ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1175/2004

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 275 din 20

octombrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 4637/2003, Tribunalul Bihor - Oradea

a condamnat pe inculpatul B.I.J. la pedepsele de:

- 3 ani închisoare, în baza art. 211

alin. (2) lit. e), cu aplicarea art. 99 alin. (3) și art. 13 C. pen. (pct. 2),

- 6 ani închisoare, în baza art. 211

alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (pct. 3),

- 6 ani închisoare, în baza art. 211

alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod

(pct. 4),

- 6 ani închisoare, în baza art. 211

alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (pct. 5).

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr.

543/2002, modificată, s-a dispus revocarea restului de 1076 zile rămas

neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului

prin sentința penală nr. 432/2002 a Judecătoriei Oradea, rămasă definitivă prin

decizia penală nr. 652/ R din 5 septembrie 02 a Curții de Apel Oradea, rest pe

care urmează să-l execute prin privare de libertate, alături de pedeapsa

aplicată în cauză.

Inculpatul a fost obligat la plata

despăgubirilor civile în sumă de 3 milioane lei către partea civilă F.A. și la

6 milioane lei către partea civilă B.F., în baza art. 14 C. proc. pen. și art.

998 C. civ.

S-a constatat că părțile vătămate

R.I.V. și I.G. nu au formulat pretenții civile în cauză.

În baza art. 118 alin. (1) lit. d)

C. pen., s-a dispus confiscarea în favoarea statului a sumelor de 140.000 lei

și 500.000 lei, obligându-l pe inculpat la plata acestor sume.

Instanța a reținut că în perioada

anilor 1995 - 2003, inculpatul B.I.I. a săvârșit 5 infracțiuni de tâlhărie, în

municipiul Oradea (cu privire la prima faptă din 16 octombrie 1995,

dispunându-se prin rechizitor încetarea urmăririi penale ca urmare a

intervenirii prescripției răspunderii penale), astfel:

În ziua de 24 ianuarie 1999, în timp

ce se afla pe str. Mioriței, inculpatul a deposedat-o, prin violență,

trântind-o la pământ, pe partea vătămată R.I, de poșeta pe care o purta pe

umăr, dispărând pe o stradă laterală. Inculpatul și-a însușit suma de 140.000

lei, aruncând poșeta la un coș de gunoi.

Partea vătămată nu s-a constituit parte

civilă.

În ziua de 7 ianuarie 2003,

aflându-se pe str. George Enescu din Oradea, inculpatul a deposedat-o prin

violență, pe partea vătămată I.G. de poșeta pe care o avea pe umăr,

însușindu-și suma de 30.000 lei, după care a aruncat poșeta la un tomberon de

gunoi.

Partea vătămată nu s-a constituit

parte civilă în instanță.

În după-amiaza aceleiași zile (7

ianuarie 2003), în jurul orelor 17,30, inculpatul aflându-se în parcarea auto

din apropierea Pieței 1 Decembrie din Oradea, a deposedat-o prin violență pe

partea vătămată F.A., smulgându-i poșeta de pe umăr, după care a fugit. Și-a

însușit banii și bunurile aflate în poșetă, iar poșeta a aruncat-o la un coș de

gunoi.

Partea vătămată s-a constituit parte

civilă cu suma de 3 milioane lei.

În ziua de 19 februarie 2003,

aflându-se în Piața 1 Decembrie din același oraș, inculpatul a deposedat-o prin

violență pe partea vătămată B.F., în vârstă de 70 ani, de o poșetă și o sacoșă,

dispărând ulterior printre blocuri. Inculpatul și-a însușit banii și bunurile

alimentare din sacoșă, aruncând apoi poșeta și sacoșa la un coș de gunoi.

Partea vătămată s-a constituit parte

civilă cu suma de 6.000.000 lei.

Inculpatul a recunoscut faptele.

Prin decizia penală nr. 237/ A din 4

decembrie 2003, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondat, apelul declarat

de inculpatul B.I.J. (prin care se solicita reducerea pedepsei).

Instanța de apel a reținut că, sub

aspectul vizat de inculpat, pedeapsa a fost corect individualizată, în raport

cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., neexistând motive pentru reducerea

pedepsei aplicate.

Împotriva acestei hotărâri,

condamnatul a declarat recurs, invocând cazul prevăzut de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen. și a solicitat reducerea pedepsei.

Recursul este nefondat, pentru

următoarele argumente:

Înalta Curte constată că pedeapsa a

fost corect individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen., avându-se în vedere atât gravitatea celor 4 infracțiuni de tâlhărie

pentru săvârșirea cărora a fost trimis în judecată, cât și împrejurarea că,

pentru 3 dintre infracțiuni inculpatul este recidivist, în condițiile art. 37

lit. a) C. pen.

Pedeapsa rezultantă de 6 ani

închisoare situată spre limita minimului special al pedepsei prevăzută de art.

211 alin. (2) C. pen., corespunde acestor criterii generale de individualizare

a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., recursul declarat de inculpat urmând

a fi respins, ca nefondat.

Înalta Curte constată, de asemenea,

că au fost corect aplicate și prevederile art. 7 din Legea nr. 543/2002,

modificată.

Se va constata că inculpatul este

arestat în altă cauză.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în

sumă de 1.500.000 lei, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000

lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.I.J. împotriva deciziei penale nr. 237/ A din 4

decembrie 2003 a Curții de Apel Oradea.

Constată că inculpatul este arestat

în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi

27 februarie 2004.