ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5720/2003

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 385 din 15 aprilie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a luat act de renunțarea la cererea de întreruperea executării pedepsei închisorii formulată de condamnatul F.C.V. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că petiționarul a solicitat întreruperea executării pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 802/2001 a Tribunalului București, secția I penală, motivat de faptul că familia sa se confruntă cu mari greutăți materiale. La termenul fixat pentru soluționarea cererii petentului condamnat, personal, a declarat că renunță la cererea sa.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 432/ A din 31 iunie 2003, a respins ca inadmisibil apelul formulat de condamnat. Împotriva acestei decizii condamnatul a declarat recurs, fără a indica în scris sau oral motivele, pentru care consideră hotărârea atacată nelegală sau netemeinică. Analizând din oficiu recursul declarat, Curtea constată că este nefondat. Așa cum rezultă din practica sentinței penale nr. 385 din 15 aprilie 2003, condamnatul F.C.V., personal, a solicitat a se lua act că își retrage cererea pentru întreruperea executării pedepsei, solicitare formulată în prezența apărătorului desemnat din oficiu, avocat M.A., punându-se concluzii în acest sens, atât de apărător cât și de reprezentantul parchetului.

Această manifestare unilaterală de voință reprezintă un act de dispoziție asupra căruia nu se mai poate reveni în căile de atac, astfel că, justificat, Curtea de Apel București, prin decizia pronunțată a respins ca inadmisibil apelul declarat. Ca atare, recursul declarat de condamnat nu este fondat și în temeiul art. 385 15 punctul 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins conform art. 192 alin. (2) din același cod, petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul F.C.V., împotriva deciziei penale nr. 432 din 31 iulie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe condamnat la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 decembrie 2003.