ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 469/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1249 din 4 octombrie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul Ț.M. la 5 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a computat din durata pedepsei perioada arestului preventiv și a reținerii de la 14 noiembrie 2003 la 4 octombrie 2004. S-a menținut arestarea preventivă. Inculpatul a fost obligat la 1.600.000 lei despăgubiri către partea civilă SC S.R.C.S.I. SRL București. S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S.M., către care inculpatul a fost obligat la plata sumei de 10.000.000 lei daune morale.

Inculpatul a fost obligat la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în noaptea de 13 noiembrie 2004, în jurul orei 24,00, inculpatul Ț.M. a intrat în sala de jocuri mecanice a SC S.R.C.S.I. SRL București din, unde acesta era obișnuit al locului. În jurul orei 2,30-3,00, partea vătămată S.M., operator angajat de societate să supravegheze sala, a închis programul și s-a pregătit să se odihnească. Inculpatul, care inițial părăsise sala de jocuri mecanice, a revenit și a insistat față de S.M. să-i permită accesul pentru a continua jocul la aparate. Întrucât inculpatul nu avea bani, partea vătămată a anulat accesul la jocul mecanic, ceea ce l-a enervat pe inculpat, care a început să o lovească cu pumnii în față până a doborât-o la pământ.

Inculpatul a furat apoi din buzunarul acestei părți vătămate suma de 1.600.000 lei și cheile de la aparate, după care a părăsit localul. Urmare a agresiunii, partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 14-16 zile îngrijiri medicale. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul care a criticat hotărârea pentru încadrarea juridică în dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., în loc de art. 180 alin. (2) C. pen. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 829 din 4 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat și l-a obligat pe acesta la cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul Ț.M.

solicitând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., în infracțiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. și aplicarea unei pedepse corespunzătoare noii încadrări juridice. În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie. Recursul inculpatului nu este fondat. Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen., furtul săvârșit prin întrebuințare de violențe sau amenințări, ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra constituie infracțiunea de tâlhărie. În cauză s-a stabilit cu certitudine că starea de fapt este aceea reținută în motivare de instanța de fond.

În acest sens au fost și declarațiile inculpatului de la urmărirea penală care se coroborează cu cele ale părții vătămate, dar și cu datele raportului de expertiză medico-legală al I.M.L. care evidențiază multiple leziuni traumatice la nivelul capului părții vătămate. Or, fapta inculpatului de a lovi victima cu pumnii și de a o doborî la pământ, după ce i-a furat din buzunar suma de 1.600.000 lei și cheile localului, constituie infracțiunea de tâlhărie astfel cum este definită în art. 211 C. pen. și nu infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cum susține inculpatul. Nici cea de a doua critică a recurentului nu este întemeiată.

În raport de gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat în modul și împrejurările în care inculpatul a conceput și realizat tâlhăria, precum și de datele ce caracterizează persoana inculpatului (acesta fiind cunoscut cu antecedente penale), rezultă că instanța de fond a făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen. Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului Ț.M. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ț.M. împotriva deciziei penale nr. 829 din 4 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 14 noiembrie 2003 la 21 ianuarie 2005. Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. DEFINITIVĂ. Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2005.