ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2893/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Iași, prin sentința penală nr. 28 din 14 ianuarie 2003, a respins cererea condamnatului S.M. privind amânarea executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 644/2000 de Tribunalul Iași, rămasă definitivă prin decizia nr. 435/2002, a secției penale a Curții Supreme de Justiție. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în fapt, că, inculpatul-condamnat a solicitat amânarea executării pedepsei din motive de sănătate și de ordin familial, însă, din analiza concluziilor cuprinse în expertiza medico-legală, cât și a referatului de anchetă socială, dispuse în cauză, rezultă că nu sunt întrunite cerințele cazurilor de amânare cuprinse în art. 453 alin. (1) lit. a) și c) C. proc.

pen. Împotriva acestei sentințe, condamnatul a declarat apel, în termen legal, prin care a solicitat amânarea executării pedepsei, care a fost respins ca nefondat, de către Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 108 din 20 martie 2003, în care se arată că, atât vârsta, cât și starea de sănătate a părinților condamnatului, cât și a sa îi pun în situația de a nu-și asigura condițiile materiale necesare unui trai decent, dar nici prin amânarea executării pedepsei de către condamnat, nu s-ar putea îmbunătăți în mod evident starea materială a familiei. În termen legal, cu evidențierea acelorași motive de netemeinicie și nelegalitate, decizia a fost atacată cu recurs prin care inculpatul condamnat solicită amânarea executării pedepsei de 2 ani închisoare, pentru a-și putea ajuta familia, aflată în dificultate materială.

Examinând decizia atacată în raport cu motivele de recurs invocate, Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins. În acest sens, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi amânată: „când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie, sau unitatea la care lucrează. În acest caz, executarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată”. Revenind la speță, se constată din Referatul de anchetă socială, întocmit de Primăria comunei Ciurea, județul Iași, sub nr. 2004 din 21 martie 2003, că din relațiile de concubinaj ale inculpatului cu S.V.

s-au născut cinci copii, toți minori, locuind împreună și cu părinții inculpatului într-o singură casă cu trei camere. Veniturile familiei sunt asigurate din alocațiile minorilor și vânzarea diferitelor obiecte de uz gospodăresc, confecționate manual de inculpat și tatăl său (tigăi, fărașe, ș.a.). Așa fiind, nu se constată existența unor împrejurări speciale, care să pună pe condamnat în situația de a-i fi amânată executarea pedepsei, deoarece mijloacele de trai ale familiei acestuia au fost, sunt și vor fi asigurate atât prin unele mijloace fixe, alocațiile de stat pentru copii, cât și prin cele sporadice, obținerea unor sume de bani din valorificarea obiectelor pe care le confecționează, iar amânarea cu trei luni a executării pedepsei nu ar produce modificări substanțiale și de durată în îmbunătățirea nivelului de trai al condamnatului.

În consecință, secția penală a Curții Supreme de Justiție, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.M. și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 108 din 20 martie 2003 a Curții de Apel Iași. Obligă pe recurent la plata sumei de 500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică, azi 17 iunie 2003.