ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1497/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de

reclamantul R.V.împotriva deciziei nr.109 din 22 octombrie 2001 a Curții de

Apel Ploiești, Secția civilă.

La apelul nominal s-a

prezentat recurentul-reclamant R.V., reprezentat de avocat R.I., lipsind

intimatul S.M..

Procedura completă.

Nefiind chestiuni

prealabile, Curtea a cordat cuvântul părților în dezbaterea recursului cu care

a fost investită.

Avocat R.I. a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei nr.109 din 22 octombrie 2001 pronunțată

de Curtea de Apel Ploiești, Secția civilă și trimiterea cauzei, pentru

rejudecarea apelului declarat de reclamantul R.V., Curții de Apel Ploiești,

invederând că apelul a fost soluționat cu încălcarea regulilor referitoare la

îndeplinirea legală a procedurii de citare.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 26 iunie 2000,

R.V.a chemat în judecată pe S.M. pentru declararea nulității contractului de

vânzare-cumpărare, încheiat la data de 14 februarie 1999, cu consecința

obligării pârâtului să-i restituie autoturismul care a format obiectul

înstrăinării sau contravaloarea acestuia și să-i plătească lipsa de folosință,

iar, în ipoteza restituirii în natură, costul reparațiilor necesare pentru

aducerea bunului în starea de întrebuințare avută la data încheierii

convenției.

Pârâtul a formulat cerere

reconvențională, solicitând să se constate că este proprietarul bunului în

litigiu.

Tribunalul  Prahova,

Secția  civilă,   prin  sentința  nr.117  din   30 aprilie 2001, a respins, ca

nefondată acțiunea și a anulat, ca netimbrată, cererea reconvențională.

Curtea  de Apel  Ploiești,

Secția civilă,  prin  decizia nr.109 din   22 octombrie 2001, a anulat, ca

netimbrat, apelul reclamantului, cu motivarea că deși a fost citat în proces cu

mențiunea de a depune nota de timbraj, necesară fixării taxelor de timbru legal

datorate, a lipsit la judecată și nu s-a conformat obligației menționate,

sancționată cu nulitatea cererii de apel conform art.20 din Legea nr.146/1997.

Împotriva acestei decizii,

reclamantul a declarat recurs, bazat pe motivele de casare prevăzute de art.304

pct.5 și 9 C.proc.civ., în dezvoltarea cărora a arătat, în esență că, nefiind

citat și încunoștiințat asupra cuantumului taxelor de timbru datorate, instanța

de apel a violat dispozițiile art.85 C.proc.civ. și art.20 din Legea

nr.146/1997. În consecință a solicitat reformarea deciziei atacate.

Recursul este întemeiat.

Art.31 din Normele

metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/1997 privind taxele judiciare de

timbru obligă instanțele să încunoștiințeze părțile, odată cu citarea, despre

taxele judiciare de timbru ce trebuie achitate în cazurile în care acțiunile

și cererile au fost trimise prin poștă (alin.1). Într-o asemenea situație, dacă

acțiunile sau cererile nu cuprind datele și documentația necesară

caracterizării actului sau calculării taxelor sau dacă nu s-au anexat dovezile

din care să rezulte plata acelora, instanțele judecătorești stabilesc termenul

de judecată și comunică părților, odată cu citarea, și obligațiile în legătură

cu taxa judiciară de timbru ce trebuie îndeplinite până la termenul de

judecată, sub sancțiunea anulării  cererii sau acțiunii (alin.2).

Rezultă că aplicarea

corectă a acestor dispoziții legale, implică regulata citare a părților, în

condițiile art.85 și urm. C.proc.civ..

Or, în speță, instanța de

apel, deși a dat curs normelor legale arătate, totuși n-a observat că procedura

de citare a reclamantului, pentru termenul de judecată când a fost pronunțată

soluția atacată, era viciată. Respectiv, dovada de îndeplinire a procedurii

(fila 6 dosar apel) nu indică pe care ușă (a locuinței sau clădirii) a fost

afișată citația, iar motivul afișării este dualist, întrucât arată atât că

destinatarul „a fost găsit dar nu voiește să primească citația” cât și

împrejurarea că „nici o persoană n-a fost găsită”.

Cum asemenea neregularități

sunt sancționate, potrivit art.100 alin.3 C.proc.civ., cu nulitatea absolută a

actului de procedură, se constată că, practic, reclamantul n-a fost

încunoștiințat asupra obligațiilor de plată a taxei judiciare de timbru și că

sancțiunea prevăzută de art.20 din Legea nr.146/1997, aplicată de instanța de

apel, era inoperantă.

În consecință, se impune

admiterea recursului și casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei la

aceeași instanță, pentru a judeca apelul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul

R.V.împotriva deciziei 109 din 22 octombrie 2001 a Curții de Apel Ploiești,

Secția civilă.

Casează decizia atacată și

trimite cauza pentru rejudecarea apelului declarat de reclamant, la aceeași

instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 aprilie 2003.