ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5802/2004

Asupra cauzei civile de față; Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 19.013 din 19 decembrie 2001 a Judecătoriei Constanța a fost respinsă plângerea formulată de SC A. SRL Constanța în contradictoriu cu Direcția Regională Vamală Interjudețeană Constanța, în numele și pe seama Direcției Generale a Vămilor. A fost admisă în parte plângerea SC A. SRL în contradictoriu cu Direcția Regională Vamală Interjudețeană Constanța în numele ei și pe seama Direcției Generale a Vămilor, înlocuindu-se măsura confiscării dispusă prin proces-verbal de contravenție nr. 96 din 23 octombrie 2001, cu obligarea petentei la plata taxelor vamale, conform art. 394 alin. (2) din H.G.

nr. 1114/2001. Recursul declarat de Direcția Generală a Vămilor prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană Constanța împotriva acestei hotărâri a fost admis prin decizia nr. 1098 din 18 aprilie 2002 a Tribunalului Constanța, secția civilă, prin care a fost modificată în parte sentința în sensul respingerii plângerii ca nefondată. Considerând că această ultimă decizie a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, prin recursul în anulare de față, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a solicitat casarea ei și menținerea hotărârii instanței de fond, dată în temeiul dispozițiilor art. 12 din O.G.

nr. 2/2001, potrivit căruia în situațiile date se aplică contravenientului sancțiunea cea mai ușoară. Recursul în anulare este întemeiat, urmând a fi admis în raport de cele ce urmează: Tribunalul a constatat că fapta ce constituie contravenție a fost săvârșită de SC A. SRL Constanța în perioada 27 septembrie 2001 – 14 octombrie 2001, fiind constatată și sancționată prin procesul-verbal nr. 96 din 23 octombrie 2001. În raport cu această dată s-a reținut incidența prevederilor Regulamentului Vamal aprobat prin H.G. nr. 626/1997 în sensul căruia pentru contravenția prevăzută de art. 386 lit. b), se aplică și măsura confiscării bunurilor, contestată prin plângerea de față. S-a avut în vedere că nu sunt incidente prevederile noului regulament vamal, aprobat prin H.G.

nr. 2/2001, întrucât fapta a fost săvârșită înainte de intrarea în vigoare a acestei reglementări. Soluția este greșită, întrucât potrivit art. 12 alin. (2) din O.G. nr. 2 din 12 iulie 2001, în vigoare de la data de 25 august 2001, „dacă sancțiunea prevăzută de noul act normativ este mai ușoară, se va aplica aceasta”. Iar, prin art. 396 lit. h) din noul Regulament Vamal aprobat prin H.G. nr. 1114/2001, nu se mai prevede ca sancțiune complementară confiscarea mărfurilor. Ca atare, dispozițiile cuprinse în art. 12 din ordonanța menționată, care dau posibilitatea aplicării sancțiunii mai ușoare în cazul contravențiilor sunt incidente în cauză, acestea fiind corect interpretate și aplicate în speță de Judecătoria Constanța.

Corectitudinea acestei soluții este confirmată și de faptul că H.G. nr. 1114 din 9 noiembrie 2001 a intrat în vigoare în timpul soluționării litigiului, astfel că în virtutea principiului aplicării imediate a legii noi, sunt incidente în speță și prevederile art. 12 din O.U.G. la care s-a făcut referire. Așa fiind, întrucât prin hotărârea atacată s-a produs o încălcare esențială a legii, ceea ce a determinat și o soluționare greșită a cauzei pe fond, recursul în anulare de față urmează a fi admis, a se casa decizia menționată și a se respinge recursul declarat de Direcția Generală a Vămilor împotriva soluției date de instanța de fond.

Dealtfel, această hotărâre a și fost executată, pentru că bunurile confiscate petentei au fost restituite, în baza altei hotărâri judecătorești – sentința civilă nr. 3039 din 24 februarie 2003, definitivă hotărârii instanței de fond, arată în temeiul dispozițiilor art. 12 din OG nr. 2/2001, potrivit căruia în situațiile date se aplicăcontravenientului sancțiunea cea mai ușoară. Recursul în anulare es și irevocabilă, cum se confirmă prin notele scrise depuse de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Constanța. Această situație nu lipsește de obiect litigiul de față sau de interes ce dimpotrivă confirmă că prin sentința atacată a fost încălcată legea, astfel că recursul în anulare de față, trebuie admis și pentru a nu subzista două hotărâri judecătorești contrarii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 1098 din 18 aprilie 2002 a Tribunalului Constanța. Casează decizia atacată și respinge recursul declarat de Direcția Generală a Vămilor prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană Constanța împotriva sentinței civile nr. 19013 din 19 decembrie 2001 a Judecătoriei Constanța. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2004.