ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 305/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 305/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 153

din 31 martie 2006, Tribunalul Galați a condamnat-o pe inculpata C.I.S., la o

pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută

de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., cu

aplicarea art. 71 și 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore din data de 24 mai 2004.

În cadrul procesului penal a

fost soluționată latura civilă a cauzei. În conformitate cu art. 118 lit. b) C.

pen., s-a confiscat de la inculpată, cuțitul folosit la săvârșirea

infracțiunii, având lama cu o lungime de aproximativ 19,5 cm și mânerul cu o

lungime de aproximativ 12,5 cm, aflat la Camera de Corpuri delicte din cadrul

Tribunalului Galați.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpata a conviețuit în

concubinaj cu victima B.R., din anul 1985. Din această relația au rezultat doi

copii: B.T.D. și B.A.E., în vârstă de 19 ani și respectiv 17 ani.

În timp, relația dintre cei

doi s-a deteriorat, iar în cursul lunii martie 2003, s-au despărțit.

Inculpata C.I.S. a rămas în

locuința situată în municipiul Galați, împreună cu cele două fiice iar victima

B.R., după ce a locuit pe la diferite adrese, s-a mutat la sora sa N.M.

După încetarea relației de

concubinaj cu victima, inculpata l-a cunoscut, tot în cursul lunii martie 2003,

pe martorul I.M.

Relațiile apropiate dintre

aceștia au ajuns să fie cunoscute și de victimă, relații neagreate de acesta.

Victima, B.R. a trecut

deseori pe la locuința inculpatei, deoarece își vizita fiicele, cărora le

aducea alimente și bani.

De fiecare dată, victima

striga cele două fiice, din stradă, locuința fiind situată la nivelul etajului

unu, dormitorul având geamul și balconul către stradă.

Atunci când inculpata nu era

la domiciliu, victima B.R. urca, însoțită de fiicele sale, în locuință.

În spațiul de la etajul unu,

împreună cu inculpata, are locuința și martora S.C. Acestea foloseau în comun

holul-antreu, holul interior și baia, având separate bucătăriile și camerele.

Ușa de acces este comună.

Inculpata are numai o

cameră, situată în capătul opus al holului interior.

În seara zilei de 11

septembrie 2003, în jurul orei 23,00, victima B.R. a mers la locuința fostei

sale concubine, inculpata C.I.S., să ducă o sacoșă cu alimente pentru fiicele

sale și să se intereseze de fiica sa minoră, B.A.E.

Victima a strigat din

stradă, în dreptul balconului de la dormitor, însă nu a răspuns nimeni. A urcat

în imobil și a sunat insistent la ușa locuinței inculpatei.

Din interior, fără să îi

deschidă ușa, inculpata i-a solicitat victimei să plece. Aceasta a lăsat sacoșa

cu alimente în mânerul ușii locuinței, în exterior și a coborât din nou în

stradă. Aici, a strigat la fiica sa, B.A.E., necunoscând împrejurarea că

aceasta nu era la domiciliu.

Nici de această dată nu a

răspuns, motiv pentru care a urcat din nou în imobil.

Sesizând că sacoșa nu era în

mânerul ușii, unde o lăsase, victima a bătut în ușa locuinței, solicitându-i

inculpatei să o scoată afară pe fiica lor B.A.E.

În aceste împrejurări,

inculpata, aflată în interiorul locuinței, a precizat că a luat un cuțit de pe

masa din bucătărie și a mers în holul antreu. În momentul în care victima a

forțat ușa de acces, în holul locuinței și a intenționat să urce cele două

trepte, deși a sesizat că victima nu avea nimic în mâini, a lovit-o cu cuțitul

în abdomen, o singură dată.

După ce a fost lovită cu

cuțitul în zona abdominală, victima B.R. a coborât în stradă și a mers în

apropierea clădirii R., solicitându-i martorului B.R.P., agent de pază, să

anunțe ambulanța.

La ora 22,30, victima B.R. a

fost internată în Spitalul de Urgență Sf. Apostol Andrei Galați, fiind supusă

unei intervenții chirurgicale de urgență.

Fiind sesizate organele de

poliție, acestea s-au deplasat la locuința inculpatei, care, în noaptea de 11

septembrie 2003, a fost condusă la sediul Secției 1 Poliție, unde a fost

audiată după ce, în prealabil, a predat organelor de poliție cuțitul – obiect

corp delict, folosit de aceasta la lovirea victimei.

Deși victimei B.R. i-a fost

acordată asistență medicală de specialitate, evoluția post-operatorie a fost

nefavorabilă, aceasta decedând la data de 25 septembrie 2003, ora 22,35.

În urma efectuării

autopsiei, s-a concluzionat că moartea victimei B.R. a fost violentă și s-a

datorat stării toxico-septice consecutivă a plăgii înțepat-tăiate penetrante

abdominal cu plagă transfixiantă hepatică, complicată în evoluție cu peritonită

purulentă și necroză pancreatică, complicație inevitabilă.

S-a mai stabilit că plaga

înțepat-tăiată penetrantă abdominal a putut fi produsă prin lovire cu corp

înțepător-tăietor, posibil cuțit, direcția de pătrundere a corpului

înțepător-tăietor fiind antero-posterior și ușor de sus în jos.

Între plaga înțepat-tăiată

penetrantă abdominal cu plaga transfixiantă hepatică lob stâng, cu peritonită

purulentă generalizată, abces și necroză de pancreas, bronhopneumonie, stare

toxico-septică și moartea victimei, a existat raport direct de cauzalitate.

La internarea în spital,

victima a avut o alcoolemie de 2 gr. o/

oo

.

Tratamentul

medico-chirurgical a fost corect efectuat I.M.L. Iași a avizat concluziile

medico-legale privind natura și felul morții victimei B.R., precizându-se că

atitudinea chirurgicală și postoperatorie față de caz a fost adecvată.

Prima instanță a reținut că,

în drept, fapta inculpatei de a aplica o lovitură victimei cu un cuțit, după ce

victima a pătruns în holul-antreu, producându-i o plagă înțepat-tăiată

penetrantă abdominal, de mare gravitate, ce i-a cauzat decesul, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prin stare de provocare,

prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Instanța de fond a reținut

că nu poate fi reținută legitima apărare, nefiind îndeplinite condițiile art. 44

C. pen.

Împotriva sentinței au

declarat apel inculpata C.I.S. și partea civilă N.M. care, ulterior, și-a

retras apelul.

Inculpata a criticat

sentința, susținând că a săvârșit fapta pentru a respinge pătrunderea victimei

prin violență în locuința sa, considerând că operează o cauză de înlăturare a

caracterului penal al faptei legitima apărare.

Prin decizia penală nr. 181/

A din 26 iunie 2006, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpată și a luat act de retragerea apelului declarat de partea

civilă N.M..

Împotriva deciziei a

declarat recurs inculpata, invocând, în continuare art. 44 C. pen., susținând

că victima venea deseori noaptea și o lovea, încerca să o violeze, situație

care a determinat-o să doarmă cu cuțitul sub pernă. De asemenea, a solicitat să

si aibă în vedere îmbibația alcoolică a victimei, 2 o/oo.

Recursul nu este fondat.

În mod corect instanțele au

înlăturat apărarea inculpatei, în sensul că s-a aflat în legitimă apărare,

deoarece a săvârșit fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a victimei

prin violență, în locuința sa.

Prin dispozițiile art. 44 alin.

(2

1

) C. pen., introdus prin Legea nr. 169/2002, legiuitorul a

instituit prezumția de legitimă apărare pentru persoana care săvârșește fapta

pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violență,

viclenie, efracție sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuință, încăpere,

dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea.

Acest text de lege nu

instituie o prezumție absolută, ci una relativă, astfel că pentru reținerea

legitimei apărări, în noua variantă, trebuie îndeplinite mai multe condiții,

privitoare la atac (care constă în acțiunea de „pătrundere fără drept” cât și

la apărare.

Pentru a da naștere unei

apărări legitime atacul trebuie să îndeplinească mai multe condiții: să fie

material, direct, imediat și injust; să fie îndreptat împotriva unei persoane,

drepturilor acestuia, să pună în pericol grav persoana celui atacat.

Împrejurarea că între părți

existau relații conflictuale, că inculpata se temea că va fi atacată, nu

constituie un atac, deoarece îi lipsește o manifestare concretă din partea

agresorului.

Într-adevăr, după ce a

întrerupt relații de concubinaj cu victima și a început să aibă relații

apropiate cu martorul I.M., inculpata a formulat mai multe plângeri la poliție,

prin care a reclamat că victima vine la domiciliul său și provoacă scandal,

fără a rezulta însă, din probele administrate în cauză, că în situațiile

respective victima ar fi comis acte grave de violență asupra inculpatei.

Nu trebuie ignorate nici

relațiile anterioare dintre părți.

Deși inculpata a susținut

că, după ce s-au despărțit, B.R. nu le-a adus alimente la domiciliul celor două

fiice, declarațiile martorilor B.A.E., B.A., N.N., P.N. și S.C. contrazic

această susținere. Victima B.R. a trecut frecvent pe la locuința fiicelor sale,

pentru a le aduce alimente iar în seara săvârșirii faptei de către inculpată,

așa cum a precizat și în declarația dată în fața procurorului după internarea

în spital, a adus, de asemenea, alimente. Această împrejurare este susținută și

de fiica părților B.A.E.

Cerința esențială a

pătrunderii „fără drept” nu poate fi realizată atunci când aceasta are caracter

legitim, victima având dreptul de a avea legături personale cu copii săi.

Pe de altă parte, nu

acționează cu vinovăție cel care pătrunde într-o locuință folosită de mai multe

persoane, atât timp cât are asentimentul uneia dintre acestea.

Din materialul probator

administrat în cauză rezultă că victima mergea în locuință, la fiicele sale,

atunci când inculpata lipsea.

Pentru existența legitimei

apărări este necesar să fie îndeplinită condiția ca atacul să pună în pericol

grav persoana sau drepturile celui atacat.

Lipsa acestui pericol nu

poate legitima o intervenție de o duritate extremă din partea celui agresat,

care să pună în primejdie vădită viața agresorului.

Victima era sub influența

băuturilor alcoolice, o persoană care prezenta o alcoolemie de 2 gr. o/oo,

evident este lipsit de forță fizică, dar poate crea o stare de tulburare.

Trebuie avut în vedere și

faptul că anterior acțiunii, de pătrundere în locuința inculpatei, victima a

sunat insistent la ușă, apoi a coborât de mai multe ori în stradă, a strigat pe

fiica sa cea mică să iasă la balcon pentru a discuta cu ea, a sunat-o pe

inculpată la telefon, solicitându-i să deschidă ușa pentru a lăsa o sacoșă cu

alimente pentru copii, un interval de timp suficient, de aproximativ 30 minute,

în care inculpata putea anunța organele de poliție, dacă ar fi considerat

prezența fostului concubin un pericol iminent.

Din dispoziția art. 44 alin.

(3) C. pen., se desprinde că „fapta săvârșită în apărare trebuie să fie de o

gravitate aproximativ egală cu gravitatea atacului, adică să corespundă nevoii

de apărare pe care o creează atacul.

În condițiile în care

victima era în stare avansată de ebrietate, nu avea în mâini vreun obiect de

atac și nu a schițat vreun gest amenințător, inculpata a folosit un procedeu de

apărare, constând în lovirea victimei în zona abdominală, cu un cuțit cu lama

în lungime de 19 cm, care este în vădită disproporție cu periculozitatea

agresiunii exercitată de victimă, agresiune neexercitată direct asupra

inculpatei, astfel că nu poate fi reținută în favoarea acesteia legitima

apărare în varianta prevăzută de art. 44 alin. (2

1

) C. pen. În mod

corect reținându-se că fapta a fost săvârșită sub imperiul unei puternice

tulburări.

În concluzie, deși dezvoltarea

motivelor de recurs se încadrează în cazul prevăzut de art. 385

9

pct.

18 C. proc. pen., situația de fapt reținută de instanță și hotărârea de

condamnare sunt corecte și nu subzistă cazul de casare respectiv în cauză.

În temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va fi obligată recurenta inculpată la cheltuieli judiciare

statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpata C.I.S. împotriva deciziei penale nr. 181/ A din

26 iunie 2006 a Curții de Apel Galați.

Obligă recurenta inculpată

să plătească statului suma de 120 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 ianuarie 2007.