ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1257/2004

Asupra conflictului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 9836 din 26 august

2003, Tribunalul București, secția comercială, a admis cererea creditoarei, SC C.I.T.

SRL București, și a somat pe debitoarea SC A.A. SRL Fălticeni să plătească suma

de 232.912.298 lei, reprezentând contravaloare produse și servicii, actualizată

cu rata inflației la data efectuării plății și la 59.392.580 lei dobânzi legale

aferente debitului, calculate de la data scadenței facturii și până la data

introducerii acțiunii, 30 iunie 2003, și, în continuare, dobânda legală până la

data executării integrale a debitului.

Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, sesizat cu acțiunea în anulare promovată de debitoare, prin

sentința nr. 15073 din 25 noiembrie 2003, și-a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fălticeni, motivat de faptul că,

potrivit art. 8 din O.G. nr. 5/2001, modificată, acțiunea în anularea unei

somații de plată se depune la instanța unde funcționează judecătorul care a

pronunțat ordonanța și se soluționează de instanța competentă să soluționeze

fondul cauzei.

Cum, la data introducerii cererii în

anulare, 20 octombrie 2003, competența materială de soluționare a cauzei în

fond aparține judecătoriei, conform art. 2 pct. (1) lit. a) și art. 7 C. proc.

civ., aceasta este competentă să judece și acțiunea în anulare.

Astfel sesizată, Judecătoria

Fălticeni, la rândul său, prin sentința nr. 168 din 17 februarie 2004, și-a

declinat competența în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a

comercială, și, constatând conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta

Curte de Casație cu soluționarea lui.

În motivarea acestei sentințe s-a

reținut că, prin soluționarea acțiunii în anulare, se exercită un control

judiciar, iar acesta poate fi soluționat de o instanță superioară sau, în mod

excepțional, de o instanță egală în grad cu cea care a pronunțat hotărârea, dar

în nici un caz de o instanță inferioară.

În ipoteza dată, s-a apreciat că

cererea în anulare, prevăzută de art. 8 din O.G. nr. 5/2001, se soluționează

întotdeauna de tribunal, fără a se raporta la art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc.

civ.

Examinând hotărârile de declinare

aflate în conflict, Înalta Curte constată competența tribunalului în

soluționarea cererii în anulare, formulată de debitor în condițiile art. 8 din

O.G. nr. 5/2001, astfel cum a fost modificată, având în vedere cele ce urmează.

O.G. nr. 5/2001 este, în raport cu Codul

de procedură penală, o lege procedurală specială, care conține și norme de

competență în ce privește soluționarea cererii creditorului de realizare a procedurii

somației de plată, stabilind, prin art. 2 alin. (1), că, în materie comercială,

aceasta aparține tribunalului.

Calea de atac împotriva ordonanței,

pe care o poate exercita debitorul, este cererea în anulare, iar aceasta se

constituie într-o cale de atac de retractare

sui generis,

care se

soluționează potrivit art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 5/2001, modificată de către

instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.

Cum, la data edictării O.G. nr. 5/2001,

tribunalele aveau plenitudine de competență în materie comercială, era exclusă

posibilitatea ca o eventuală cerere în anulare să fie soluționată de

judecătorie, întrucât judecătoria nu era competentă să judece pricini

comerciale în primă instanță.

Chiar dacă ulterior, prin modificarea

Codului de procedură civilă, prin O.G. nr. 58/2003, și judecătoriile au

dobândit competența în primă instanță în materie comercială, pentru anumite

categorii de litigii, câtă vreme normele de competență din legea specială nu au

fost modificate, acestea se aplică cu prioritate, în respectarea principiului

generalia

specialibus non derogant

, care, într-o logică juridică ce nu poate fi

ignorată, indiferent de contextul legislativ, asigură eficiența principiului

soluționării căilor de atac de retractare de instanța care a pronunțat

hotărârea atacată.

Prin urmare, în aplicarea art. 22 alin.

(3) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a pricinii

de față în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Stabilește competența de soluționare

a litigiului dintre SC A.A. SRL Fălticeni și SC C.I.T. SRL București în

favoarea Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

30 martie 2004.