ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 693/2003

Decizia

nr.693

Dosar nr.255/2002

S-a

luat în examinare recursul declarat de inculpata D.L.N. împotriva deciziei

penale nr.381 din 20 decembrie 2001 a Curții de Apel Cluj.

S-a

prezentat recurenta inculpată, asistată de avocat V.J., apărător ales.

Au

lipsit intimatele părți civile S.C. „T” ȘI B.M.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

inculpatei a solicitat admiterea recursului , casarea hotărârilor și în

principal, aplicarea dispozițiilor Legii nr.543/2002  privind grațierea unor

pedepse și anume să se constate grațiată pedeapsa aplicată  inculpatei.

In

subsidiar, a solicitat  schimbarea modalității de executare  a pedepsei în

sensul aplicării dispozițiilor art.81-82 din Codul penal, referitoare la

suspendarea  condiționată a executării pedepsei ținându-se seama că inculpata

are doi copii minori și a avut a atitutine sinceră pe parcursul desfășurării

procesului penal.

Procurorul

a pus concluzii de respingere ca nefondat a recursului, susținând că la data

apariției Legii nr.543/2002 hotărârea de condamnare a inculpatei nu era

definitivă, astfel că dispozițiile acestui act normativ nu sunt aplicabile în

cauză, iar executarea în regim de detenție a pedepsei aplicate, constituie

singura modalitate de reeducare a  inculpatului în vederea reinserției în

societate și realizarea prevenției generale ,conform scopului prevăzut de

art.52 din Codul penal.

Inculpata,

în ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu susținerile apărătorului său.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față ;

In

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

După

parcurgerea unui prim ciclu procesual, urmare desființării în apel a sentinței

penale nr.234 din 31 iulie 2000 a Tribunalului Maramureș prin decizia penală

nr.53 din 20 februarie 2001 a Curții de Apel Cluj și trimiterii cauzei spre

rejudecare, același tribunal, prin sentința penală nr.147  din  12  iunie  2001

a  condamnat , printre alții și pe inculpata D.L.N. la :

-

câte 10 luni închisoare  ( 2 pedepse) pentru infracțiunile de delapidare

prevăzută de art.215/1 alin.1 Cod penal  și înșelăciune prevăzută de art.215

alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea  pentru ambele infracțiuni a prevederilor

art.41 alin.2 și 74,76 Cod penal și la

-

câte 2 luni închisoare pentru infracțiunile de fals intelectual prevăzută  de

art.289 alin.1 Cod penal și art.40 din Legea nr.82/1991, fals material

prevăzută de  art.288 alin.1 și 2 Cod penal, uz de fals, prevăzută de art.291

Cod penal, falsificarea  instrumentelor oficiale,prevăzută de art.287 alin.1

Cod penal, participație improprie la această infracțiune,prevăzută de art.31

alin.2 raportat la art.286 din Codul penal, gestiune frauduloasă prevăzută de

art.214 Cod penal ( 2 infracțiuni) , cu aplicarea pentru toate infracțiunile și

a prevederilor art.41 alin.2 și 74,76 Cod penal.

In

baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal s-a dispus ca inculpata să execute

pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare din care  a dedus durata arestării

preventive de la  8 iulie la 7 septembrie 1998  și a fost achitată pentru

infracțiunea  de evaziune fiscală prevăzută de art.13 din Legea nr.87/1994.

Totodată

tribunalul a obligat pe inculpată la 300.000 lei despăgubiri către partea

civilă B.M. și la 202.000.000 lei către partea civilă SC „T” precum și la

1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

In

sfârșit au fost anulate actele false și confiscate în vederea distrugerii a 12

ștampile falsificate.

S-a

reținut în fapt că inculpata, a îndeplinit din anul 1990 funcția de contabil la

SC „T” și în perioada martie 1995 – octombrie 1997 și-a însușit suma de

202.696.766 lei alterând cu ocazia întocmirii conținutului documentelor de

evidență primară și contabilă (chitanțe fiscale, state de plată, notă

contabilă, registru jurnal,bilanțuri contabile), a atestat unele operațiuni

economice contrar realității și a detrminat obținerea unor instrumente oficiale

pentru marcare (ștampile și documente tip acte oficiale) prin inducerea în

eroare a persoanelor care le-au executat, utilizându-le apoi în acoperirea

scriptică a sustragerilor comise.

De asemenea a indus în eroare pe partea civilă B.M. în luna mai

1997 ci îl va ajuta la înființarea unei societăți comerciale, prejudiciindu-l

cu suma de 300.000 lei, actele predate acestuia (certificatul de înmatriculare,

autorizația de construcție și de funcționare și ștampila) fiind contrafăcute .

In

sfârșit s-a mai reținut că inculpata a plătit de la casieria societății, suma

de 36.000.000 lei inculpatului D.S.M.  (condamnat în cauză) deși avea

cunoștință că acesta nu a prestat serviciile de transport pretinse și deci

partea civilă nu-i datora vreo sumă de bani.

Prin

decizia penală nr.381 din 20 decembrie  2001 a Curții de Apel Cluj, s-a admis

apelul declarat de Parchetul de pe lângă  Tribunalul Maramureș și s-a

desființat sentința penală numai cu privire la o dispoziție de încetare a

procesului penal privind pe alt inculpat , menținându-se  celelalte dispoziții

ale sentinței, deci și în ce o privește și pe inculpata D.L.N. al cărei apel a

fost respins.

Impotriva

acestei decizii inculpata a declarat recurs, solicitând prin apărătorul său, a

se constata că pedepsele aplicate au fost grațiate în baza Legii nr.543/2002

iar în subsidiar, a se dispune suspendarea condiționată  a executării pedepsei

în raport de datele care caracterizează pozitiv persoana sa, temeiuri de

casare prevăzute de art.385/9 pct.14 și 16 Cod procedură penală.

Recursul

declarat nu este fondat.

Potrivit

art.8 din Legea nr.543 din 1 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial

nr.726 din 4 octombrie 2002, dispozițiile acestei legi privesc pedepsele

,măsurile și sancțiunile aplicate, prin hotărâri judecătorești definitive,

pronunțate până la data publicării ei în Monitorul Oficial al  României, Partea

I .

Prin

urmare cererea inculpatei de a  se constata grațierea pedepselor aplicate în

cauză nu poate fi examinată în raport de prevederile Legii nr.543/2002

menționate întrucât aceasta se aplică numai pedepselor stabilite prin hotărâri

judecătorești definitive la data publicării legii în Monitorul Oficial – 4

octombrie 2002 -  ceea ce nu este cazul, întrucât inculpata a declarat recurs

ce nu a fost soluționat până la data publicării actului normativ de grațiere .

Nu

este întemeiată nici cererea inculpatei de suspendare condiționată a executării

pedepsei, întrucât aceasta, a comis timp de trei ani, o multitudine de acte

infracționale , cu consecința producerii unui prejudiciu important părții

civile , astfel că în raport de gradul ridicat de pericol social al  faptelor

penale comise cât și persoanei sale, reeducarea sa cât și prevenirea comiterii

altor infracțiuni nu se poate realiza decât prin executarea pedepsei.

Cum

nici din examinarea din oficiu nu se constată motive care să ducă la casarea

hotărârilor, în favoarea incupatei, urmează a se

respinge

ca nefondat recursul declarat  și a fi obligată la plata cheltuielilor

judiciare către stat .

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D.L.N.

împotriva deciziei penale nr.381 din 20 decembrie 2001 a Curții de Apel Cluj.

Obligă

pe recurenta inculpată  la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Pronunțată

în ședință publică, azi 12 februarie 2003.