ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3328/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată la 8 august

2003, reclamanta SC A.Ț.A. SA a chemat în judecată pe pârâta SC D.A.R. SA,

solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 79.637.913 lei și a

cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 2485 din 13

noiembrie 2003, Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios

administrativ, respinge, ca neîntemeiate, excepțiile privind necompetența

teritorială a Tribunalului Dâmbovița și a lipsei calității procesuale pasive a

pârâtei și chematei în garanție SC T.E.E. SRL Târgoviște; admite cererea

formulată de reclamantă și obligă pârâta să-i plătească suma de 79.637.913 lei

contravaloare despăgubiri și 5.543.275 lei cheltuieli de judecată; admite

cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva SC T.E.E. SRL

Târgoviște, pe care o obligă să plătească pârâtei sumele de 79.637.913 lei

contravaloare despăgubiri și 5.543.275 lei cheltuieli de judecată; admite

cererea de chemare în garanție formulată de SC T.E.E. SRL Târgoviște împotriva

numitului C.D. pe care-l obligă să-i plătească sumele de 79.637.913 lei

contravaloarea despăgubirilor și 5.543.275 lei cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 88 din 2 februarie

2004, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, respinge, ca nefondat, apelul declarat de chemata în garanție SC

T.E.E. SRL.

Împotriva deciziei instanței de

apel, chemata în garanție SC T.E.E. SRL Târgoviște formulează recurs solicitând

„casarea deciziei Tribunalului și, pe fond, respingerea cererii de chemare în

garanție a SC D. SA a utilizatorului SC T.E.E. SRL Târgoviște”.

Prin întâmpinarea depusă la dosar,

intimata reclamantă solicită în principal anularea recursului pentru

neîndeplinirea dispozițiilor art. 302

1

C. proc. civ., respectiv

lipsind datele referitoare la sediul recurentei, numărul de înmatriculare în

Registrul Comerțului și codul unic de înregistrare ca și indicarea motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază recursul, iar, în subsidiar, respingerea

recursului ca nefondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, cât privește regularitatea declarării recursului, Curtea constată

că, așa cum arată și reclamanta intimată în întâmpinarea sa, cererea de recurs

formulată, la 24 februarie 2004, nu cuprinde datele minime de identificare a

recurentei și intimatelor așa cum prevede art. 82 C. proc. civ., pentru orice

cerere adresată instanțelor judecătorești, și cum se menționează și în art. 287

C. proc. civ., aplicabil în temeiul art. 316 C. proc. civ., la momentul

declarării recursului, dată la care nu era în vigoare art. 302

1

C.

proc. civ., introdus prin Legea nr. 195/2004. Se constată, de asemenea, că

cererea de recurs nu cuprinde nici motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază recursul, recurenta întemeindu-și criticile pe considerente de fapt,

motive a căror dezvoltare nu face posibilă încadrarea lor într-unul din

motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., ceea ce ar fi putut să elimine

sancțiunea nulității prevăzută de art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel fiind, se constată că

recursul declarat de chemata în garanție SC T.E.E. SRL Târgoviște împotriva

deciziei instanței de apel a fost formulat cu încălcarea dispozițiilor art. 82

C. proc. civ., coroborat cu art. 287 C. proc. civ., raportat la art. 316 C.

proc. civ. și ale art. 306 alin. (1) C. proc. civ. și, în consecință, urmează a

fi sancționat cu nulitatea acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul

recursul declarat de chemata în garanție SC T.E. SRL Târgoviște împotriva

deciziei nr. 88 din 2 februarie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 2 iunie 2005.