ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5802/2004

Asupra cauzei civile de

față;

Din

examinarea actelor dosarului constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 19.013 din 19 decembrie 2001 a Judecătoriei Constanța a

fost respinsă plângerea formulată de SC A. SRL Constanța în contradictoriu cu

Direcția Regională Vamală Interjudețeană Constanța, în numele și pe seama

Direcției Generale a Vămilor.

A

fost admisă în parte plângerea SC A. SRL în contradictoriu cu Direcția

Regională Vamală Interjudețeană Constanța în numele ei și pe seama Direcției

Generale a Vămilor, înlocuindu-se măsura confiscării dispusă prin proces-verbal

de contravenție nr. 96 din 23 octombrie 2001, cu obligarea petentei la plata

taxelor vamale, conform art. 394 alin. (2) din H.G. nr. 1114/2001.

Recursul declarat de Direcția

Generală a Vămilor prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană Constanța

împotriva acestei hotărâri a fost admis prin decizia nr. 1098 din 18 aprilie

2002 a Tribunalului Constanța, secția civilă, prin care a fost modificată în

parte sentința în sensul respingerii plângerii ca nefondată.

Considerând că această ultimă

decizie a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat

o soluționare greșită a cauzei pe fond, prin recursul în anulare de față,

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a

solicitat casarea ei și menținerea hotărârii instanței de fond, dată în temeiul

dispozițiilor art. 12 din O.G. nr. 2/2001, potrivit căruia în situațiile date

se aplică contravenientului sancțiunea cea mai ușoară.

Recursul în anulare este întemeiat,

urmând a fi admis în raport de cele ce urmează:

Tribunalul a constatat că fapta ce

constituie contravenție a fost săvârșită de SC A. SRL Constanța în perioada 27

septembrie 2001 – 14 octombrie 2001, fiind constatată și sancționată prin

procesul-verbal nr. 96 din 23 octombrie 2001. În raport cu această dată s-a

reținut incidența prevederilor Regulamentului Vamal aprobat prin H.G. nr.

626/1997 în sensul căruia pentru contravenția prevăzută de art. 386 lit. b), se

aplică și măsura confiscării bunurilor, contestată prin plângerea de față.

S-a avut în vedere că nu sunt

incidente prevederile noului regulament vamal, aprobat prin H.G. nr. 2/2001,

întrucât fapta a fost săvârșită înainte de intrarea în vigoare a acestei

reglementări.

Soluția este greșită, întrucât

potrivit art. 12 alin. (2) din O.G. nr. 2 din 12 iulie 2001, în vigoare de la

data de 25 august 2001, „dacă sancțiunea prevăzută de noul act normativ este

mai ușoară, se va aplica aceasta”.

Iar, prin art. 396 lit. h) din noul

Regulament Vamal aprobat prin H.G. nr. 1114/2001, nu se mai prevede ca

sancțiune complementară confiscarea mărfurilor.

Ca atare, dispozițiile cuprinse în

art. 12 din ordonanța menționată, care dau posibilitatea aplicării sancțiunii

mai ușoare în cazul contravențiilor sunt incidente în cauză, acestea fiind

corect interpretate și aplicate în speță de Judecătoria Constanța.

Corectitudinea acestei soluții este

confirmată și de faptul că H.G. nr. 1114 din 9 noiembrie 2001 a intrat în

vigoare în timpul soluționării litigiului, astfel că în virtutea principiului

aplicării imediate a legii noi, sunt incidente în speță și prevederile art. 12

din O.U.G. la care s-a făcut referire.

Așa fiind, întrucât prin hotărârea

atacată s-a produs o încălcare esențială a legii, ceea ce a determinat și o

soluționare greșită a cauzei pe fond, recursul în anulare de față urmează a fi

admis, a se casa decizia menționată și a se respinge recursul declarat de

Direcția Generală a Vămilor împotriva soluției date de instanța de fond.

Dealtfel, această hotărâre a și fost

executată, pentru că bunurile confiscate petentei au fost restituite, în baza

altei hotărâri judecătorești – sentința civilă nr. 3039 din 24 februarie 2003,

definitivă

hotărârii instanței de fond, arată în

temeiul dispozițiilor art. 12 din OG nr. 2/2001, potrivit căruia în situațiile

date se aplicăcontravenientului sancțiunea cea mai ușoară.

Recursul în anulare es

și

irevocabilă, cum se confirmă prin notele scrise depuse de Direcția Regională

Vamală Interjudețeană Constanța. Această situație nu lipsește de obiect

litigiul de față sau de interes ce dimpotrivă confirmă că prin sentința atacată

a fost încălcată legea, astfel că recursul în anulare de față, trebuie admis și

pentru a nu subzista două hotărâri judecătorești contrarii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei nr. 1098 din 18 aprilie 2002 a Tribunalului Constanța.

Casează decizia atacată și respinge recursul

declarat de Direcția Generală a Vămilor prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană

Constanța împotriva sentinței civile nr. 19013 din 19 decembrie 2001 a

Judecătoriei Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2004.