ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3328/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la 8 august 2003, reclamanta SC A.Ț.A. SA a chemat în judecată pe pârâta SC D.A.R. SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 79.637.913 lei și a cheltuielilor de judecată. Prin sentința nr. 2485 din 13 noiembrie 2003, Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, respinge, ca neîntemeiate, excepțiile privind necompetența teritorială a Tribunalului Dâmbovița și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și chematei în garanție SC T.E.E. SRL Târgoviște; admite cererea formulată de reclamantă și obligă pârâta să-i plătească suma de 79.637.913 lei contravaloare despăgubiri și 5.543.275 lei cheltuieli de judecată; admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva SC T.E.E.

SRL Târgoviște, pe care o obligă să plătească pârâtei sumele de 79.637.913 lei contravaloare despăgubiri și 5.543.275 lei cheltuieli de judecată; admite cererea de chemare în garanție formulată de SC T.E.E. SRL Târgoviște împotriva numitului C.D. pe care-l obligă să-i plătească sumele de 79.637.913 lei contravaloarea despăgubirilor și 5.543.275 lei cheltuieli de judecată. Prin decizia nr. 88 din 2 februarie 2004, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, respinge, ca nefondat, apelul declarat de chemata în garanție SC T.E.E. SRL. Împotriva deciziei instanței de apel, chemata în garanție SC T.E.E. SRL Târgoviște formulează recurs solicitând „casarea deciziei Tribunalului și, pe fond, respingerea cererii de chemare în garanție a SC D. SA a utilizatorului SC T.E.E.

SRL Târgoviște”. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata reclamantă solicită în principal anularea recursului pentru neîndeplinirea dispozițiilor art. 302 1 C. proc. civ., respectiv lipsind datele referitoare la sediul recurentei, numărul de înmatriculare în Registrul Comerțului și codul unic de înregistrare ca și indicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, cât privește regularitatea declarării recursului, Curtea constată că, așa cum arată și reclamanta intimată în întâmpinarea sa, cererea de recurs formulată, la 24 februarie 2004, nu cuprinde datele minime de identificare a recurentei și intimatelor așa cum prevede art. 82 C. proc.

civ., pentru orice cerere adresată instanțelor judecătorești, și cum se menționează și în art. 287 C. proc. civ., aplicabil în temeiul art. 316 C. proc. civ., la momentul declarării recursului, dată la care nu era în vigoare art. 302 1 C. proc. civ., introdus prin Legea nr. 195/2004. Se constată, de asemenea, că cererea de recurs nu cuprinde nici motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, recurenta întemeindu-și criticile pe considerente de fapt, motive a căror dezvoltare nu face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., ceea ce ar fi putut să elimine sancțiunea nulității prevăzută de art. 306 alin. (1) C. proc. civ. Astfel fiind, se constată că recursul declarat de chemata în garanție SC T.E.E.

SRL Târgoviște împotriva deciziei instanței de apel a fost formulat cu încălcarea dispozițiilor art. 82 C. proc. civ., coroborat cu art. 287 C. proc. civ., raportat la art. 316 C. proc. civ. și ale art. 306 alin. (1) C. proc. civ. și, în consecință, urmează a fi sancționat cu nulitatea acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de chemata în garanție SC T.E. SRL Târgoviște împotriva deciziei nr. 88 din 2 februarie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 2 iunie 2005.