ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1807/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 8 decembrie 1999, reclamanta SC A.S.R. SA Suceava a chemat în judecată pe pârâta SC C.O. SA Rădăuți, pentru a fi obligată la plata sumei de 283.831.984 lei, reprezentând contravaloare rate pentru un autoturism marca Cielo, cu cheltuieli de judecată. Ulterior, în cauză, au fost introduse și pârâtele SC C.A. SRL Rădăuți și SC D.C. SRL Suceava. Prin sentința civilă nr. 617 din 7 iulie 2000, Tribunalul Suceava a admis acțiunea reclamantei, a obligat pe pârâta, SC C.A. SRL Rădăuți, la plata sumei de 283.831.484 lei, reprezentând contravaloare rate pentru un autoturism marca Cielo și a respins acțiunea față de pârâtele SC C.O.

SA Rădăuți și SC D.C. SRL Suceava. Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă nr. 142 din 29 martie 2001, a admis apelurile reclamantei și pârâtei SC C.A. SRL Suceava, a schimbat sentința instanței de fond, în sensul că acțiunea reclamantei a fost admisă împotriva pârâtei SC C.O. SA Rădăuți, pe care a obligat-o la plata sumei de 283.831.983 lei contravaloare rate pentru un autoturism marca Cielo, precum și la plata a 7.548.739 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respingând acțiunea față de celelalte pârâte. În contra acestei soluții, pârâta SC C.O. SA Rădăuți a declarat recurs, susținând, în esență, că, în mod greșit, a fost obligată la plată, întrucât autoturismele au fost preluate de pârâta SC C.A.

SRL Rădăuți, care avea și obligația să achite contravaloarea ratelor. Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea motivelor de recurs, în raport cu probatoriile aflate la dosarul cauzei pe care s-a fundamentat soluția atacată, se constată că nu sunt îndeplinite nici una dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a conduce la casarea acesteia. Astfel, protocolul de divizare a SC C.O. SA Rădăuți nu a fost aprobat de Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor acestei societăți, potrivit art. 239 și 240 din Legea nr. 31/1990, așa cum corect s-a reținut de către instanța de apel. Cum formele legale de divizare nu au fost perfectate, nu se poate reține cum a operat transmiterea autoturismelor, potrivit unui proiect de protocol, așa cum susține recurenta.

De altfel, prin întâmpinare, reclamanta susține că recursul acestei pârâte, care a fost legal obligată la plată, a rămas fără obiect, întrucât a achitat suma în discuție. În consecință, cum pârâta a recunoscut debitul și l-a achitat, chestiunea urmând a fi reglată cu ocazia executării, recursul acesteia se privește, ca nefondat, și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C.O. SA Rădăuți împotriva deciziei nr. 142 din 29 martie 2001 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 25 martie 2003.