ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4068/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sun nr.

5324/2003, reclamantul Spitalul Municipal Mânăstirea Dealu a chemat în judecată

pe pârâta I.C., pentru a se dispune obligarea acesteia la plata sumei de

10.840.864 lei, reprezentând contribuție la fondul de asigurări de sănătate

datorate pe perioada septembrie 1999 – aprilie 2002.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că în perioada menționată nu i s-a reținut pârâtei contribuția la fondul

de asigurări sociale de sănătate datorită greșitei interpretări a prevederilor

Decretului – Lege nr. 118/1990 și HG nr. 2157/1997 și nr. 98/1995, precum și

dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 145/1997 și Ordinului nr. 74/2000.

În urma controlului efectuat de Casa

Județeană de Asigurări de Sănătate Dâmbovița, s-a constatat că pârâtei nu i s-a

reținut contribuția de asigurări sociale de sănătate în sumă de 10.840.864 lei.

Tribunalul Dâmbovița, prin sentința

civilă nr. 402 din 29 august 2003, a admis în parte acțiunea, a admis cererea

reconvențională formulată de pârâtă, a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantului

suma de 7.996.045 lei, reprezentând drepturi salariale încasate necuvenite în

perioada iulie 2000 – aprilie 2002, a obligat reclamantul să restituie pârâtei

suma de 1.500.000 lei reținută fără titlu executoriu și să plătească cheltuieli

de judecată.

Pentru a pronunța această soluție,

tribunalul reține că în speță sunt aplicabile prevederile noului Cod al muncii,

respectiv dispozițiile art. 272 alin. (1) lit. c), care prevăd că salariații

care au încasat de la angajator o sumă nedatorată, sunt obligați să o

restituie, termenul pentru introducerea acțiunii fiind de 3 ani, conform art.

283 alin. (1) lit. c) teza a II-a din aceeași lege.

Astfel, tribunalul a stabilit că

pârâta urmează să restituie drepturile salariale încasate necuvenit pe ultimii

3 ani înainte de introducerea acțiunii, de la data de 21 iulie 2000 până în

aprilie 2002 inclusiv, în cuantum total de 7.996.045 lei.

S-a reținut și faptul că cererea

reconvențională este întemeiată, întrucât reținerile din pensia pârâtei s-au

făcut în baza unei decizii de imputare, care nu constituie titlu executoriu,

nefiind prevăzută ca modalitate de recuperare a pagubei de noul cod al muncii

și s-a stabilit ca reclamantul să fie obligat să restituie suma de 1.500.000

lei pârâtei.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta

I.C. a declarat recurs, susținând, în principal, că instanța de fond a greșit

considerând că în speță se aplică noul Cod al muncii unor raporturi juridice

născute sub imperiul vechiului cod.

Recursul va fi admis pentru

considerentele care succed.

Legea procesual civilă produce

efectele pentru care a fost edictată în tot intervalul de timp de la intrarea

în vigoare și până la abrogare.

Cele două momente reprezintă

limitele aplicării în timp a legilor de procedură civilă.

În speța dedusă judecății, raporturile

juridice de muncă stabilite între pârâta I.C. și Spitalul Municipal Mânăstirea

Dealu s-au încheiat, în mod categoric, odată cu ieșirea acesteia la pensie,

începând cu mai 2002, adică înainte de intrarea în vigoare a noului Cod al

muncii la 1 martie 2003.

Potrivit art. 108 alin. (1) C.

muncii, adoptat prin Legea nr. 10/1972, răspunderea materială pentru paguba

cauzată unității poate fi stabilită, în cazul restituirii sumelor nedatorate,

numai în cazurile în care aceasta a fost constatată în cel mult un an de la

data primirii sumelor nedatorate.

Așa fiind, pentru a atrage

răspunderea materială a pârâtei, pretinsa pagubă trebuia constatată în termen

de un an de zile pentru fiecare sumă nedatorată în parte, de la data primirii

și nu așa cum greșit a reținut instanța de fond, pe ultimii 3 ani dinaintea

introducerii acțiunii, adică de la 21 iulie 2000 până în aprilie 2002, reținând

aplicarea prevederilor noului Cod al muncii, care, prin art. 272 alin. (1) lit.

c) și art. 283 alin. (1) lit. c), teza II prevăd că termenul de introducere a

acțiunii de restituire a unei sume nedatorate către angajator este de 3 ani.

Cu alte cuvinte, paguba trebuia

constatată până la 1 martie 2003, iar, cum după această dată a intrat în

vigoare noul Cod al muncii, reclamantul poate primi contravaloarea

nereținerilor din salariu doar pentru lunile martie și aprilie 2002 și cel de

al treisprezecelea salariu, respectiv suma totală de 862.413 lei.

În ceea ce privește soluția

instanței de fond privind cererea reconvențională este corectă și va fi

menținută.

Față de cele mai sus exprimate, se

impune admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul obligării

pârâtei la plata către reclamant a drepturilor salariale încasate necuvenit pe

lunile martie și aprilie 2002 și cel de-al treisprezecelea salariu, menținând

celelalte dispoziții ale acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

I.C. împotriva sentinței civile nr. 402 din 29 august 2003 a Tribunalului

Dâmbovița.

Modifică sentința, în sensul că

obligă pârâta I.C. la plata sumei de 862.413 lei către reclamant, reprezentând

drepturi salariale încasate necuvenit pe lunile martie și aprilie 2002.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 mai 2004.