ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.03.2004

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 890/2004

HOTĂRÂRE
02.03.2004
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 890/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea de sesizare nr. 52

din 4 septembrie 2001, Compartimentul de Control Financiar al Camerei de

Conturi Teleorman a solicitat obligarea, în solidar, a pârâților B.M. și B.V.,

la plata despăgubirilor civile, în valoare totală de 52.711.459 lei, cu

7.947.379 lei majorări de întârziere aferente sumei de 10.267.139 lei, precum

și a sumei de 42.444.320 lei, cu dobânda legală, către reclamatul Consiliul

Local Cosmești – Teleorman.

Prin sentința nr. 33 din 6 decembrie

2001, Colegiul jurisdicțional Teleorman a admis în parte încheierea de sesizare,

în sensul că obligă pe pârâtul B.M., la plată, printre alte obligații bugetare,

și la despăgubiri în valoare de 42.444.320 lei, cu 34,48% dobândă, începând cu

data de 6 noiembrie 1999, până la achitarea integrală către reclamantul

Consiliul Local Cosmești.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs jurisdicțional pârâtul B.M., care prin decizia nr. 109 din 2

aprilie 2002, a secției jurisdicționale a Curții de Conturi, a fost admis,

modificată sentința recurată, în sensul că înlătură obligarea recurentului-pârât,

la plata despăgubirilor civile, în sumă de 18.214.518 lei și la dobânda

aferentă, menținând celelalte dispoziții ale sentinței recurate, privind

obligarea acestuia, la plata sumei de 42.444.320 lei, prejudiciu cauzat ca

urmare a reparației unui autoturism avariat din culpa sa.

Pârâtul B.M. a formulat recurs și

împotriva acestei decizii, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

susținând că plata reparației autoturismului este legală, atâta timp, cât la

baza acesteia s-a aflat o hotărâre a Consiliului Local Cosmești.

Recursul este nefondat și urmează a

fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta.

Din actele și lucrările dosarului

rezultă că din bugetul Consiliului Local Cosmești s-a plătit suma de 42.444.320

lei către SC I. SA Brașov, reprezentând reparații efectuate la autoturismul

Dacia, conform facturii nr. 1877747 din 2 noiembrie 1999.

Din procesul-verbal întocmit de

Poliția Brădești, la data de 10 iulie 1999, rezultă că autoturismul,

proprietatea Consiliului Local Cosmești, a fost avariat din culpa pârâtului B.M.,

astfel că plata contravalorii reparațiilor autoturismului s-a făcut cu

încălcarea prevederilor art. 57 alin. (2) din Legea nr. 189/1998, republicată.

Susținerea recurentului-pârât,

referitoare la faptul că această plată a fost efectuată, având la bază o

hotărâre a Consiliului Local, nu poate fi primită, întrucât aceasta nu înlătură

caracterul nelegal al plății în raport cu dispozițiile legale referitoare la

finanțele publice locale.

În calitatea sa de primar, avea

reprezentarea că suportarea sumei de 42.444.320 lei este vădit nelegală, astfel

că avea obligația legală de a întreprinde demersurile necesare pentru a

preîntâmpina adoptarea unei astfel de hotărâri, fie de a solicita anularea acesteia.

Neprocedând astfel, recurentul-pârât

s-a aflat în culpă, astfel că angajarea răspunderii sale civile delictuale

pentru acest prejudiciu, este legală și temeinică.

În raport cu cele ce preced,

recursul se vădește nefondat și urmează a fi respins.

Respinge recursul declarat de B.M.

împotriva deciziei nr. 109 din 2 aprilie 2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 martie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-03-05
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 879/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 33 din 29 noiembrie 2001, Colegiul jurisdicțional Teleorman a admis în parte încheierea de sesizare nr. 57 din 1 octombrie 2001 și a obl
ÎCCJ 2003-05-20
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1895/2003
358 din 17 august 1999, pentru suma de 10.080.000 lei și a dobânzilor aferente în sumă de 1.367.766 lei, în sarcina lui O.V. și decizia nr. 8359 din 17 august 1999, pentru imputarea sumei de 4.327.390 lei și dobânzile aferente în sumă de 58
ÎCCJ 2003-12-09
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4493/2003
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: După un prim ciclu jurisdicțional, prin sentința nr. 43 din 7 iunie 2002, pronunțată în dosarul nr. 19/2002, Colegiul jurisdicțional Bihor a admis în pa
ÎCCJ 2003-01-31
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 380/2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de C.V. și H.S. împotriva deciziei nr.680 din 6 decembrie 2001 a Curții de Conturi a României. La apelul nominal s-a prezentat C.V. reprezentat de avocatul D.D., lipsind recurenta H.S. și intimaț
ÎCCJ 2003-10-07
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3035/2003
acesteia la organul emitent al actului atacat. Prin sentința civilă nr.118 din 14 mai 2002, Curtea de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ a respins acțiunea, reținând, în esență, că reclamanta nu a respectat co
Sursă