ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2183/2003

Deliberând asupra cauzei penale de

față,

Din actele dosarului, rezultă

următoarele:

Prin sentința nr. 47, pronunțată la

data de 12 februarie 2002 în dosarul penal nr. 4785/2001 Tribunalul Dâmbovița,

a condamnat pe inculpatul I.D.A., pentru infracțiunea de omor calificat,

prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., la 18 ani

închisoare și pentru infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1)

C. pen., la un an închisoare urmând conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.

pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b),

raportat la art. 10 alșin. (1) lit. b) C. pen., s-a încetat procesul penal

pentru lovire, art. 180 alin. (2) C. pen., prin lipsa nejustificată la două

termene consecutive a părții vătămate M.L.

S-au aplicat art. 71 și art. 64 C.

pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus

la zi prevenția, de la data de 8 decembrie 2000. Inculpatul a fost obligat la

despăgubiri civile și cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 5 decembrie 2000, în

jurul orelor 20,00, în barul R. și în hotelul D. din orașul Târgoviște s-a

desfășurat un conflict violent în două etape, participante fiind mai multe

persoane, printre care și victima și inculpatul. Într-o primă fază, în incinta

barului R. s-au purtat discuții și au existat loviri reciproce, pornite de la

supărarea produsă de o atitudine necuviincioasă avută de unul dintre ei, cu o

zi înainte, față de prietena celuilalt.

Victima P.M.M., împreună cu alte

persoane, s-a deplasat la restaurantul Dâmbovița.

Prin fața restaurantului a trecut

inculpatul I.D.A., însoțit, având asupra sa o bâtă de basseball, așteptând la

ieșire.

În momentul plecării din restaurant

a victimei P.M.M., inculpatul l-a lovit cu bâta în cap de mai multe ori, până

ce a căzut la pământ. Ulterior, în spital, victima a decedat.

Situația prezentată a rezultat din

probele administrate și anume declarații de martori, proces verbal de

constatare la fața locului, raport medico-legal.

Inculpatul a recunoscut agresiunea,

dar s-a apărat încercând să dea o tentă de întâmplător, incidentului. Astfel, inculpatul

a arătat că nu a fost înarmat cu o bâtă de basseball și că a lovit cu un scaun,

că a dorit să lovească o altă persoană decât victima și s-a înșelat asupra

identității.

Infracțiunea de distrugere a fost

recunoscută și nu comportă discuții.

Instanța de fond a înlăturat ambele

apărări, martorii arătând cu precizie care a fost obiectul contondent cu care

s-a lovit,iar înșelarea asupra identității persoanei neproducând efecte

juridice, câtă vreme este protejat dreptul la viață al fiecărei persoane, iar

acesta fusese încălcat.

Instanța a constatat întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, pentru care a

aplicat inculpatului o pedeapsă în limitele prevăzute de art. 174, art. 175 lit.

i) C. pen. și art. 72 C. pen. Pentru infracțiunea de distrugere, de asemenea,

s-a aplicat o pedeapsă corespunzătoare, aplicându-se apoi regulile concursului.

Curtea de Apel Ploiești a constatat

ca fiind corect reținute situația de fapt și vinovăția inculpatului, dar față

de circumstanțele concrete reale și personale ale cauzei, a redus pedeapsa

pentru infracțiunea de omor de la 18 ani închisoare, la 16 ani închisoare (decizia

nr. 320 din 17 iulie 2002, pronunțată în dos.1933/2002).

Împotriva acestei decizii,

inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, criticând ambele hotărâri, sub

aspectul legalității și temeiniciei, în raport de două motive de casare:

- art. 385

9

alin. (1) pct.

17 C. proc. pen., când faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică prin

menținerea stării de provocare, art. 73 lit. b) C. pen.;

- art. 385

9

alin. (1) pct.

14 C. proc. pen., s-au aplicat pedepse greșit individualizate.

Examinând hotărârile atacate sub

aspectul criticilor aduse, Curtea a constatat din probe că acestea nu sunt

justificate.

În cauză nu s-a reținut starea de

provocare, deoarece ea nu se confundă cu starea de nervi care generează

răzbunare. Or, în cauză, martorii au arătat dinamica evenimentelor, iar

inculpatul era departe de a se fi aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări

sau emoții determinată de atitudinea părții vătămate, așa cum cer dispozițiile art.

73 lit. b) C. pen.

Primul incident se terminase demult,

iar în cea de a doua fază nimic nu a premers loviturii aplicate de către

inculpatul înarmat în acest scop. Pedeapsa este aspră dar corespunzătoare

efectului produs și modului de comitere și de altfel orientată spre minimul prevăzut,

15 ani.

Criticile fiind nejustificate, iar

Curtea constatând că hotărârile sunt legale și temeinice, recursul inculpatului

urmează a fi respins ca nefondat, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Împotriva deciziei de apel a

declarat recurs și partea civilă P.M.P, nemulțumit de cuantumul despăgubirilor

primite.

Acesta a solicitat ca inculpatul să

fie obligat și la plata sumei echivalând cu câștigul nerealizat în Spania, unde

victima trebuia să plece la muncă.

Având în vedere atât lipsa legăturii

cauzale între infracțiune și prejudiciul pretins, legătură care trebuie să fie

directă, cât și că prejudiciul pretins nu are caracter cert, evaluat actual, urmează

a respinge ca nefondat și recursul părții civile.

Se va deduce conform art. 88 C. pen.,

prevenția inculpatului de la data de 8 decembrie 2000, la zi.

Fiecare recurent va fi obligat la

lata a câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpatul I.D.A. și partea civilă P.M.P. împotriva deciziei

penale nr. 320 din 17 iulie 2002 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 8 decembrie 2000, până la 13 mai

2003.

Obligă recurenții la câte 1.100.000

lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 mai 2003.