ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3438/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2661 din 26 aprilie 2000, pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC A.C. SA cu sediul în București, în contradictoriu cu pârâta, Primăria municipiului București, ca inadmisibilă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, între părți, a intervenit contractul de asociere nr. 11 din 23 octombrie 1995, având ca obiect repararea, modernizarea și exploatarea spațiului construit cu altă destinație decât cea de locuință, din București. Temeiul de drept al acțiunii indicat de reclamantă este art. 111 C. proc. civ., care prevede că partea care are interes, poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unei drept, însă cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.

Astfel, este inadmisibilă acțiunea formulată, putându-se contesta modul de calcul al penalităților, în condițiile contractului, cererea pentru constatarea existenței unei situații de fapt, ce rezultă din contract, neputând fi primită în baza dispozițiilor art. 111 C. proc. civ. Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia civilă nr. 2906 din 17 octombrie 2000, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta SC A.C. SA București, împotriva sentinței civile nr. 2661 din 26 aprilie 2000, pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, în contradictoriu cu intimata, Primăria municipiului București. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că reclamanta a solicitat instanței de fond ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să constate existența sau inexistența dreptului său, fără ca instanța să condamne la executarea unei prestațiuni.

În speță, nu s-a cerut să se constate existența unui drept, ci a unei stări de fapt, respectiv, a plafonului real al unei datorii. Din perspectiva existenței unui interes născut și actual, reclamantul trebuia să justifice încălcarea unui drept al său de către cel pe care l-a chemat în judecată, tocmai pentru a fi obligat să-i respecte dreptul său, să-l despăgubească pentru paguba suferită. Astfel, intimata-apelantă nu a dovedit nici interesul cererii sale și nici dreptul ce urma a fi valorificat pe calea prezentei acțiuni. Împotriva deciziei civile nr. 2906 din 17 octombrie 2000, pronunțată de Curtea de Apel București, secția comercială, a declarat recurs SC A.C.

SA București, care a criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele greșitei aprecieri că cererea reclamantei nu poate fi soluționată pe calea acțiunii în constatare, ci numai pe calea unei acțiuni în realizare, precum și a lipsei de interes, fiind invocat, ca temei de drept, art. 304 pct. 11 C. proc. civ. Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente. Printr-o corectă și integrală apreciere a probelor, instanțele judecătorești anterioare au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, precum și dispozițiile legale aplicabile litigiului de natură comercială.

Este evident că reclamanta, atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin motivele de apel și recurs, a solicitat, în esență, stabilirea modului de calcul a cotei de aport și a penalităților, în conformitate cu clauzele contractului de asociere nr. 11 din 23 octombrie 1995, încheiat între părți, având ca obiect repararea, modernizarea și exploatarea spațiului constituit, în suprafață de 924,60 mp, situat în București, sector 1. În acest context, criticându-se metodologia de calcul, în raport cu verificările debitului, s-a considerat că totalul cotei de aport la contract este de 34.113,98 dolari S.U.A. și nu de 57.687 dolari S.U.A., cum se pretinde de pârâtă, iar în ceea ce privește penalitățile, debitul acestora este de 33.906,06 dolari S.U.A.

și nu de 282.598,17 dolari S.U.A., cum a precizat aceiași pârâtă (dosarul nr. 2923/2000 al Tribunalul București, secția comercială). Justificat, referitor la aspectele invocate anterior, s-a dat eficiență juridică maximă dispozițiilor art. 111 C. proc. civ., care, imperativ, reglementează că partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, însă cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. Astfel fiind, urmează a respinge, ca nefondat, recursul promovat de reclamanta SC A.C. SA București, nefiind îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia civilă nr. 2906 din 17 octombrie 2000, pronunțată de Curtea de Apel București, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta, SC A.C. SA București, împotriva deciziei nr. 2906 din 17 octombrie 2000 a Curții de Apel București, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 11 iulie 2003.