ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3171/2003

Inculpatul declară că este de acord cu susținerile apărătorului său. Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 644 din 19 noiembrie 2002, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpata Ț.T.F. la 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 174 C. pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut și prelungit măsura arestării preventive a inculpatei pe durata de 30 de zile de la 27 noiembrie 2002, la 25 decembrie 2002. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 3 noiembrie 2001, la zi.

Părțile vătămate M.V. și M.I. nu s-au constituit părți civile. Inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat. S-a reținut că, numita S.M. s-a aflat în relații de prietenie cu mama inculpatei Ț.T.F., locuind în același imobil, cu mai multe apartamente, ocazie cu care a cunoscut-o și inculpata. Inculpata, în luna iunie 2001, după divorțul de cel de-al doilea soț, a închiriat o garsonieră în același bloc cu victima. Datorită relațiilor de prietenie dintre mama sa și numita S.M., inculpata a început să o viziteze pe aceasta, de la care ocazional, împrumuta diferite sume de bani. În ziua de 31 octombrie 2001, inculpata a trecut pe la numita S.M., pentru a-i restitui suma de 100.000 lei, pe care o împrumuta-se anterior.

Cu această ocazie, părțile au stat de vorbă aproximativ 95 de minute, după cum declară inculpata. Datorită unor reproșuri, legate de viața personală a inculpatei, aceasta s-a înfuriat și a lovit-o pe S.M., cu un ghiveci de flori, în cap. În această situație, după cum declară inculpata, S.M., aflată în fața ușii de la bucătărie, a luat de pe aragaz, un ceaun, cu care a lovit-o, în cap, fapt care a dezechilibrat-o. Deoarece S.M. se îndrepta spre hol, pentru a solicita ajutorul vecinilor, inculpata a prins-o de haine și a tras-o de păr. Victima s-a apărat, reacționând în același mod, iar în cele din urmă, a reușit să scape și să se refugieze în bucătărie. Inculpata, în aceste condiții, a mers în bucătărie, unde a continuat să se manifeste violent, față de victimă, aruncând asupra acesteia, cu un ceaun.

După ce victima a căzut la pământ, inculpata i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu ceaunul, în cap și cu o sticlă peste spate, victima rămânând la pământ. Inculpata, realizând consecințele faptelor sale, a încercat să scape de răspundere, și s-a hotărât să însceneze faptul că atât ea, cît și victima, ar fi fost lovite de doi bărbați. Astfel, s-a dezbrăcat de pulover, iar cu un ciob, s-a tăiat la burtă, după care a ieșit pe holul palierului și a sunat la locuința numitei A.E.C., căreia i-a spus să anunțe salvarea, întrucât ea și S.M. au fost bătute. Victima a fost transportată la Spitalul de Neurochirurgie, unde a fost internată, însă, în dimineața zilei de 1 noiembrie 2001, ora 3,20, a decedat în urma unui stop cardio – respirator, ireversibil la manevrele de surescitare.

Din raportul de constatare medico – legală nr. 816/2002 al I.M.L Iași, rezultă că moartea numitei S.M. a fost concurătoare și s-a datorat insuficienței cardio – respiratorii acute, prin tulburări majore de ritm cardiac și edem pulmonar acut consecutiv, declanșată de pierderile sanguine (prin plăgi și echimoze). Comisia de avizare a actelor medico – legale, precizează că prin cauze concuratoare se referă la însumarea leziunilor de violență, respectiv arsuri, plăgi tăiate, cu pierdere de sânge, plăgi contuze corporale și fracturi costale, leziuni care au avut legătură directă și necondiționată, cu decesul. În final, inculpata a recunoscut săvârșirea faptei, descriind modul comiterii acesteia. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel inculpata și partea vătămată M.I., care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În apelul inculpatei, aceasta a susținut că se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., pentru care urmează să răspundă, întrucât nu a urmărit, nici un moment, să suprime viața victimei, a reacționat la acțiunea violentă a victimei, care i-a produs leziuni vindecabile în 7 – 8 zile de îngrijiri medicale, iar moartea victimei nu s-a datorat acțiunii inculpatei, ci afecțiunilor de care aceasta suferea. Totodată, a cerut ca pedeapsa să fie reindividualizată, luându-se în considerare limitele de pedeapsă pentru noua încadrare juridică, dar și raportarea la împrejurările concrete în care fapta a fost comisă și situația sa personală.

Partea vătămată, în apelul său a criticat sentința sub aspectul soluționării laturii penale a cauzei, în sensul că pedeapsa la care a fost condamnată inculpata este prea blândă, în raport cu fapta comisă, cu modalitatea de comitere, aceasta dând dovadă de sadism și cruzime, atunci când a tăiat carnea de pe mama sa și a opărit-o pentru a o determina să semneze acte pentru a intra în posesia locuinței mamei sale. Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 112 din 27 martie 2003, a respins, ca nefondat, apelul inculpatei, a dedus arestarea preventivă de la 19 noiembrie până la 27 martie 2003, pe care a menținut-o și, ca inadmisibil, apelul părții vătămate.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., a obligat pe inculpată să plătească statului suma de 400.000 lei cheltuieli judiciare în care s-a inclus și onorariul pentru apărătorul din oficiu, în sumă de 300.000 lei, ce va fi suportat din fondul Ministerului Justiției, iar pe partea vătămată să plătească statului 100.000 lei cheltuieli judiciare. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata care, prin apărătorul său, a solicitat reducerea pedepsei aplicate, pe care o consideră prea severă. Recursul este nefondat.

Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar potrivit art. 72 din același cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală. Or, în cauză, se constată că instanța de fond, la dozarea pedepsei, a avut în vedere pe lângă pericolul social al faptei, atât împrejurările în care aceasta s-a comis, dar și datele referitoare la persoana inculpatei, care nu are antecedente penale, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate.

Așa fiind, în mod corect, instanța de apel, a reținut că prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei, încât, recursul apare ca nefondat și va fi respins, ca atare. Conform art. 88 C. pen., se deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive, la zi. Văzând și dispozițiile referitoare la reglementarea plății cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv, avansarea de către stat a onorariului pentru apărătorul din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata Ț.T.F. împotriva deciziei penale nr. 112 din 27 martie 2003 a Curții de Apel Iași. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 3 noiembrie 2001, la 2 iulie 2003. Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 2 iulie 2003.