ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4736/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 7 noiembrie 2000, reclamanta Ș.G. a

chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând

plata echivalentului în lei a 6500 dolari SUA la cursul B.N.R. din ziua plății,

cu titlu de daune materiale reprezentând diminuarea veniturilor din lucrări de

expertiză contabilă, ulterioară aplicării măsurii preventive a obligării de a

nu părăsi localitatea de domiciliu conform ordonanței nr. 119/P/1999 din 15

aprilie 1999.

Totodată reclamanta a mai solicitat obligarea

pârâtului la plata echivalentului în lei a 100.000 dolari SUA la cursul B.N.R.

din ziua plății cu titlu de daune morale generate de aplicarea abuzivă a

măsurii preventive.

Prin sentința civilă nr. 706 din 6 iunie 2003

pronunțată de Tribunalul Prahova a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii

iar pe fond acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La instanța de fond acțiunea nu a fost timbrată

de reclamantă.

Împotriva hotărârii tribunalului, reclamanta Ș.G.

a declarat apel.

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin

decizia nr. 185 din 12 septembrie 2003 a anulat ca netimbrat apelul reclamantei

cu motivarea că aceasta, deși a fost citată cu mențiunea de a achita taxa de

timbru la valoare, cu notă de timbraj, nu s-a conformat acestei cerințe ce

atrage consecința prevăzută de art. 20 pct. 3 din Legea nr. 146/1997 și a art. 9

din O.G. nr. 32/1995 cu modificările ulterioare.

În termenul prevăzut de lege, reclamanta Ș.G. a

declarat recurs împotriva deciziei pronunțate.

Considerând că îndeplinește cerințele art. 302

1

introdus prin O.U.G. nr. 58/2003, Înalta Curtea de Casație și Justiție a admis

în principiu recursul conform art. 308 C. proc. civ. prin încheierea din data

de 18 martie 2004.

În motivarea recursului, reclamanta arată că în

mod nelegal instanța de apel a judecat procesul, în lipsa convingerii că în

calitate de apelantă a avut cunoștință de termen. Se menționează de către

recurentă că nu a primit citația pentru termenul din 12 septembrie 2003,

procedura de citare fiind îndeplinită prin afișare și nu a avut cunoștință de

proces.

Printr-o altă critică, recurenta susține că

decizia este lipsită de temei legal întrucât apelul era scutit de taxă

judiciară de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 15 lit. g) din Legea

nr. 146/1997 cu modificările ulterioare.

Recursul declarat este fondat numai pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de apel a soluționat cauza în

condițiile unei proceduri legale de citare a apelantei, care nefiind găsită la

domiciliu, agentul a procedat la afișarea citației așa cum prevede și permite

art. 92 alin. (3) C. proc. civ.

Sub acest aspect critica recurentei nu este

fondată.

Al doilea motiv de recurs se încadrează în

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și este întemeiat întrucât față de

obiectul acțiunii și temeiul juridic al acesteia, respectiv art. 505 și urm. C.

Proc. pen., devine incident cauzei art. 15 lit. g) din Legea nr. 146/1997 cu

modificările ulterioare.

Astfel, art. 15 lit. g) din Legea nr. 146/1997

prevede că „sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile,

inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac referitoare la: stabilirea și

acordarea despăgubirilor decurgând din condamnarea sau luarea unei măsuri

preventive pe nedrept”.

Din această perspectivă, decizia instanței de

apel este lipsită de temei legal întrucât calea de atac a apelului exercitată

de reclamantă era scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Ca urmare, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Curtea va admite recursul reclamantei, va casa decizia pronunțată de

instanța de apel ca nelegală și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta Ș.G. împotriva

deciziei civile nr. 185 din 12 septembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești, pe care

o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2004.