ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 469/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1249

din 4 octombrie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe

inculpatul Ț.M. la 5 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de

art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

S-a computat din durata

pedepsei perioada arestului preventiv și a reținerii de la 14 noiembrie 2003 la

4 octombrie 2004.

S-a menținut arestarea

preventivă.

Inculpatul a fost obligat la

1.600.000 lei despăgubiri către partea civilă SC S.R.C.S.I. SRL București.

S-a admis în parte acțiunea

civilă formulată de partea civilă S.M., către care inculpatul a fost obligat la

plata sumei de 10.000.000 lei daune morale.

Inculpatul a fost obligat la

2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că în noaptea de 13 noiembrie 2004, în jurul orei 24,00,

inculpatul Ț.M. a intrat în sala de jocuri mecanice a SC S.R.C.S.I. SRL

București din, unde acesta era obișnuit al locului.

În jurul orei 2,30-3,00,

partea vătămată S.M., operator angajat de societate să supravegheze sala, a

închis programul și s-a pregătit să se odihnească.

Inculpatul, care inițial

părăsise sala de jocuri mecanice, a revenit și a insistat față de S.M. să-i

permită accesul pentru a continua jocul la aparate.

Întrucât inculpatul nu avea

bani, partea vătămată a anulat accesul la jocul mecanic, ceea ce l-a enervat pe

inculpat, care a început să o lovească cu pumnii în față până a doborât-o la

pământ.

Inculpatul a furat apoi din

buzunarul acestei părți vătămate suma de 1.600.000 lei și cheile de la aparate,

după care a părăsit localul.

Urmare a agresiunii, partea

vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 14-16

zile îngrijiri medicale.

Împotriva sentinței a

declarat apel inculpatul care a criticat hotărârea pentru încadrarea juridică

în dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., în loc de art. 180

alin. (2) C. pen.

Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, prin decizia nr. 829 din 4 noiembrie 2004, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpat și l-a obligat pe acesta la cheltuieli

judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs inculpatul Ț.M. solicitând schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen.,

în infracțiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. și aplicarea

unei pedepse corespunzătoare noii încadrări juridice.

În subsidiar a solicitat

reducerea pedepsei aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie.

Recursul inculpatului nu

este fondat.

Potrivit art. 211 alin. (1)

C. pen., furtul săvârșit prin întrebuințare de violențe sau amenințări, ori

prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra

constituie infracțiunea de tâlhărie.

În cauză s-a stabilit cu

certitudine că starea de fapt este aceea reținută în motivare de instanța de

fond. În acest sens au fost și declarațiile inculpatului de la urmărirea penală

care se coroborează cu cele ale părții vătămate, dar și cu datele raportului de

expertiză medico-legală al I.M.L. care evidențiază multiple leziuni traumatice

la nivelul capului părții vătămate.

Or, fapta inculpatului de a

lovi victima cu pumnii și de a o doborî la pământ, după ce i-a furat din

buzunar suma de 1.600.000 lei și cheile localului, constituie infracțiunea de

tâlhărie astfel cum este definită în art. 211 C. pen. și nu infracțiunea de

lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cum susține inculpatul.

Nici cea de a doua critică a

recurentului nu este întemeiată.

În raport de gradul deosebit

de ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat în modul și

împrejurările în care inculpatul a conceput și realizat tâlhăria, precum și de

datele ce caracterizează persoana inculpatului (acesta fiind cunoscut cu

antecedente penale), rezultă că instanța de fond a făcut o justă și corectă

individualizare a pedepsei în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen.

Nefiind nici alte temeiuri

de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul

inculpatului Ț.M. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la

cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul

Ț.M.

împotriva

deciziei penale nr. 829 din 4 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata arestării preventive de la 14 noiembrie 2003 la 21

ianuarie 2005.

Obligă recurentul inculpat

să plătească suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 ianuarie 2005.