ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 597/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1339

din 21 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, s-a respins, ca

nefondată, cererea formulată de condamnatul A.C.V., prin care a solicitat

întreruperea executării pedepsei.

Pentru a pronunța astfel,

instanța a reținut că petentul a cerut întreruperea executării pedepsei de 7

ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 627/2002, pronunțată de

Tribunalul București, invocând motive familiale.

În ședința publică din 21

octombrie 2004, petentul a declarat că își retrage cererea, astfel încât, instanța

de fond a procedat la respingerea ei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul, arătând că deși la prima instanță a retras cererea,

acest fapt s-a datorat erorii în care s-a aflat.

Prin decizia penală nr. 857/

A din 11 noiembrie 2004, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat,

apelul, reținând că a fost atacată o hotărâre penală definitivă.

În termen legal s-a declarat

recurs de condamnat care a cerut admiterea recursului și întreruperea

executării pedepsei.

Recursul nu este fondat.

Recurentul condamnat și-a

retras cererea prin care solicita întreruperea executării pedepsei pe motive

familiale, în fața primei instanțe.

Indiferent de motivele avute

în vedere la acel moment, recurentul și-a manifestat liber voința în ce

privește retragerea unei cereri adresată instanței, asupra acestui act de

voință neputând reveni nici în fața instanței de fond, de apel sau recurs.

Prin urmare, având în vedere

declarația petentului, exprimată în ședință publică, prin care acesta înțelegea

să-și retragă cererea de întrerupere a executării pedepsei, instanța de fond a

pronunțat, în mod corect, o soluție de respingere a cererii, soluție menținută

legal și în apel.

Pentru aceleași

considerente, recursul declarat de petent este nefondat și în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul

declarat de recurentul condamnat A.C.V. împotriva deciziei penale nr. 857/ A

din 11 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 ianuarie 2005.