ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 305/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 153 din 31 martie 2006, Tribunalul Galați a condamnat-o pe inculpata C.I.S., la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore din data de 24 mai 2004. În cadrul procesului penal a fost soluționată latura civilă a cauzei. În conformitate cu art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpată, cuțitul folosit la săvârșirea infracțiunii, având lama cu o lungime de aproximativ 19,5 cm și mânerul cu o lungime de aproximativ 12,5 cm, aflat la Camera de Corpuri delicte din cadrul Tribunalului Galați.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarea situație de fapt: Inculpata a conviețuit în concubinaj cu victima B.R., din anul 1985. Din această relația au rezultat doi copii: B.T.D. și B.A.E., în vârstă de 19 ani și respectiv 17 ani. În timp, relația dintre cei doi s-a deteriorat, iar în cursul lunii martie 2003, s-au despărțit. Inculpata C.I.S. a rămas în locuința situată în municipiul Galați, împreună cu cele două fiice iar victima B.R., după ce a locuit pe la diferite adrese, s-a mutat la sora sa N.M. După încetarea relației de concubinaj cu victima, inculpata l-a cunoscut, tot în cursul lunii martie 2003, pe martorul I.M. Relațiile apropiate dintre aceștia au ajuns să fie cunoscute și de victimă, relații neagreate de acesta.

Victima, B.R. a trecut deseori pe la locuința inculpatei, deoarece își vizita fiicele, cărora le aducea alimente și bani. De fiecare dată, victima striga cele două fiice, din stradă, locuința fiind situată la nivelul etajului unu, dormitorul având geamul și balconul către stradă. Atunci când inculpata nu era la domiciliu, victima B.R. urca, însoțită de fiicele sale, în locuință. În spațiul de la etajul unu, împreună cu inculpata, are locuința și martora S.C. Acestea foloseau în comun holul-antreu, holul interior și baia, având separate bucătăriile și camerele. Ușa de acces este comună. Inculpata are numai o cameră, situată în capătul opus al holului interior. În seara zilei de 11 septembrie 2003, în jurul orei 23,00, victima B.R.

a mers la locuința fostei sale concubine, inculpata C.I.S., să ducă o sacoșă cu alimente pentru fiicele sale și să se intereseze de fiica sa minoră, B.A.E. Victima a strigat din stradă, în dreptul balconului de la dormitor, însă nu a răspuns nimeni. A urcat în imobil și a sunat insistent la ușa locuinței inculpatei. Din interior, fără să îi deschidă ușa, inculpata i-a solicitat victimei să plece. Aceasta a lăsat sacoșa cu alimente în mânerul ușii locuinței, în exterior și a coborât din nou în stradă. Aici, a strigat la fiica sa, B.A.E., necunoscând împrejurarea că aceasta nu era la domiciliu. Nici de această dată nu a răspuns, motiv pentru care a urcat din nou în imobil. Sesizând că sacoșa nu era în mânerul ușii, unde o lăsase, victima a bătut în ușa locuinței, solicitându-i inculpatei să o scoată afară pe fiica lor B.A.E.

În aceste împrejurări, inculpata, aflată în interiorul locuinței, a precizat că a luat un cuțit de pe masa din bucătărie și a mers în holul antreu. În momentul în care victima a forțat ușa de acces, în holul locuinței și a intenționat să urce cele două trepte, deși a sesizat că victima nu avea nimic în mâini, a lovit-o cu cuțitul în abdomen, o singură dată. După ce a fost lovită cu cuțitul în zona abdominală, victima B.R. a coborât în stradă și a mers în apropierea clădirii R., solicitându-i martorului B.R.P., agent de pază, să anunțe ambulanța. La ora 22,30, victima B.R. a fost internată în Spitalul de Urgență Sf. Apostol Andrei Galați, fiind supusă unei intervenții chirurgicale de urgență.

Fiind sesizate organele de poliție, acestea s-au deplasat la locuința inculpatei, care, în noaptea de 11 septembrie 2003, a fost condusă la sediul Secției 1 Poliție, unde a fost audiată după ce, în prealabil, a predat organelor de poliție cuțitul – obiect corp delict, folosit de aceasta la lovirea victimei. Deși victimei B.R. i-a fost acordată asistență medicală de specialitate, evoluția post-operatorie a fost nefavorabilă, aceasta decedând la data de 25 septembrie 2003, ora 22,35. În urma efectuării autopsiei, s-a concluzionat că moartea victimei B.R. a fost violentă și s-a datorat stării toxico-septice consecutivă a plăgii înțepat-tăiate penetrante abdominal cu plagă transfixiantă hepatică, complicată în evoluție cu peritonită purulentă și necroză pancreatică, complicație inevitabilă.

S-a mai stabilit că plaga înțepat-tăiată penetrantă abdominal a putut fi produsă prin lovire cu corp înțepător-tăietor, posibil cuțit, direcția de pătrundere a corpului înțepător-tăietor fiind antero-posterior și ușor de sus în jos. Între plaga înțepat-tăiată penetrantă abdominal cu plaga transfixiantă hepatică lob stâng, cu peritonită purulentă generalizată, abces și necroză de pancreas, bronhopneumonie, stare toxico-septică și moartea victimei, a existat raport direct de cauzalitate. La internarea în spital, victima a avut o alcoolemie de 2 gr. o/ oo . Tratamentul medico-chirurgical a fost corect efectuat I.M.L. Iași a avizat concluziile medico-legale privind natura și felul morții victimei B.R., precizându-se că atitudinea chirurgicală și postoperatorie față de caz a fost adecvată.

Prima instanță a reținut că, în drept, fapta inculpatei de a aplica o lovitură victimei cu un cuțit, după ce victima a pătruns în holul-antreu, producându-i o plagă înțepat-tăiată penetrantă abdominal, de mare gravitate, ce i-a cauzat decesul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prin stare de provocare, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. Instanța de fond a reținut că nu poate fi reținută legitima apărare, nefiind îndeplinite condițiile art. 44 C. pen. Împotriva sentinței au declarat apel inculpata C.I.S. și partea civilă N.M. care, ulterior, și-a retras apelul. Inculpata a criticat sentința, susținând că a săvârșit fapta pentru a respinge pătrunderea victimei prin violență în locuința sa, considerând că operează o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei legitima apărare.

Prin decizia penală nr. 181/ A din 26 iunie 2006, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată și a luat act de retragerea apelului declarat de partea civilă N.M.. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpata, invocând, în continuare art. 44 C. pen., susținând că victima venea deseori noaptea și o lovea, încerca să o violeze, situație care a determinat-o să doarmă cu cuțitul sub pernă. De asemenea, a solicitat să si aibă în vedere îmbibația alcoolică a victimei, 2 o/oo. Recursul nu este fondat. În mod corect instanțele au înlăturat apărarea inculpatei, în sensul că s-a aflat în legitimă apărare, deoarece a săvârșit fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a victimei prin violență, în locuința sa.

Prin dispozițiile art. 44 alin. (2 1 ) C. pen., introdus prin Legea nr. 169/2002, legiuitorul a instituit prezumția de legitimă apărare pentru persoana care săvârșește fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violență, viclenie, efracție sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea. Acest text de lege nu instituie o prezumție absolută, ci una relativă, astfel că pentru reținerea legitimei apărări, în noua variantă, trebuie îndeplinite mai multe condiții, privitoare la atac (care constă în acțiunea de „pătrundere fără drept” cât și la apărare. Pentru a da naștere unei apărări legitime atacul trebuie să îndeplinească mai multe condiții: să fie material, direct, imediat și injust; să fie îndreptat împotriva unei persoane, drepturilor acestuia, să pună în pericol grav persoana celui atacat.

Împrejurarea că între părți existau relații conflictuale, că inculpata se temea că va fi atacată, nu constituie un atac, deoarece îi lipsește o manifestare concretă din partea agresorului. Într-adevăr, după ce a întrerupt relații de concubinaj cu victima și a început să aibă relații apropiate cu martorul I.M., inculpata a formulat mai multe plângeri la poliție, prin care a reclamat că victima vine la domiciliul său și provoacă scandal, fără a rezulta însă, din probele administrate în cauză, că în situațiile respective victima ar fi comis acte grave de violență asupra inculpatei. Nu trebuie ignorate nici relațiile anterioare dintre părți. Deși inculpata a susținut că, după ce s-au despărțit, B.R.

nu le-a adus alimente la domiciliul celor două fiice, declarațiile martorilor B.A.E., B.A., N.N., P.N. și S.C. contrazic această susținere. Victima B.R. a trecut frecvent pe la locuința fiicelor sale, pentru a le aduce alimente iar în seara săvârșirii faptei de către inculpată, așa cum a precizat și în declarația dată în fața procurorului după internarea în spital, a adus, de asemenea, alimente. Această împrejurare este susținută și de fiica părților B.A.E. Cerința esențială a pătrunderii „fără drept” nu poate fi realizată atunci când aceasta are caracter legitim, victima având dreptul de a avea legături personale cu copii săi. Pe de altă parte, nu acționează cu vinovăție cel care pătrunde într-o locuință folosită de mai multe persoane, atât timp cât are asentimentul uneia dintre acestea.

Din materialul probator administrat în cauză rezultă că victima mergea în locuință, la fiicele sale, atunci când inculpata lipsea. Pentru existența legitimei apărări este necesar să fie îndeplinită condiția ca atacul să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat. Lipsa acestui pericol nu poate legitima o intervenție de o duritate extremă din partea celui agresat, care să pună în primejdie vădită viața agresorului. Victima era sub influența băuturilor alcoolice, o persoană care prezenta o alcoolemie de 2 gr. o/oo, evident este lipsit de forță fizică, dar poate crea o stare de tulburare.

Trebuie avut în vedere și faptul că anterior acțiunii, de pătrundere în locuința inculpatei, victima a sunat insistent la ușă, apoi a coborât de mai multe ori în stradă, a strigat pe fiica sa cea mică să iasă la balcon pentru a discuta cu ea, a sunat-o pe inculpată la telefon, solicitându-i să deschidă ușa pentru a lăsa o sacoșă cu alimente pentru copii, un interval de timp suficient, de aproximativ 30 minute, în care inculpata putea anunța organele de poliție, dacă ar fi considerat prezența fostului concubin un pericol iminent. Din dispoziția art. 44 alin. (3) C. pen., se desprinde că „fapta săvârșită în apărare trebuie să fie de o gravitate aproximativ egală cu gravitatea atacului, adică să corespundă nevoii de apărare pe care o creează atacul.

În condițiile în care victima era în stare avansată de ebrietate, nu avea în mâini vreun obiect de atac și nu a schițat vreun gest amenințător, inculpata a folosit un procedeu de apărare, constând în lovirea victimei în zona abdominală, cu un cuțit cu lama în lungime de 19 cm, care este în vădită disproporție cu periculozitatea agresiunii exercitată de victimă, agresiune neexercitată direct asupra inculpatei, astfel că nu poate fi reținută în favoarea acesteia legitima apărare în varianta prevăzută de art. 44 alin. (2 1 ) C. pen. În mod corect reținându-se că fapta a fost săvârșită sub imperiul unei puternice tulburări. În concluzie, deși dezvoltarea motivelor de recurs se încadrează în cazul prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen., situația de fapt reținută de instanță și hotărârea de condamnare sunt corecte și nu subzistă cazul de casare respectiv în cauză. În temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată recurenta inculpată la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.I.S. împotriva deciziei penale nr. 181/ A din 26 iunie 2006 a Curții de Apel Galați. Obligă recurenta inculpată să plătească statului suma de 120 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 ianuarie 2007.