ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 958/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

30 noiembrie 2004, reclamanta C.N. a chemat în judecată pe pârâtele C.N.A.S. și

C.J.A.S. Dâmbovița, solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata sumelor

de 74 milioane lei daune materiale, pentru perioada 1 decembrie 2003 - 1

noiembrie 2004, 500 milioane lei daune morale, plus cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

prin adresa nr. CC 6680 din 24 noiembrie 2003 a C.N.A.S., s-a impus pârâtei C.J.A.S. Dâmbovița, rezilierea contractului de furnizare de servicii medicale

încheiat cu Centrul medical P., în situația în care reclamanta optează pentru

calitatea de medic de familie; că prin sentința civilă nr. 53/2004, a Curții de

Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, adresa

respectivă a fost anulată, motiv pentru care reclamanta solicită despăgubirile

din prezenta acțiune pentru perioada 1 decembrie 2003 - 1 noiembrie 2004, în

care nu a mai putut presta servicii medicale în afara activității de medic în

cadrul SC E. SA Târgoviște.

Prin sentința civilă nr. 83/2005, a

Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ,

acțiunea a fost admisă în parte și pârâtele au fost obligate să plătească, în

solidar, reclamantei, suma de 53.684.400 lei despăgubiri materiale, plus

10.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Instanța a reținut că prin sentința

civilă nr. 720 din 17 februarie 2004, a Judecătoriei Târgoviște, a fost admisă

cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantă și Centrul medical

P. a fost obligat să încheie de urgență cu reclamanta, contractul de prestări

servicii, până la rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 53/2004, a

Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ; că,

totuși, la data de 23 martie 2004, ca urmare a deciziei nr. 131/2004, s-a

desființat locul de muncă al reclamantei și a încetat contractul individual de

muncă al acesteia, datorită reorganizării; ca urmare, reclamanta a încheiat

contractul individual de muncă nr. 152304 din 23 martie 2004, cu Policlinica B.

Târgoviște, fără, însă, a putea desfășura activitate, datorită adresei nr. CC

6680/2003, a C.N.A.S. și a refuzului C.J.A.S. Dâmbovița, de a plăti serviciile

medicale prestate de reclamantă; că, în atare situație, reclamanta a fost

nevoită să solicite Policlinicii B. Târgoviște, acordarea concediului fără

plată, iar aceasta și-a dat acordul până la data la care C.J.A.S. Dâmbovița va

dispune încheierea contractului de prestări servicii de medicină de familie.

Instanța de fond a stabilit că în

perioada cuprinsă între data de 1 decembrie 2003, dată la care reclamanta nu a

mai putut presta activitate medicală, datorită actului nr. CC 6680 din 24

noiembrie 2003, emis de C.N.A.S. și data de 1 noiembrie 2004, când au încetat efectele

acelui act, ca urmare a punerii în executare a sentinței civile nr. 53/2004, a

Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ,

irevocabilă conform deciziei nr. 7561/2004, a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta nu a fost

remunerată pentru prestarea activității medicale; că suma cuvenită în acest

sens este de 53.684.400 lei, conform raportului de expertiză contabilă întocmit

în cauză.

Referitor la daunele morale solicitate,

curtea de apel a reținut că nu au fost dovedite.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recursuri în termen, toate părțile.

În recursul reclamantei s-a arătat,

în esență, că în mod nelegal nu au fost acordate daunele morale de 500.000.000

lei, deoarece imaginea sa a fost prejudiciată ca medic și cetățean, fiindu-i

provocate suferințe psihice și de ordin afectiv; că numai față de recurentă s-a

luat măsura rezilierii contractului de prestări servicii; că datorită culpei

pârâtelor a pierdut mulți pacienți, care s-au înscris la alți medici de

familie; că situația recurentei a fost popularizată către alți medici, cărora

li s-a indus ideea că recurenta ar desfășura o activitate ilegală; că pârâtele

s-au opus admiterii prezentei acțiuni.

În motivarea recursului declarat de

C.N.A.S. s-a arătat, în esență, că reclamanta, conform art. 9 lit. f) din

decizia Comisiei Naționale de Acreditare a Personalului Medical nr. 4/CNA din 8

aprilie 2000, nu putea fi acreditată medic de familie, deoarece era salariată la SC E. SA; că desfacerea contractului de muncă al reclamantei s-a realizat în baza art. 58, 65

și 66 C. muncii, de către Centrul medical P.; că Înalta Curte de Casație și

Justiție, prin decizia nr. 7561/2004, a avut în vedere Ordinul Ministerului

Sănătății nr. 544 din 19 aprilie 2004, care permitea reclamantei, să lucreze în

sistemul de asigurări sociale de sănătate după acreditarea cabinetului medical;

că nu s-au depus acte din care să rezulte că reclamanta nu a încasat

remunerația în perioada 1 decembrie 2003 - 1 noiembrie 2004; că, dacă

reclamanta a furnizat servicii medicale, le-a efectuat pe propria răspundere,

deoarece de la 23 martie 2004 raportul de muncă al reclamantei, cu Centrul

medical P. a încetat; că în mod greșit, instanța a stabilit cuantumul despăgubirilor,

fără să aibă în vedere tariful pe persoană asigurată și tariful pe serviciu

medical, conform contractului de furnizare de servicii medicale în asistența

medicală primară; că reclamanta a fost remunerată în perioada 1 decembrie 2003

- 23 martie 2004; că suma totală ar fi de 52.411.252 lei, și nu de 53.684.400

lei; că instanța în mod greșit a respins cererea C.N.A.S., privind efectuarea

unei noi expertize contabile; că pârâtele nu au avut relații contractuale cu

reclamanta.

În motivarea recursului declarat de

C.J.A.S. Dâmbovița s-a precizat că instanța a respins în mod greșit excepția

lipsei calității procesuale pasive, deoarece în acțiunea principală, prin care

s-a dispus anularea adresei nr. CC 6680 din 24 noiembrie 2003, reclamanta s-a

judecat numai cu pârâta C.N.A.S.; că recurenta nu a emis nici un act

administrativ referitor la situația reclamantei, care să fi fost anulat de

instanță.

Pe fondul pricinii, recurenta

C.J.A.S. Dâmbovița a arătat că încetarea raporturilor de muncă ale reclamantei

cu Centrul medical P. s-a datorat reorganizării activității; că încetarea

contractului de prestări servicii a avut loc la data de 1 ianuarie 2004 și că

recurenta a achitat Centrului medical P., contravaloarea activității medicale

desfășurate de reclamantă; că recurenta nu este vinovată de faptul că ulterior,

reclamanta nu a fost remunerată.

Verificând cauza, în funcție de

motivarea recursurilor, în lumina dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Curtea reține că instanța de fond a reținut corect situația de fapt

mai sus expusă, pe baza probelor administrate în cauză.

Adresa nr. CC 6680 din 24 noiembrie

2003, emisă de C.N.A.S., a fost anulată irevocabil prin decizia nr. 7561 din 13

octombrie 2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, în cauza respectivă părți fiind reclamanta C.N. și

pârâta C.N.A.S. Instanța supremă a reținut că reclamanta a îndeplinit condițiile

impuse de legislația în materie în vigoare la acea dată și că nu exista nici un

impediment care să interzică reclamantei, exercitarea profesiei după orele de

program de la SC E. SA Târgoviște, la Centrul medical P. Târgoviște și că decizia nr. 721 din 25 august 2003, invocată de C.N.A.S., reglementează

standardele referitoare la resursele umane care trebuie îndeplinite de

cabinetele medicale, pentru acreditarea acestora, și nu la condițiile pentru

acreditarea personalului medical în sistemul de asigurări sociale.

Ca urmare a anulării actului nr. CC

6680 din 24 noiembrie 2003, în baza art. 11 alin. (2) și art. 12 din Legea nr.

29/1990, reclamanta a formulat prezenta acțiune în despăgubiri.

Având în vedere că cererea de

despăgubiri este subsecventă acțiunii principale de anulare a actului

administrativ nr. CC 6680/2003, emis de C.N.A.S., părți în prezenta cauză nu

pot fi decât cele care au figurat în acțiunea principală întemeiată pe

dispozițiile art. 1 și 11 din Legea nr. 29/1990, soluționată irevocabil prin

decizia nr. 7561/2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Drept urmare, C.J.A.S. nu are

calitate procesuală pasivă, motiv pentru care recursul acesteia se va admite,

se va modifica sentința atacată și acțiunea va fi respinsă față de această

pârâtă.

Recursul formulat de C.N.A.S. este

nefondat.

Motivarea recursului acestei pârâte

se referă la situații care au fost stabilite și soluționate irevocabil prin

decizia nr. 7561/2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, astfel încât nu mai pot fi discutate.

Având în vedere că actul

administrativ vătămător pentru reclamantă a fost emis de această autoritate,

act anulat prin hotărârea instanței supreme, despăgubirile trebuie suportate de

C.N.A.S., în temeiul dispozițiilor art. 12, raportat la art. 11 alin. (2) din

Legea nr. 29/1990, cu referire la art. 998 și 999 C. civ. Culpa pârâtei este dovedită prin însăși anularea actului nr. CC 6680/2003, emis de

C.N.A.S., iar cuantumul prejudiciului material a fost stabilit corect de

instanța de fond, pe baza actelor din dosar și a raportului de expertiză

contabilă efectuat în cauză.

Curtea apreciază că expertul a

stabilit în mod judicios cuantumul prejudiciului, având în vedere salariul de

bază lunar de 7.000.000 lei/lună, prevăzut în contractul individual de muncă al

reclamantei, drepturi bănești pe care reclamanta nu le-a încasat, deși a

prestat activitate până la 23 martie 2004, la Centrul medical P., deoarece statele de plată nu au fost semnate de reclamantă. Pentru

perioada de concediu fără plată, instanța de fond în mod judicios a

despăgubit-o pe reclamantă, având în vedere că această situație a fost impusă

C.J.A.S. Dâmbovița, de către C.N.A.S., Casa județeană neîncheind contract de

prestări de servicii medicale cu Centrul medical B., în virtutea actului nr. CC

6680/2003, emis de C.N.A.S.

Referitor la motivul de recurs

formulat de C.N.A.S., privind respingerea de către curtea de apel, a cererii de

efectuare a unei noi expertize contabile, se constată că măsura a fost corectă,

întrucât expertul s-a conformat obiectivelor stabilite de instanță și a

verificat actele pe care și-a fundamentat raportul de expertiză și răspunsul la

obiecțiunile formulate de pârâte.

În ce privește recursul declarat de

reclamantă, se apreciază că este nefondat.

Prin anularea actului nr. CC

6680/2003, emis de C.N.A.S., prin decizia nr. 7561/2004 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și prin

acordarea despăgubirilor materiale conform sentinței nr. 83/2005, a Curții de

Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, se apreciază

că reclamantei i s-a adus chiar o reparație morală.

Curtea nu exclude posibilitatea ca

reclamanta să fi suferit un prejudiciu moral, constând în starea de anxietate

și incertitudine creată de actul administrativ anulat prin hotărârea

anterioară, însă tocmai desființarea actului în cauză și despăgubirea materială

acordată reprezintă o reparare a prejudiciului moral creat petentei.

Acest prejudiciu este suficient

compensat în modalitatea arătată și dimensiunile sale nu justifică acordarea

unor compensații bănești separate pe care reclamanta le-a apreciat fără

argumente pertinente la o sumă nu tocmai modică, de 500 milioane lei.

Pentru considerentele expuse,

recursurile declarate de reclamantă și de C.N.A.S. vor fi respinse ca

nefondate. Recursul formulat de C.J.A.S. Dâmbovița va fi admis, sentința se va

modifica, în sensul că acțiunea va fi respinsă față de această pârâtă, întrucât

nu are calitate procesuală pasivă, iar celelalte dispoziții ale sentinței vor

fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.J.A.S.

Dâmbovița împotriva sentinței civile nr. 83 din 13 iunie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată, în sensul

că respinge acțiunea formulată de reclamanta C.N. împotriva pârâtei C.J.A.S.

Dâmbovița, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Menține celelalte dispoziții ale

sentințe.

Respinge recursurile declarate de

reclamanta C.N. și de pârâta C.N.A.S. împotriva aceleiași sentințe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 martie 2006.