ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5809/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 387 din 17 decembrie 2003, Tribunalul Mehedinți a dispus condamnarea inculpatului T.M. la 7 ani și 6 luni închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. S-a computat pedeapsa de la 20 octombrie 2003 la zi, cu menținerea arestului inculpatului. În sfârșit, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 40 milioane lei despăgubiri civile către partea civilă C.I.L. formată din 20 milioane lei despăgubiri materiale și 20 milioane lei daune morale, fiind, de asemenea, obligat la 8.553.000 lei despăgubiri, cheltuieli de spitalizare către Spitalul județean Tr.

Severin cu dobânzile legale de la rămânerea definitivă a hotărârii și 6 milioane lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, inculpatul în data de 19 iulie 2003, a intrat în România, împreună cu fiul său T.Z., cu autoturismul Zostova. Imediat după vamă, au luat în autoturism pe martora J.M. pe care o cunoșteau din timpul în care aceasta lucrase în Serbia. După ce și-au rezolvat problemele, s-au îndreptat spre locuința prietenului lor N.P. pe strada Orli, stradă cu sens unic între Bulevardele T. Vladimirescu și Revoluției. În același timp în spatele lor, circula cu autoturismul Wolkswagen Passat, cetățeanul albanez B.B., alături de care se afla prietena acestuia T.M.V.

și pe bancheta din spate, partea vătămată C.I.L. și prietena acestuia S.A.A. Acesta a încetat depășirea autoturismului inculpatului care însă se deplasa în zig-zag pe cele două benzi și care de altfel nu i-a permis depășirea. La o intersecție cele două autoturisme s-au oprit în paralel și deranjat de comportamentul inculpatului, cetățeanul albanez i-a reproșat în limba sârbă, comportamentul nejustificat ceea ce l-a iritat pe inculpat, ajungându-se la injurii, expresii licențioase și chiar amenințări. Inculpatul a ieșit din autoturismul său, luând din portieră un cuțit și s-a îndreptat spre cetățeanul albanez, aducându-i injurii de asemenea în limba sârbă. Timp în care cei doi se împingeau reciproc, fiul inculpatului a coborât din mașină și a sărit în spatele cetățeanului albanez în sprijinul tatălui său, moment în care partea vătămată a intervenit, depărtându-l pe minor.

În aceste împrejurări, inculpatul s-a apropiat de partea vătămată, a simulat că o va lovi peste față și în momentul în care aceasta a ridicat mâinile pentru a contracara lovitura, inculpatul i-a înfipt cuțitul în partea stângă a abdomenului, după care a plecat cu autoturismul său trecând frontiera în Serbia, după ce în drum a lăsat-o pe martora J.M. Partea vătămată a fost internată în spital cu diagnosticul de plagă abdominală penetrantă, secțiune de mare epiplan, plagă jejunată și hemiperitoneu, fiind supusă unei intervenții chirurgicale, fiind externată la 25 iulie 2003. S-a mai reținut din raportul medico-legal că lovitura aplicată de inculpat cu un corp tăietor-înțepător poate data din 19 iulie 2003, necesită pentru vindecare cca.

35-40 zile de îngrijiri medicale, lovitura punându-i viața în primejdie. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul și partea civilă. Inculpatul, prin apelul formulat a solicitat casarea hotărârii instanței de fond și în rejudecarea cauzei să i se aplice circumstanțele atenuante și pe cale de consecință reducerea pedepsei. Recurenta parte civilă a cerut în cadrul apelului majorarea daunelor morale, considerând că cuantumul acordat este insuficient față de suferința, vârsta tânără și consecințele loviturii. Prin decizia penală nr. 232/2004, Curtea de Apel Craiova a admis apelul inculpatului și prin reținerea circumstanțelor atenuante a redus pedeapsa la 4 ani și 6 luni închisoare, menținând celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Împotriva acestei decizii penale, au declarat recurs inculpatul și partea civilă. Inculpatul a solicitat admiterea recursului, invocând ca motive de casare prevederile art. 385 9 pct. 10 și 14 C. proc. pen., susținând că instanțele nu au analizat motivația de natură etnică a incidentului și anume resentimentele existente între sârbi și albanezi. S-a mai susținut că inculpatul nu avea de unde să știe că unul din cei care-l înjurau era albanez și că, tot incidentul a fost creat de șoferul albanez. S-a mai susținut că inculpatul s-a aflat într-o puternică stare de tulburare față de atacul injust asupra fiului său care era „un copil”. Partea civilă a cerut admiterea recursului, casarea hotărârilor și majorarea daunelor morale la suma de 150 milioane lei, care ar reprezenta o reparare a suferinței părții civile raportat și la consecințele traumatismului suferit.

Recursurile vor fi admise în limitele și pentru considerentele ce vor fi arătate. Verificând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate se constată că recursul declarat de inculpat este întemeiat doar în ceea ce privește neaplicarea circumstanțelor atenuante a provocării, cu consecința reducerii pedepsei înlăturând, ca neîntemeiat primul motiv de recurs. Apărarea inculpatului pentru motive etnice excede obiectului cauzei, atâta timp cât inculpatul a recunoscut constant că „nu-l cunoștea pe cetățeanul respectiv”, iar prin probele administrate în cauză a fost dovedită vinovăția acestuia. Analizând împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, s-a reținut că în ultima fază a conflictului, fiul inculpatului în vârstă de 14 ani „practic un copil” a sărit din mașină în sprijinul tatălui său.

Partea vătămată recunoaște că „l-a împins pe tânăr”, iar martorul albanez „că l-a tras de picior pe fiul inculpatului”, ca martorul D.D. declară că inculpatul încerca să ajungă la fiul său pe care îl lovea celălalt șofer. Or, în aceste împrejurări au creat o puternică tulburare inculpatului din dorința de a-și ocroti copilul aflat în fața unui atac injust. Cât privește recursul părții civile, Curtea apreciază că, raportat la împrejurările săvârșirii faptei, consecințele negative suferite pe plan fizic și psihic, vârsta tânără a părții vătămate, justifică pe deplin majorarea daunelor morale la care urmează a fi obligat inculpatul, și ca atare vor fi cuantificate la 50 milioane lei. Pentru considerentele sus-arătate, Curtea în temeiul prevederilor art. 385 15 pct. 2 alin. (3) C. proc.

pen., va admite recursurile în limitele arătate și va dispune potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpatul T.M. și de partea civilă C.I.L. împotriva deciziei penale nr. 232 din 10 mai 2004 a Curții de Apel Craiova. Casează decizia penală sus-menționată și sentința penală nr. 387 din 17 decembrie 2003 a Tribunalului Mehedinți, cu privire la încadrarea juridică a faptei inculpatului și la modul de soluționare a laturii civile. Face aplicarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen. În baza art. 20, raportat la 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și a art. 74 – art. 76 C. pen., condamnă pe inculpatul T.M. la 3 ani închisoare. Majorează cuantumul daunelor morale de la 20 milioane lei la 50 milioane lei, urmând ca inculpatul să fie obligat la plata acestei sume către recurenta parte civilă C.I.L.

Obligă pe același inculpat la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către aceeași recurentă parte civilă. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 20 octombrie 2003 la 8 noiembrie 2004. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 noiembrie 2004.