ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4949/2004

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 190/ F din 8 aprilie 2003, pronunțată în dosarul nr. 1350/P/2002, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpata C.A. la pedeapsa de 13 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. În baza art. 319 alin. (1) C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare, constatând grațiată integral și condiționat această pedeapsă în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002. S-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa de 13 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor menționate, aplicându-se art. 71 și art. 64 C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatei și s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 10 februarie 2002 la zi. S-a constatat că P.V., fiica victimei, nu s-a constituit parte civilă în cauză. Instanța a reținut că, în luna decembrie 2000, victima S.M. a primit în gazdă, cu titlu de chiriași pe inculpata C.A. și pe concubinul său L.N., fără a încheia un contract, cu obligația de a o ajuta la treburile gospodărești. Ulterior martorul L.N. s-a mutat din locuință, rămânând în imobil victima și inculpata. După plecarea victimei în vizită la fiica sa P.V., în Canada, inculpata a adus în apartament pe fiul său P.V.T. În luna octombrie 2001, victima s-a întors din Canada, aducând cu ea două geamantane în care avea covoare persane și două pături.

Întrucât inculpata nu avea bani a început să împrumute de la victimă diverse sume în valută, în luna ianuarie 2001 primind 100 de dolari S.U.A. cu obligația de a-i restitui în termen de 30 de zile. Ulterior victima s-a plâns vecinilor săi R.C. și L., precum și V.P. (persoane audiate în calitate de martori) că îi dispar sume de bani din casă, iar ea bănuiește că inculpata este autoarea furturilor. Nemulțumită că inculpata nu i-a restituit nici suma împrumutată, victima i-a pus în vedere inculpatei ca împreună cu fiul ei să părăsească locuința și să-și caute o altă gazdă, avertizând-i că nu le va permite să intre în apartament dacă nu-i va restitui împrumutul. Din această cauză, între victimă și inculpată au existat discuții contradictorii și s-a creat o stare de tensiune, ultimele certuri având loc în seara zilei de 4 februarie 2002, în prezența fiului inculpatei P.V., când victima i-a somat să-i restituie împrumutul și să părăsească urgent locuința.

După discuții, victima și inculpata au mers în dormitor, unde aveau paturi separate, iar martorul P.V. a rămas în sufragerie. A doua zi, la 6,30 P.V. a plecat la serviciu, iar inculpata a rămas în cameră cu victima. Pe fondul amenințărilor cu evacuarea și al discuțiilor privind restituirea împrumutului, inculpata a comprimat căile respiratorii ale victimei, provocând decesul acesteia. În jurul orelor 8,00, pentru a-și crea un alibi, inculpata a mers la sediul Poliției Galați, pentru a se interesa de stadiul cercetărilor în cauza cu B.P. Dunărea. Când s-a întors, a înfășurat cadavrul victimei cu o pătură de culoare bej, l-a introdus într-un geamantan marca „Unicorn de culoare maro, de 80/75 cm, cu rotile.

În jurul orelor 10,30, a dus cadavrul în imobilul din str. Movilei din Galați. În jurul orelor 11,00, a coborât cu liftul, a ieșit în stradă, unde a oprit un microbuz maxi-taxi, rugând o persoană să o ajute să urce geamantanul în mașină. Ajunsă în dreptul străzii Morilor, inculpata a rugat șoferul să oprească și cu ajutorul aceleiași persoane a coborât geamantanul din microbuz, pe care l-a transportat în imobilul de pe str. Movilei, după care s-a reîntors la poliție, unde a dat relații în dosarul privind B.P. Dunărea. În jurul orelor 15,30, inculpata s-a întors în apartamentul victimei, unde l-a găsit pe fiul său, martorul P.V., care s-a interesat de victimă, inculpata spunându-i că este plecată la vecini.

Întrucât martora P.V. observase dispariția victimei, în ziua de 6 februarie 2002, inculpata a mers la secția 1 de poliție, unde a anunțat dispariția acesteia fără a lăsa vreo sesizare scrisă. Pentru a scăpa de cadavru, în seara zilei de 7 februarie 2002, inculpata a hotărât să-l incinereze, și în acest sens s-a deplasat în str. Movilei, unde-l lăsase și a mers cu geamantanul la ghena de gunoi de pe aceeași stradă, în spatele Casei de Cultură, unde i-a dat foc aprinzând inițial câteva cartoane. Victima a fost găsită carbonizată în poziția „decubit dorsal” în scheletul metalic al unui geamantan cu dimensiunile 80/75 cm. S-au găsit emblema metalică a geamantanului „Unicorn” și fragmente din pătura de culoare galben-muștar, precum și un fragment din cureaua geamantanului din vinilin.

Medicii legiști au constatat că moartea a survenit datorită asfixierii mecanice, prin comprimarea căilor respiratorii superioare (sugrumare, strangulare). S-a mai constatat că arsurile, calcinările și distrugerile membrelor s-au produs post-mortem. În urma verificărilor făcute în apartamentul victimei, s-a constatat lipsa unei pături de culoare galben muștar și a unui geamantan. Deși inculpata nu a recunoscu faptele, a precizat că a avut discuții contradictorii cu victima având ca obiect împrumutul nerestituit de 100 dolari S.U.A. Instanța de fond și-a întemeiat soluția pe declarațiile martorilor P.M., care a văzut-o pe inculpato transportând până la microbuz un geamantan mare, fiind ajutată de o persoană, C.I.

(care a văzut o femeie dând foc unei valize la ghena de gunoi, N.V. și Z.F. (lucrători de poliție care au confirmat că este posibil ca persoanele chemate să intre și să iasă din sediul poliției, dacă anchetatorii sunt ocupați), B.G. (care a văzut o femeie punând cartoane pe foc la ghena de gunoi), G.L. (care a declarat că a văzut-o pe inculpată la data de 7 februarie 2002, seara, venind din spatele Casei de Cultură, murdară de funingine pe mâini și spălându-se cu apa luată de la Consignație), R.E. (care a confirmat că inculpata i-a cerut apă, iar ea i-a dat o sticlă din plastic sfătuind-o să ceară apă de la o familie de turci. De asemenea, au fost audiați martorii P.G. care a confirmat că inculpata trăgea o valiză grea în dimineața zilei de 5 februarie 2002, C.O.

(care a văzut-o pe inculpată în seara zilei de 7 februarie 2002 îndreptându-se spre ghena de gunoi cu o sticlă din plastic și spunându-i martorului că vrea să se spele pe mâini), C.V., care a văzut-o pe inculpată, vecina sa ducând o valiză mare în imobilul din str. Morilor. Împotriva acestei sentințe, inculpata a declarat apel, solicitând achitarea sa. Prin decizia penală nr. 543 din 26 septembrie 2003, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată. Inculpata C.A. a declarat recurs împotriva deciziei menționate solicitând casarea ambelor hotărâri și achitarea sa, susținând că nu este vinovată. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei prin aplicarea circumstanțelor atenuante.

Examinând recursul, Înalta Curte constată că este fondat, numai cu privire la reținerea infracțiunii de profanare de morminte, pentru care urmează a se casa cele două hotărâri pronunțate și a se dispune achitarea inculpatei, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, pentru argumentele ce urmează: Potrivit art. 319 C. pen., profanarea prin orice mijloace a unui mormânt ori a unui cadavru constituie infracțiune. Intenția infracțională trebuie să vizeze o lipsă de respect față de defunct, iar nu aceea de a ascunde urmele unei infracțiuni, scop urmărit în cauză de inculpată. Or, este evident că inculpata a dat foc cadavrului nu pentru a-și manifesta lipsa de respect ori pentru a-l batjocori, ci pentru a ascunde urmele infracțiunii, sperând că nu va putea fi identificat cadavrul și astfel, fapta sa nu va putea fi descoperită.

Lipsind intenția infracțională cerută de dispozițiile art. 319 C. pen., instanțele au condamnat greșit pe inculpată pentru această faptă. Achitarea inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 319 C. pen., se va dispune în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Ca urmare, se va înlătura aplicarea în cauză a Legii nr. 543/2002. Cu privire la condamnarea inculpatei pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., hotărârile ambelor instanțe sunt temeinice și legale atât sub aspectul reținerii vinovăției inculpatei, cât și sub aspectul individualizării pedepsei aplicate. Astfel, potrivit art. 69 C. proc. pen., declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Or, declarațiile inculpatei, prin care aceasta nu recunoaște săvârșirea faptei de omor, nu se coroborează cu nici una dintre probele efectuate în cauză, dimpotrivă, sunt în totală discordanță cu situația de fapt dovedită prin probele administrate în tot cursul procesului penal, care atestă săvârșirea faptei de omor de către inculpată. Împrejurarea că inculpata nu ar fi avut nici un motiv să omoare victima, deși urma să plece din casa acesteia, iar împrumutul acordat nu fusese restituit, nu este de natură a demonstra nevinovăția inculpatei și de a o exonera de răspundere penală, cât timp împotriva sa există probe evidente în sensul că inculpata a săvârșit fapta (chiar dacă, în opinia inculpatei, nu ar exista mobilul crimei).

Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Conform art. 88 C. pen., se va scade din pedeapsa aplicată inculpatei, perioada arestării preventive de la 10 februarie 2002 la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpata C.A. împotriva deciziei penale nr. 543 din 26 septembrie 2003 a Curții de Apel Galați. Casează hotărârea atacată, precum și sentința penală nr. 190 din 8 aprilie 2003 a Tribunalului Galați, numai cu privire la reținerea infracțiunii de profanare de morminte, prevăzută de art. 319 C. pen. Înlătură aplicarea în cauză a Legii nr. 543/2002. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpata C.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 319 C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei perioada arestării preventive de la 10 februarie 2002 la 18 februarie 2004. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2004.