ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5883/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 323

din 5 noiembrie 2003,Tribunalul Mehedinți a condamnat pe inculpatul Ș.M., la

pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complimentară în baza art. 20 C.

pen., raportat la art. 174 și art.175 lit. i) C. pen.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 64 și art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore din data de 27 iunie

1999.

A admis acțiunea civilă

formulată de partea civilă R.D., obligând inculpatul la plata sumei de

210.000.000 lei despăgubiri civile din care 10.000.000 lei daune materiale și

200.000.000 lei daune morale către această parte, precum și la 5.000.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța prima

instanță a reținut următoarea situație de fapt.

În dimineața zilei de 19

iunie 1999, inculpatul se afla în C.B.D. amplasat pe strada Cicero din Drobeta

Turnu Severin, unde partea vătămată R.D. lucra în calitate de șef de sală. Inculpatul

i-a solicitat acestuia să-i dea voie să folosească aparatul de jocuri mecanice

și întrucât a fost refuzat, a pătruns după tejghea și a lovit-o pe partea

vătămată cu un cuțit în zona maxilarului și a tâmplei stângi. În timp ce partea

vătămată s-a aplecat pentru a se apăra, a fost lovită de inculpat cu cuțitul de

mai multe ori în zona lombară, după care acesta a părăsit localul, având asupra

sa atât cuțitul cât și un par ce se afla sub tejgheaua barului .

Partea vătămată a fost

transportată la Spitalul Județean Turnu Severin, unde a fost internat în

perioada 19 iunie – 7 iulie 1999 cu diagnosticul plagă sângerândă, regiunea

lombară stângă, penetrantă cu plagă renală stângă. Hematom gigant perirenal extins

în spațiul retroperitoneal. Stare de șoc hemoragic și traumatism „Agresiune”. S-a

intervenit chirurgical și în urma efectuării radiografiilor de maxilar stâng și

malar stâng, s-a constatat și fractura apofiză zigomatică stânga.

Starea de fapt menționată

mai sus, a fost reținută în cauză, pe baza probelor administrate, respectiv

procesul verbal de constatare, plângerea și declarațiile părții vătămate,

certificatul medico-legal din care rezultă că partea vătămată a suferit leziuni

traumatice ce au necesitat pentru vindecare 30-35 zile îngrijiri medicale, cu

punerea în primejdie a vieții și pierderea unui organ, respectiv rinichiul

stâng, care constituie infirmitate posttraumatică și declarațiile martorilor G.G.,

G.V., R.V., S.T., L.A.

Inculpatul a fost interogat în

fața organelor de cercetare penală, ulterior sustrăgându-se atât la urmărirea

penală cât și la judecată. Prin declarațiile inițiale acesta recunoscând în

parte săvârșirea infracțiunii, cu precizarea că a fost provocat de partea

vătămată, care i-a aplicat lovituri cu pumnii.

Prima instanță a reținut

vinovăția inculpatului pentru tentativa la infracțiunea de omor calificat,

prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

și a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoare în cuantum de 10

ani, la individualizarea judiciară a pedepsei avându-se în vedere criteriile prevăzute

de art. 72 C. pen.

Cu privire la latura civilă prima

instanță a apreciat că este întemeiată, astfel încât a dispus obligarea

inculpatului la 10.000.000 lei daune materiale constând în cheltuielile

efectuate de partea civilă pe timpul spitalizării și ulterior pentru

restabilirea sănătății și 200.000.000 lei daune morale, în raport de

infirmitatea traumatică permanentă prin pierderea rinichiului stâng produsă

părții civile.

Împotriva acestei sentințe

penale a declarat apel conform dispozițiilor art. 363 alin. (2) C. proc. pen., numita

Ș.C.D. în calitate de soție a inculpatului Ș.M., criticând-o ca nelegală și

netemeinică și solicitând repunerea în termenul de apel sau admiterea apelului

peste termen, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută

de art. 182 C. pen., reținerea circumstanței atenuante a provocării în favoarea

inculpatului cu consecința reducerii pedepsei aplicate către minimul general

prevăzut de lege, iar cu privire la latura civilă, s-a solicitat reducerea

daunelor morale la suma de 50.000.000 lei.

Apelul declarat de inculpat

a fost considerat apel peste termen.

Conform dispozițiilor art. 365

C. proc. pen., partea care a lipsit atât la judecată cât și la pronunțare, poate

declara apel și peste termen, dar nu mai târziu de 10 zile de la începerea

executării pedepsei sau începerea executării dispozițiilor civile.

În cauza de față, inculpatul

a lipsit atât la judecată cât și la pronunțare fiind aplicabile deci

dispozițiile legale menționate mai sus, care nu disting dacă acesta s-a sustras

sau nu de la judecată, așa cum s-a invocat de către reprezentantul parchetului.

Verificându-se hotărârea

prin prisma actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, s-a constatat că prima

instanță a reținut o situație de fapt corectă și concordantă cu probele

administrate, încadrând în mod corespunzător fapta reținută în sarcina

inculpatului în prevederile art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit.

i) C. pen.

Susținerea apelantului

inculpat în sensul că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru

care a fost trimis în judecată, în infracțiunea de vătămare corporală gravă

prevăzută de art. 182 C. pen., a fost considerată nefondată, întrucât acesta,

folosind un obiect apt de a produce moartea (un cuțit) cu care a lovit-o pe

partea vătămată, acesta a prevăzut că acțiunea sa ar putea avea ca rezultat decesul

acesteia, consecință pe care chiar dacă nu a urmărit-o a acceptat-o.

De asemenea, forța cu care

s-a lovit, constituie în ansamblul celorlalte împrejurări ale cauzei, un

element hotărâtor pentru determinarea conținutului intenției și deci pentru caracterizarea

juridică a faptei ca tentativă de omor .

În ceea ce privește

susținerea inculpatului în legătură cu existența circumstanței atenuante a

provocării, s-a constatat, de asemenea, că este nefondată întrucât, pentru a se

face aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., nu este suficient să se

constate o comportate necorespunzătoare a părții vătămate și mai trebuie ca

această comportare să fi generat în psihicul inculpatului o puternică

tulburare, care să-i reducă posibilitățile de autocontrol și de evaluare exactă

a gravității faptei, iar el să fi acționat în această stare.

În cauza de față, nu rezultă

din probe că partea vătămată ar fi avut o atitudine violentă față de inculpat,

așa cum acesta a susținut, ci dimpotrivă conflictul a fost inițiat chiar de

către inculpat.

Prin adresa nr. 557 din 17

iulie 2001 S.M.L. Mehedinți a comunicat faptul că plăgile lombare, prezentate

de partea vătămată au direcție oblică de la dreapta la stânga și de sus în jos

și au ca mecanism de producere lovirea activă cu un corp tăietor-înțepător,

situație în care este nefondată susținerea inculpatului în sensul că a lovit-o

pe partea vătămată peste mâna în care avea cuțitul și în momentul în care s-a

aplicat să-l ridice a fost lovită de către aceasta cu piciorul, iar apoi,

pentru a se apăra a agitat cuțitul în plan orizontal dreapta-stânga,

împrejurarea în care partea vătămată a fost lovită în spate.

Reținând vinovăția

inculpatului, prima instanță a făcut o corectă individualizare a pedepsei

aplicate, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., stabilind ca

modalitate de executare a pedepsei detenția, apreciind că numai în acest mod va

fi asigurată prevenția generală și scopul educativ al pedepsei.

În ceea ce privește latura

civilă, prima instanță a soluționat în mod corect acțiunea formulată de partea

civilă, acordarea daunelor morale în cuantumul solicitat fiind justificată,

prin vătămările corporale aduse sănătății părții civile, prejudiciul constând

în suferințele fizice și psihice pe care acesta le-a suportat de pe urma

săvârșirii infracțiunii, suportarea mediului spitalicesc, suferința de a fi

privat de o viață normală corespunzătoare vârstei prin pierderea unui organ.

Împotriva deciziei penale

nr. 165 din 30 aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova a declarat

recurs inculpatul Ș.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și

solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută și

pedepsită de art. 182 C. pen., reținerea circumstanțelor atenuante a provocării

cu consecința reducerii pedepsei aplicate către minimul general, prevăzut de

lege, iar cu privire la latura civilă s-a solicitat reducerea daunelor morale

la suma de 50.000.000 lei.

Recursul este nefondat.

Instanțele au reținut corect

situația de fapt în concordanță cu probele administrate.

Încadrarea juridică a faptei

în tentativă la infracțiunea de omor calificat, în public, este de asemenea corectă.

Intenția specifică a acestei

infracțiuni a fost corect reținută, pe baza obiectului vulnerant folosit, apt

de a provoca moartea prin modul în care a fost folosit, organele vizate prin lovituri,

și intensitatea mare a loviturilor, demonstrată de gravitatea leziunilor provocate

între care și pierderea unui rinichi.

Astfel, nu poate exista nici

un dubiu că procedând astfel, inculpatul a prevăzut că putea provoca moartea.

Numai intervenția organelor

medicale, în timp util a făcut ca acest rezultat să nu se producă.

Totodată, se constată că în

mod just nu s-a reținut circumstanța atenuantă a provocării, din moment ce

partea vătămată, nu a comis acte de provocare, în sensul art. 73 lit. b) C.

pen. și însuși inculpatul a provocat conflictul prin comportarea necorespunzătoare.

În fine se constată că

pedeapsa aplicată este corespunzătoare, în raport cu criteriile prevăzute de art.

72 C. pen., fiind proporțională în raport cu gravitatea faptei, cu

împrejurările în care a fost săvârșită și gradul sporit de pericol social al

inculpatului, față de agresivitatea manifestată, de faptul că a mai fost

condamnat pentru furt, că nu avea o ocupație și că s-a sustras judecării cauzei,

lipsind la termenele de judecată.

Față de cele arătate și

întrucât nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu,

recursul este nefondat, urmând a se respinge ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Totodată va obliga pe

recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include și

onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul Ș.M., împotriva deciziei penale nr. 165 din 30

martie 2004 a Curții de Apel Craiova.

Obligă recurentul să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

400.000 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 noiembrie 2004.