ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1001/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1551 din 5

iulie 1999, Judecătoria Oradea a achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pe inculpatul A.M.G. pentru

infracțiunea de contrabandă și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni,

prevăzute de art. 72 lit. a) și c) din Legea nr. 30/1978 și, respectiv, art.

323 alin. (1) C. pen.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Bihor se reținuse că inculpatul a organizat și condus un grup

de 5 persoane, care a reușit să sustragă de la vămuire, la 14 octombrie 1994,

10.800 sticle votcă și 15.600 kg cafea, cauzând statului un prejudiciu total de

88.815.215 lei.

Tribunalul Bihor prin decizia penală

nr. 284/A/21 aprilie 2000, a respins apelul declarat de procuror și a admis

apelul declarat de alți inculpați (condamnați în aceeași cauză).

Curtea

de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 735/R din 27 noiembrie 2001, a admis

recursul declarat de procuror și a condamnat pe inculpatul A.M.G. la 3 ani

închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 72 lit. a) și c) din Legea nr.

30/1978 cu aplicarea art. 13 și art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei, menținând celelalte dispoziții.

Procurorul general a declarat recurs

în anulare, invocând greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului,

solicitând înlăturarea aplicării art. 81 C. pen.

Recursul în anulare este fondat.

În urma examinării datelor și

elementelor de ordine obiectiv și subiectiv, avute în vedere de legiuitor în

cazul suspendării condiționate a executării pedepsei, în raport de

particularitățile participației penale a inculpatului A.M.G., se constată că,

într-adevăr, privitor la acesta, s-a dispus greșit, suspendarea condiționată a

executării pedepsei.

Privitor la participația penală a inculpatului,

rezultă că instanța nu a avut în vedere, în suficientă măsură, faptul că

principalul rol în organizarea și conducerii grupului celor 5 persoane în

sustragerea de la vămuire a celor 10.800 sticle de votcă și 15.600 kg cafea,

l-a avut acesta.

Așa fiind, Curtea de Apel Oradea

trebuia să diferențieze contribuția primordială a acestui inculpat, la

săvârșirea infracțiunii de contrabandă, în raport cu contribuțiile mai reduse

ale celorlalți inculpați și acordând semnificația corespunzătoare acestui rol

preponderent al inculpatului, la realizarea infracțiunii de contrabandă, să

rețină gradul ridicat de pericol social al faptei acestuia, precum și

periculozitatea sa socială, mult mai mare decât a celorlalți inculpați.

În consecință, la individualizarea pedepsei,

instanța, pe baza acestor date și elemente, trebuia să ajungă la concluzia că

numai o pedeapsă cu executarea în regim privativ de libertate poate realiza, în

cazul acestui inculpat, scopul și funcțiile arătate de art. 52 C. pen.

Pentru aceste considerente, se va

admite recursul în anulare și se va casa decizia Curții de Apel Oradea, numai

referitor la greșita aplicare a dispozițiilor art. 81 C. pen., care vor fi

înlăturate, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare în regim

privativ de libertate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,

împotriva deciziei penale nr. 735 din 27 noiembrie 2001 a Curții de Apel Oradea,

privind pe inculpatul A.M.G.

Casează decizia atacată numai cu

privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 81 C. pen., pe care le

înlătură, astfel încât, inculpatul A.M.G. urmează să execute pedeapsa

rezultantă de 3 ani închisoare în regim de detenție.

Menține

celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 februarie 2003.