ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5693/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5693/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului în anulare de
față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Judecătoria Arad, prin sentința
penală nr. 2254 din 24 octombrie 2002, a condamnat pe inculpatul C.I.D. la un
an închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de
art. 184 alin. (1) și (3) C. pen.
În baza art. 81 și art. 82 din
același cod, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o
perioadă de 3 ani.
În temeiul art. 14 C. proc. pen.,
inculpatul a fost obligat să plătească 20.000.000 lei daune morale părții
civile T.S.G.
Totodată, a respins, ca nefondate,
despăgubirile materiale solicitate de partea civilă.
S-a reținut că, la 18 ianuarie 2002,
conducând un autoturism în orașul Arad, prin nerespectarea regulilor de
circulație, inculpatul a produs un accident în urma căruia partea civilă a
suferit leziuni ce au necesitat 12-14 zile îngrijiri medicale.
Tribunalul Arad, prin decizia penală
menționată, a admis apelul declarat de inculpat și a înlăturat obligarea
acestuia la plata daunelor morale către partea civilă.
S-a reținut că, prejudiciul material
nu este dovedit, iar cel moral a fost reparat prin încasarea sumei de
38.639.000 lei de la inculpat.
Curtea de Apel Timișoara a respins
recursul declarat de partea civilă.
Recursul în anulare declarat în
cauză este întemeiat.
În conformitate cu dispozițiile art.
998 C. civ., persoana care a provocat un prejudiciu printr-o acțiune ilicită,
are obligația să repare integral prejudiciul cauzat.
În speță, instanța de fond a
soluționat latura civilă a procesului, stabilind suma de 20 milioane lei cu
titlu de daune morale, pentru suferințele fizice și psihice produse victimei și
a respins cererea părții civile privind despăgubirile materiale, ca nefiind
dovedite.
Ulterior, printr-o interpretare
greșită a probelor administrate, instanțele de control judiciar au înlăturat
obligarea la plata sumei de 20 milioane lei, considerând că această sumă a fost
achitată de inculpat.
Din actele dosarului, rezultă că
partea civilă a încasat în total în luna iulie 2002 suma de 38.639.000 lei
reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate în favoarea mai multor persoane,
în exercitarea profesiei.
Așadar, suma de 38.639.000 lei
nefiind achitată de inculpat, instanța trebuia să aibă în vedere că acesta nu
putea fi exonerat de plata daunelor morale stabilite de către instanța de fond
în cuantum de 20 milioane lei.
În consecință, instanțele de control
judiciar nepronunțându-se asupra unor probe administrate și asupra unor cereri
esențiale pentru partea civilă, au pronunțat o hotărâre contrară legii.
Pentru acest motiv recursul în
anulare va fi admis dispunându-se conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat
de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție
împotriva deciziei penale nr. 807 din 19 decembrie 2002 a Tribunalului Arad și
a deciziei penale nr. 83 R din 10 februarie 2003 a Curții de Apel Timișoara,
privind pe inculpatul C.I.D.
Casează hotărârile atacate și
menține sentința penală nr. 2254 din 24 octombrie 2002 a Judecătoriei Arad.
Onorariul de avocat pentru apărarea
din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din
fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi
4 decembrie 2003.