ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4053/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 480 din 19 decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Bacău s-a dispus în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și b) C. pen., cu art. 13 alin. (1) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, condamnarea inculpatului A.I. la pedeapsa de 6 ani închisoare. În temeiul art. 239 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus să execute 6 ani închisoare. S-a menținut starea de arest și s-a computat detenția de la 17 septembrie 2002. Au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

S-a dispus confiscarea unui topor de la inculpat în temeiul art. 118 lit. b) C. pen. Prin aceeași sentință a fost condamnat și inculpatul A.F. la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1) C. pen., dispunându-se în temeiul art. 33 lit. a) și art. 33 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare. Au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a câte 1.350.000 lei.

S-a luat act că partea vătămată A.V. nu s-a constituit parte civilă cu suma de 2.700.000 lei. Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că pe data de 8 ianuarie 2002, O.S.C. a sesizat Poliția comunei Asău în ziua de 24 decembrie 2001, în timp ce pădurarul A.A.V. se afla în serviciul de patrulare pe raza comunei Asău, a fost agresat verbal și fizic de inculpații A.I., A.F. și de A.D. Persoanele arătate l-au deposedat prin violență de un telefon celular după care au mers în pădurea aparținând O.S.C. de unde au sustras material lemnos. S-a mai reținut că în repetate rânduri în anul 2001 partea vătămată a surprins persoanele arătate mai sus în timp ce sustrăgeau material lemnos și le-a întocmit procese verbale de constatare a infracțiunilor și contravențiilor.

La data de 24 decembrie 2001, ora 16,00, partea vătămată A.A.V. împreună cu martorul P.S. au plecat în patrulare în canton, partea vătămată fiind îmbrăcată în ținută de pădurar. La un moment dat au apărut inculpații care aveau asupra lor topoare care s-au apropiat de partea vătămată și au început să-l lovească pe martorul P.S., înjurându-l și amenințându-l cu moartea, de asemenea, au amenințat-o și pe partea vătămată cu moartea, spunându-i că îi vor da foc în pădure. Inculpatul A.F. i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele martorului P.S., în scopul de a o intimida pe partea vătămată, timp în care inculpatul A.I. lovea cu toporul în pământ, în fața picioarelor părții vătămate, spunând că o va omorî pentru că i-a întocmit proces verbal de constatare a infracțiunilor silvice.

În aceste împrejurări, văzând că inculpații sunt extrem de agresivi, fiind și în stare de ebrietate, partea vătămată a scos din buzunar telefonul celular de la care a intenționat să anunțe șeful de canton cu privire la evenimentele produse. Partea vătămată nu a mai reușit să facă acest lucru, deoarece a fost prinsă de mâini și imobilizată de inculpatul A.I. și deposedată cu violență de telefon de inculpatul A.F. Partea vătămată a cerut inculpatului telefonul, acesta a refuzat să i-l restituie, continuând să o amenințe cu moartea. Ulterior inculpații au plecat în pădure având asupra lor și telefonul părții vătămate și au tăiat ilegal arbori. Situația de fapt a fost probată cu declarația părții vătămate, declarațiile martorilor audiați, raportul de constatare tehnico-științifică privind comportamentul simulat, coroborate fiind cu declarațiile inculpaților.

La individualizarea pedepselor s-a avut în vedere gravitatea infracțiunilor săvârșite și conduita inculpaților pe parcursul desfășurării procesului. Această sentință a fost confirmată de Curtea de Apel Bacău, care prin decizia penală nr. 172 din 22 aprilie 2003 a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.I. Considerând netemeinică și nelegală soluția pronunțată de instanțe, inculpatul A.I., prin recursul de față, solicitând casarea lor și achitarea sa, susținând că nu a săvârșit faptele pentru care a fost condamnat. Această susținere este neîntemeiată, deoarece, cele două instanțe, ocupându-se de apărarea recurentului formulată în acest sens, au stabilit în mod just, că din declarațiile constante ale părții vătămate A.A.V.

și ale martorului P.S., rezultă participarea recurentului alături de inculpatul A.F. la exercitarea actelor de violență și amenințare îndreptate împotriva părții vătămate și apoi la imobilizarea și deposedarea acesteia prin violență de un telefon. Prin aceasta recurentul a săvârșit infracțiunile de ultraj și tâlhărie, astfel că hotărârile criticate sunt legale și temeinice. Critica formulată fiind deci neîntemeiată și din oficiu neconstatându-se alte temeiuri de casare a hotărârii atacate, urmează ca recursul declarat să fie respins cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 17 septembrie 2002, la 26 septembrie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 172 din 22 aprilie 2003 a Curții de Apel Bacău. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 17 septembrie 2001, la 26 septembrie 2003. Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2003.