoare care s-au apropiat de partea vătămată
și au început să-l lovească pe martorul P.S., înjurându-l și amenințându-l cu
moartea, de asemenea, au amenințat-o și pe partea vătămată cu moartea,
spunându-i că îi vor da foc în pădure.
Inculpatul A.F. i-a aplicat mai
multe lovituri cu pumnii și picioarele martorului P.S., în scopul de a o
intimida pe partea vătămată, timp în care inculpatul A.I. lovea cu toporul în
pământ, în fața picioarelor părții vătămate, spunând că o va omorî pentru că
i-a întocmit proces verbal de constatare a infracțiunilor silvice.
În aceste împrejurări, văzând că
inculpații sunt extrem de agresivi, fiind și în stare de ebrietate, partea
vătămată a scos din buzunar telefonul celular de la care a intenționat să
anunțe șeful de canton cu privire la evenimentele produse.
Partea vătămată nu a mai reușit să
facă acest lucru, deoarece a fost prinsă de mâini și imobilizată de inculpatul
A.I. și deposedată cu violență de telefon de inculpatul A.F.
Partea vătămată a cerut inculpatului
telefonul, acesta a refuzat să i-l restituie, continuând să o amenințe cu
moartea.
Ulterior inculpații au plecat în
pădure având asupra lor și telefonul părții vătămate și au tăiat ilegal arbori.
Situația de fapt a fost probată cu
declarația părții vătămate, declarațiile martorilor audiați, raportul de
constatare tehnico-științifică privind comportamentul simulat, coroborate fiind
cu declarațiile inculpaților.
La individualizarea pedepselor s-a
avut în vedere gravitatea infracțiunilor săvârșite și conduita inculpaților pe
parcursul desfășurării procesului.
Această sentință a fost confirmată
de Curtea de Apel Bacău, care prin decizia penală nr. 172 din 22 aprilie 2003 a
respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.I.
Considerând netemeinică și nelegală
soluția pronunțată de instanțe, inculpatul A.I., prin recursul de față,
solicitând casarea lor și achitarea sa, susținând că nu a săvârșit faptele
pentru care a fost condamnat.
Această susținere este neîntemeiată,
deoarece, cele două instanțe, ocupându-se de apărarea recurentului formulată în
acest sens, au stabilit în mod just, că din declarațiile constante ale părții
vătămate A.A.V. și ale martorului P.S., rezultă participarea recurentului
alături de inculpatul A.F. la exercitarea actelor de violență și amenințare
îndreptate împotriva părții vătămate și apoi la imobilizarea și deposedarea
acesteia prin violență de un telefon. Prin aceasta recurentul a săvârșit infracțiunile
de ultraj și tâlhărie, astfel că hotărârile criticate sunt legale și temeinice.
Critica formulată fiind deci
neîntemeiată și din oficiu neconstatându-se alte temeiuri de casare a hotărârii
atacate, urmează ca recursul declarat să fie respins cu obligarea recurentului
la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului durata arestării preventive de la 17 septembrie 2002, la 26
septembrie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 172 din 22 aprilie
2003 a Curții de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsă, timpul
arestării preventive a inculpatului de la 17 septembrie 2001, la 26 septembrie
2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de
1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,
reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi
26 septembrie 2003.