ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7119/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 619 din 17

decembrie 2004, Tribunalul Galați a dispus conform dispozițiilor art. 334 C.

proc. pen., schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de

omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen.,

combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C.

pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin.

(2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., pentru care l-a condamnat pe

inculpatul T.T. la 7 luni și 21 zile închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 27 aprilie

2004 la zi.

S-a constatat că pedeapsa aplicată

inculpatului a fost executată în perioada 27 aprilie 2004 – 17 decembrie 2004

și s-a dispus punerea de îndată în libertate.

Inculpatul a fost obligat la

4.208.995 lei despăgubiri civile către partea civilă C.A.S. Galați și s-a luat

act de renunțarea la despăgubiri din partea părții civile I.V.

Inculpatul a fost obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că, în ziua de 6 martie 2004, în jurul orei 18,30, inculpatul T.T. se

deplasa cu o căruță împreună cu martorii M.M. și D.M. pe drumul din comuna Priponești,

județul Galați, întâlnind pe partea vătămată I.V. care era însoțită de martorii

I.A. și I.E.

Partea vătămată I.V. l-a agresat pe

martorul M.M., conflictul fiind aplanat de martorii I.A. și I.E.

La scurt timp partea vătămată a

reluat conflictul adresând injurii și cuvinte jignitoare inculpatului T.T. cu

scopul vădit de a-l provoca la bătaie.

În aceste condiții martorul D.M. l-a

alertat pe bunicul său, D.C., care a venit la fața locului înarmat cu o furcă

și împreună cu D.M. și D.C. s-au îndreptat spre partea vătămată I.V.

Partea vătămată a scos din buzunar

un spray lacrimogen și în timp ce D.C. încerca să aplaneze conflictul l-a

pulverizat spre aceasta din urmă care a căzut în stare de inconștiență în

stradă.

În continuare partea vătămată cu

sprayul într-o mână și un cuțit în alta s-a îndreptat spre inculpatul T.T. care

avea în mâini o bâtă.

Instanța de fond reține că între

inculpat și partea vătămată se afla soția părții vătămate I.C. Mai reține că

pentru a preveni o acțiune violentă a părții vătămate inculpatul a lovit spre

partea vătămată vizând zona brațelor. Lovitura a fost deviată de brațul

martorei I.C. astfel că partea vătămată I.V. a recepționat lovitura în cap și a

căzut în stare de inconștiență. I.V. a fost deplasat la domiciliu de martorele

I.C. și N.E.

La 9 martie 2004, partea vătămată a

fost internată de urgență la Spitalul Județean Sf. Apostol Andrei din Galați

unde i s-au acordat îngrijiri medicale.

Din certificatul medico-legal nr. 409

din 18 martie 2004 al S.M.L. Galați rezultă că partea vătămată a suferit un

traumatism cranio-cerebral mediu cu fractură cu înfundare

fronto-temporală-parietală stângă, ruptura durei hematom subdural, hemoragie

subarahnoidiană care a putut fi produs prin lovire cu corp contondent. S-a

stabilit că pentru vindecarea leziunilor au fost necesare 45-50 zile îngrijiri

medicale și că traumatismul a pus în pericol viața victimei. Lipsa de substanță

osoasă conferă victimei infirmitate fizică permanentă.

Instanța de fond a reținut că partea

vătămată și martora I.C., soția acestuia, au declarat că nu pot preciza cine a

lovit în partea vătămată, afară fiind întuneric.

Prin decizia penală nr. 344 din 24

august 2005, Curtea de Apel Galați a respins apelurile inculpatului și

Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.

Împotriva deciziei au declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul T.T.

În recursul parchetului hotărârile

sunt criticate pentru încadrarea juridică dată faptelor. S-a motivat că în

raport de intensitatea loviturii aplicate de inculpat părții vătămate, de zona

vizată de gravitatea leziunii cauzate și de obiectul folosit în agresiune

rezultă neîndoielnic că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide astfel că

acesta ar fi trebuit condamnat pentru tentativă la infracțiunea de omor

calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175

alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. Motivul de

recurs invocat de procuror este cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.

Recursul parchetului nu este fondat.

Ceea ce ține de esența diferenței

între infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C.

pen., pentru care a fost condamnat inculpatul, și tentativă la infracțiunea de

omor este forma vinovăției cu care acționează făptuitorul.

Astfel, în timp ce în cazul

infracțiunii prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., în forma punerii în

primejdie a vieții victimei, făptuitorul acționează cu praeterintenție, în

sensul că intenționează doar să vateme integritatea corporală sau sănătatea victimei

dar rezultatul mai grav, primejduirea vieții acesteia, nu este dorit sau

acceptat, fiind culpabil, în cazul tentativei la omor acțiunea făptuitorului

este intenționată, în sensul că acesta este hotărât să suprime viața victimei,

punerea în primejdie a vieții victimei fiind asumată.

În cauză prin declarațiile

martorilor s-a stabilit că inculpatul în momentul evenimentului era înarmat cu

o bâtă. Că în momentul în care a lovit înspre partea vătămată între inculpat și

aceasta se afla martora I.C. care a deviat involuntar traiectoria loviturii de

așa natură încât bățul a lovit în capul părții vătămate. Nici o declarație

administrată în cauză nu evidențiază că inculpatul a vizat capul victimei,

regiune vitală, așa cum susține recursul.

Or pentru a decela forma de

vinovăție cu care a acționat inculpatul și prin urmare pentru a stabili corect

încadrarea juridică a faptei este important a stabili dacă lovitura aplicată

era îndreptată spre capul victimei.

Cum acest lucru nu s-a stabilit cu

certitudine, dubiul profită inculpatului astfel că rezultatul, punerea în

primejdie a vieții victimei, urmează a fi considerat praeterintenționat.

Așa fiind, încadrarea juridică dată

faptelor de instanța de fond și apel este legală.

Nici recursul inculpatului care a

criticat hotărârile ca fiind nelegale urmare a unei grave eroare în stabilirea

faptelor, caz de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C.

proc. pen., nu este fondat.

În mod temeinic instanțele au

reținut că autorul faptei este inculpatul. Revenirile ulterioare la primele

declarații ale martorilor nu sunt motivate decât de eventuala dorință a

acestora de a înlătura răspunderea făptuitorului care s-a împăcat cu victima.

Prin urmare, Curtea, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate,

recursurile parchetului și inculpatului pe care-l va obliga la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul T.T.

împotriva deciziei penale nr. 344/ A din 24 august 2005 a Curții de Apel

Galați.

Obligă pe inculpat să plătească

statului suma de 220 RON (2.200.000 lei) cheltuieli judiciare, din care suma de

100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 decembrie 2005.