ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3797/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3797/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 135 din 4
decembrie 2002 a Tribunalului Vâlcea, inculpata D.L.M. a fost condamnată la 6
ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a)
și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor prevăzută de art. 174, cu aplicarea art.
73 lit. b), art. 74 și art. 76 C. pen. și la 10 luni închisoare, pentru
infracțiunea de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1), cu aplicarea art. 74 și
art. 76 C. pen., urmând să execute, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.
pen., pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor înscrise
în art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Totodată tribunalul a menținut
starea de arest a inculpatei, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive
de la 27 septembrie 2002, la zi, a respins acțiunea civilă formulată de partea
civilă A.E., a constatat că s-a restituit fiicei victimei D.D. un telefon cu
telecomandă, o combină radio-casetofon și un telefon mobil și a obligat pe
inculpați la 17.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a
reținut în fapt următoarele:
Victima M.C., în vârstă de 69 ani,
era divorțat de soția sa A.E. de peste 20 ani și trăia singur într-o
garsonieră.
Inculpata a cunoscut pe victimă în
cursul lunii august 2000 și a rugat-o să o ajute să plece la muncă în Italia,
având în vedere că cele trei fiice ale victimei se stabiliseră în Italia și
deci avea posibilitatea să o ajute.
În ziua de 25 septembrie 2002
inculpata a mers la locuința victimei, iar aceasta i-a spus să aștepte împreună
întrucât urmează să sosească ginerele său, care se întorsese din Italia.
Între timp victima a spălat și a
pregătit pește, după care s-a dezbrăcat și a invitat-o pe inculpată pe pat, cu
scopul de a întreține raport sexual. Inculpata a refuzat și a îmbrâncit-o pe
victimă, dar aceasta a prins-o de păr și de gât, împrejurare în care inculpata
a luat cuțitul din bucătărie cu care victima curățase pește și a lovit-o cu
intensitate în abdomen.
Victima a prins cuțitul iar în urma
altercației, cuțitul a căzut pe podea, de unde inculpata l-a ridicat și a
aplicat alte lovituri victimei, în zona toracelui, abdomenului și gâtului.
Victima a suferit plăgi penetrante
toraco-abdominale și gât, și a decedat urmare hemoragiei interne și externe
produse.
La plecarea din locuință inculpata a
luat un televizor, pe care l-a înfășurat într-o față de masă.
Prin decizia penală nr. 47 din 20
februarie 2003 a Curții de Apel Pitești, s-a admis apelul declarat de Parchetul
de pe lângă Tribunalul Vâlcea, s-a desființat în parte sentința instanței de
fond în sensul că s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii de furt, în
prevederile art. 208 și art. 209 lit. g) C. pen., cu înlăturarea art. 74 și
art. 76 C. pen. și a condamnat-o la 4 ani închisoare.
Totodată a majorat pedeapsa aplicată
pentru infracțiunea de omor la 9 ani închisoare, pe care a contopit-o cu
pedeapsa de 4 ani închisoare, dispunând ca inculpata să execute 4 ani
închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b)
C. pen.
De asemenea a respins ca nefondate
apelurile declarate de inculpată și părțile civile A.E., B.A.M., D.D. și M.E.
Împotriva deciziei menționate au
declarat recurs inculpata D.L.M. și părțile civile menționate.
Inculpata a solicitat a se reține că
a acționat în condițiile legitimei apărări întrucât a respins atacul victimei,
care intenționa să o violeze și a se dispune astfel achitarea sa în baza art. 10
lit. e) C. proc. pen.
În subsidiar a solicitat reducerea
pedepsei prin acordarea unei eficiențe mai mari circumstanței atenuante a
provocării, eventual menținerea pedepsei la cuantumul stabilit de instanța de
fond.
Părțile civile au solicitat
obligarea inculpatei la despăgubiri civile și morale și cheltuieli de
transport.
Recursurile declarate de inculpată
și părțile civile nu sunt fondate.
Din examinarea deciziei penale
atacate și a lucrărilor dosarului, rezultă că instanța de apel întemeindu-se pe
probele administrate în cauză, a reținut corect starea de fapt și vinovăția
inculpatei și totodată a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptelor
penale comise.
De asemenea la aplicarea pedepselor,
instanța a avut în vedere criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C.
pen., referitoare la pericolul social deosebit, al infracțiunilor comise și
persoanei inculpatei, astfel că pedeapsa stabilită pentru infracțiunea mai
gravă, sub limita minimă prevăzută de lege în raport de împrejurările concrete
în care s-a comis fapta, care a fost contopită fără obligarea vreunui spor,
este necesară pentru reeducarea inculpatei și prevenirea comiterii altor
infracțiuni.
Nu este întemeiată nici cererea
inculpatei de a se reține că a acționat în condițiile legitimei apărări,
prevăzute de art. 44 alin. (1) și (2) C. pen., întrucât, după cum s-a arătat cu
ocazia expunerii stării de fapt, actele exercitate de victimă asupra sa, pentru
a o constrânge la raport sexual nu-i puneau în pericol grav persoana sau
drepturile sale, cu atât mai mult cu cât inculpata i-a suprimat viața după ce a
înlăturat actele de constrângere la care era supusă.
Prin urmare corect s-a reținut că a
acționat în condițiile circumstanței atenuante a provocării, prevăzute de art. 73
lit. b) C. pen., astfel că pentru considerentele expuse se va respinge ca
nefondat recursul declarat de inculpată și va fi obligată la cheltuieli
judiciare către stat.
Referitor la recursul declarat de
părțile civile menționate, se constată că în fața instanței de fond doar A.E. s-a
constituit parte civilă, stabilindu-se însă că era despărțită prin divorț de
victimă de peste 20 ani și nu a suferit vreo pagubă materială sau morală,
cheltuielile cu înmormântarea suportându-le cele trei fiice ale victimei, care
nu au pretins despăgubiri, astfel că se vor respinge și recursurile acestora ca
nefondate, cu obligarea lor la cheltuieli judiciare către stat.
Din pedeapsa aplicată inculpatei se
va deduce durata arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile
declarate de părțile civile A.E., D.D., B.M.A., M.E. și inculpata D.L.M., împotriva
deciziei penale nr. 47/ A din 20 februarie 2003 a Curții de Apel Pitești.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatei, timpul reținerii și arestării preventive de la 27 septembrie 2002,
la 17 septembrie 2003.
Obligă pe recurentele părți civile
la câte 250.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurenta inculpată
la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma
de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se
va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi
17 septembrie 2003.