ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1688/2024

Ședința publică din data de 22 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 625 din 30.10.2023, Tribunalul Dâmbovița – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale București și chemata în garanție Agenția Națională de Administrare Fiscală, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 260 din 12 decembrie 2023, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, a declinat judecarea cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a constatat invit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Dâmbovița – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.".

Prin cererea formulată, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale București, solicitând pârâtei la restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate calculate asupra indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, pentru perioada 01.01.2015- 31.12.2020, în cuantum de 10.056 RON; - obligarea pârâtei să plătească drepturile reprezentând actualizări cu indicele de inflație de la scadența lunară la data plății și dobânzi legale penalizatoare aferente aceleiași perioade, calculate la sumele reținute cu titlul de contribuție de asigurări sociale de sănătate, începând cu 01.01.2015; - obligarea pârâtei plata cheltuielilor de judecată.

Contribuția de asigurări sociale de sănătate reținută reclamantului face parte din contribuțiile la care face referire art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru care legiuitorul a prevăzut aplicarea criteriului valoric pentru stabilirea competenței materiale în cazul litigiilor ce privesc aceste contribuții.

Prin urmare, se reține că obiectul acțiunii îl constituie pretenția reclamantului de restituire a contribuțiilor la asigurările sociale de sănătate reținute lunar, actualizate la data plății prin aplicarea indicelui de inflație, precum și plata dobânzii legale asupra sumelor astfel reținute, care sunt sub pragul de 3.000.000 RON stabilit de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, instanța competentă să soluționeze litigiul este Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă și de contencios administrativ.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dâmbovița – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale București și chemata în garanție Agenția Națională de Administrare Fiscală, în favoarea Tribunalului Dâmbovița – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.