ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5720/2003

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 385 din 15

aprilie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a

luat act de renunțarea la cererea de întreruperea executării pedepsei

închisorii formulată de condamnatul F.C.V.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că petiționarul a solicitat întreruperea executării pedepsei

de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 802/2001 a Tribunalului

București, secția I penală, motivat de faptul că familia sa se confruntă cu

mari greutăți materiale.

La termenul fixat pentru

soluționarea cererii petentului condamnat, personal, a declarat că renunță la

cererea sa.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 432/ A din 31 iunie 2003, a respins ca inadmisibil

apelul formulat de condamnat.

Împotriva acestei decizii

condamnatul a declarat recurs, fără a indica în scris sau oral motivele, pentru

care consideră hotărârea atacată nelegală sau netemeinică.

Analizând din oficiu recursul

declarat, Curtea constată că este nefondat.

Așa cum rezultă din practica

sentinței penale nr. 385 din 15 aprilie 2003, condamnatul F.C.V., personal, a

solicitat a se lua act că își retrage cererea pentru întreruperea executării

pedepsei, solicitare formulată în prezența apărătorului desemnat din oficiu,

avocat M.A., punându-se concluzii în acest sens, atât de apărător cât și de

reprezentantul parchetului.

Această manifestare unilaterală de

voință reprezintă un act de dispoziție asupra căruia nu se mai poate reveni în

căile de atac, astfel că, justificat, Curtea de Apel București, prin decizia

pronunțată a respins ca inadmisibil apelul declarat.

Ca atare, recursul declarat de

condamnat nu este fondat și în temeiul art. 385

15

punctul 1 lit. b) C.

proc. pen., va fi respins conform art. 192 alin. (2) din același cod, petentul

va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul F.C.V., împotriva deciziei penale nr. 432 din 31 iulie

2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe condamnat la plata sumei

de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

decembrie 2003.