ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3824/2008

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin sentința penală nr. 205 din 5 mai 2008, Tribunalul Galați, secția penală, l-a condamnat pe inculpatul S.V. la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i), cu aplicarea art. 74 alin. (2) și a art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. În baza arte 71 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. A fost menținută stare de arest a inculpatului și dedusă prevenția, de la 25 mai 2007 la zi.

S-a luat act că partea vătămată A.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., inculpatul S.V. a fost obligat la plata sumei de 1996,25 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Cinic de Urgență „Sf. Apostol Andrei” Galați. Totodată, inculpatul a fost obligat în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut, în esență, următoarele: Inculpatul S.V. și partea vătămată A.C. sunt consăteni, ambii locuind în comuna Priponești, județul Galați; cei doi se află în relații conflictuale încă din toamna anului 2006, când inculpatul pentru a vâna a trecut în mai multe rânduri cu tractorul peste cultura de lucerna a părții vătămate, cultură pe care i-a distrus-o în parte.

Pentru a-l determina sa nu mal procedeze în această manieră, partea vătămată l-a amenințat pe inculpat că va sesiza filiala județeană de vânătoare, fără a pune vreodată în aplicare aceasta amenințare. În după-amiaza zilei de 17 februarie 2007, în jurul orelor 16,00, partea vătămată și inculpatul s-au întâlnit la barul magazin SC D. SRL, unde, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul a început să o șicaneze pe partea vătămată, împiedicând-o să intre în magazin și întrebând-o dacă „îl mai dă în primire la filiala de vânătoare. La răspunsul afirmativ al părții vătămate, inculpatul a mers la autoturismul său care era parcat în fața barului a luat o țeava metalică în lungime de 50 cm și diametrul de 4-5 cm, a intrat peste partea vătămată, care se ascunsese în bar, și a început să-i aplice mai multe lovituri în zona capului.

În timp ce inculpatul îi adresa injurii și amenințări cu moartea partea vătămată a ieșit din bar a luat o piatră și a aruncat-o spre în inculpat, dar nu l-a nimerit, apoi a aruncat-o cu o altă piatră în luneta mașinii pe care a spart-o. Inculpatul S.V. a urcat în mașină și a pornit în viteză în urmărirea părții vătămate, mergând chiar și pe trotuar. Când partea vătămată tocmai urca treapta din fața porții de intrare în fostul C.A.P., inculpatul S.V. a ajuns-o din urmă și, cu intenție, a lovit-o cu mașina, prinzându-i piciorul între bordură și roată; urmare impactului, partea vătămată a fost proiectată peste poartă în curtea fostului C.A.P. și a căzut pe ciment iar inculpatul a încercat să vireze dar a pierdut controlul volanului, intrând cu mașina în stâlpul din stânga porții.

În continuare, inculpatul a coborât din autoturism cu țeava metalică în mână, a mers la locul unde era căzută partea vătămată și i-a spus că dacă nu moare aduce arma și o împușca; La vederea inculpatului, știind că nu se mai poate mișca, partea vătămată s-a speriat și a strigat după ajutor, în sprijinul ei venind martorii V. L., B.N. și A.C., care au anunțat organele de poliție și salvarea. Partea vătămată A.C. a fost transportată la spital, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale, iar leziunile au necesitat pentru vindecare 90-120 zile îngrijiri medicale. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal, inculpatul S.V.

care a apreciat-o ca fiind nelegală, solicitând schimbarea încadrării juridice din de tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., cu reținerea în favoarea sa a scuzei provocării, prevăzută de art. 73. lit. b) C. pen., în sensul că activitatea părții vătămate, care a aruncat cu pietre în autoturismul inculpatului, spărgându-i luneta din spate, a determinat conduita sa ulterioară, precum și reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 117/ A din 6 octombrie 2008, Curtea de Apel Galați, secția penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat cu motivarea că în mod clar intenția acestuia la momentul săvârșirii faptei, a fost de a suprima în orice mod viața părții vătămate, că inculpatul a fost cel care a inițiat conflictul, iar ceea ce a determinat riposta părții vătămate, respectiv lovirea cu pietre în autoturismul inculpatului, este în fapt conduita acestuia, și că pedeapsa aplicată precum și modalitatea de executare, corespund pe deplin cerințelor art. 52 C. pen.

Împotriva sus-menționatei decizii, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul S.V., solicitând schimbarea încadrării juridice dată faptei, din tentativă la infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală gravă, faptă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., cu reținerea circumstanței atenuate legale a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., iar consecutiv reținerii în favoarea inculpatului și a unor circumstanțe atenuante judiciare, potrivit dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. b) și c) C. pen., coborârea mai accentuată a pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Recursul nu este fondat. Din examinarea întregului dosar al cauzei și a considerentelor hotărârilor pronunțate la fond și în apel rezultă că instanța de fond, confirmată de instanța de apel, a realizat o evaluare judicioasă a probelor administrate în cauză, stabilind în mod clar și neechivoc că inculpatul S.V.

a săvârșit tentativa la infracțiunea de omor calificat și nu infracțiunea de vătămare corporală gravă. În ce privește circumstanța atenuantă legală a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., invocată de inculpat și în apel și respinsă ce neîntemeiată, Înalta Curte apreciază cu nu poate fi reținută, din probatoriul administrat nerezultând că infracțiunea ar fi fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă. Cu privire la individualizarea pedepsei, se constată că instanța de fond, confirmată și sub acest aspect de instanța de apel, a stabilit o pedeapsă menită să asigure realizarea funcției educativ- preventive, avându-se în vedere periculozitate ridicată a infracțiunii, precum și împrejurările în care fapta a fost comisă, astfel că nu se impune reducerea acesteia.

Față de considerentele ce precedă și, avându-se în vedere și faptul că, verificându-se din oficiu decizia atacată în raport cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenta altor motive care să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat S.V. împotriva deciziei penale nr. 117/ A din 6 octombrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 25 mai 2007, la 21 noiembrie 2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 noiembrie 2008.