ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6460/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6460/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul București din 1 iunie 2000 s-a dispus trimiterea în judecată a

inculpaților I.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 20,

raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., art. 279 alin. (3) lit. a) C.

pen. și art. 180 alin. (2), toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și A.M.,

pentru săvârșirea a două infracțiuni de lovire, prevăzute de art. 180 alin. (2)

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod, împotriva părților

vătămate A.R. și S.G.C.

În fapt, s-a reținut

că în noaptea de 3 ianuarie 2000, în jurul orelor 3,40– 4,00, inculpatul I.M.

care se afla în incinta C.P. a lovit cu patul unui pistol marca MAKAROV calibru

9 mm în zona capului pe partea vătămată R.C., după care, cu ajutorul aceleiași

arme a împușcat pe partea vătămată A.R. în zona „umărului stâng”, cauzându-i

acestei din urmă leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare

55 de zile de îngrijiri medicale.

În aceleași împrejurări și în clipa

imediat următoare inculpatul A.M., cu ajutorul unei bâte a aplicat mai multe

lovituri în zona capului și a corpului atât părții vătămate A.R., cât și a

părții vătămate S.G.C.

S-a reținut că incidentul a avut loc

în urma câștigului realizat de partea vătămată A.R. care, în urma jocului la

masa de ruletă nr. 2 a cazinoului a obținut suma de 10.300 dolari S.U.A.,

câștig contestat de patroni, numiții K.S. și K.R., care astfel, nu au efectuat

plata.

Prin sentința penală nr. 1255 din 23

decembrie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe

inculpatul I.M. la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 181

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 13 C. pen., prin

schimbarea încadrării juridice din cea prevăzută de art. 20, raportat la art.

174 – art. 175 lit. c) C. pen. și la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a)

și art. 13 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) și

art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe același inculpat pentru

infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., în dauna părții vătămate

R.C.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute 3 ani închisoare.

A luat act că partea vătămată A.R.

nu s-a constituit parte civilă.

Totodată, a obligat pe acest

inculpat la 45.506 lei cu dobânda legală către Spitalul de Urgență București.

Prin aceeași sentință s-a dispus, în

baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., achitarea inculpatului A.M., pentru infracțiunile de lovire, prevăzute de

art. 180 alin. (2) C. pen., în dauna părților vătămate S.G.C. și A.R. și s-a

constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

În noaptea de 3 ianuarie 2000, la

C.P. a avut loc un scandal determinat de câștigarea unei sume de bani de un

grup din Ploiești, părțile vătămate R.C., A.R. și S.G.

Discuția a avut loc pe terasa

cazinoului când au apărut persoane neidentificate până azi, cu bâte și au

început a lovi pe câștigători.

Din declarațiile coroborate a

martorilor audiați la urmărirea penală și la instanța de fond, reține că

inculpatul I.M. s-a aflat în local la terasă chiar în momentul scandalului și

că a lovit pe partea vătămată R.C. cu patul pistolului marca Makarov calibru 9

mm, ocazie cu care pistolul s-a descărcat, glonțul lovind în umăr pe partea

vătămată A.R. provocându-i leziuni prin împușcare. S-a intervenit chirurgical

și a necesitat pentru vindecare 55 zile îngrijiri medicale.

S-a apreciat însă că fapta a fost

săvârșită cu intenție indirectă și nu din culpă, întrucât inculpatul I.M.,

lovind cu pistolul încărcat o persoană, în contextul faptei reținute, a putut

prevedea și a acceptat ca subsidiar descărcarea pistolului și pericolul

împușcării unei persoane.

Reținând că fapta nu a pus în

pericol viața părții vătămate, astfel cum se menționează în raportul de

expertiză medico-legală s-a schimbat încadrarea juridică din tentativă la

infracțiunea de omor în infracțiunea de vătămare corporală simplă, prevăzută de

art. 181 C. pen., cu incidența în cauză a legii penale mai favorabile, conform

art. 13 C. pen.

De asemenea, a dispus achitarea

inculpatului I.M. pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 180 alin.

(2) C. pen., în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cu motivarea

că nu există date certe din care să rezulte faptul săvârșirii infracțiunii de

acest inculpat împotriva părții vătămate R.C.

Cu privire la inculpatul A.M., s-a

dispus achitarea, reținând că nu există nici o probă care să dovedească faptul

săvârșirii de către acest inculpat a celor două infracțiuni de lovire reținute

în sarcina sa, părțile vătămate S.C. și A.R.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul I.M.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia nr. 396 din 29 iulie 2003, a admis apelul declarat de

procuror, a desființat sentința atacată și rejudecând cauza:

A descontopit pedeapsa rezultantă

aplicată inculpatului I.M. în pedepsele componente:

Condamnă pe numitul inculpat la 10

ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de

art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen. și la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de lovire,

prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Majorează pedeapsa aplicată

aceluiași inculpat pentru infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și

munițiilor, prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen., la 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., inculpatul I.M. va executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

Condamnă pe inculpatul A.M. la două

pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru cele două infracțiuni de lovire,

prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,

dispunându-se, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca acest

inculpat să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen. și s-a constatat că inculpații sunt arestați în alte cauze.

Totodată, s-a constatat că părțile

vătămate R.C., S.G.C., A.R. și Spitalul Universitar București nu s-au

constituit părți civile.

Prin aceeași decizie a fost respins

ca nefondat apelul declarat de inculpatul I.M.

În motivarea soluției pronunțate,

instanța de apel a arătat că vinovăția celor doi inculpați sub aspectul

infracțiunilor reținute în sarcina lor prin rechizitoriu a fost dovedită prin

mijloacele de probă administrate în cauză și anume: declarațiile și plângerile

formulate de părțile vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului,

procesele verbale de recunoaștere la fața locului, procesele verbale de

recunoaștere de pe planșa foto, raportul de expertiză medico legală, de

expertiză criminalistică-balistică, precum și declarațiile martorilor care în

seara și dimineața respectivă „se aflau în restaurantul C.P.”

În acest context, instanța de fond,

achitând pe cei doi inculpați pentru infracțiunile de lovire prevăzute de art.

180 alin. (2) C. pen., a pronunțat o soluție greșită, a cărei desființare se

impune și a se dispune condamnarea lor.

De asemenea, motivează instanța de

apel, că în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei

săvârșite de inculpatul I.M. din tentativă la infracțiunea de omor, în vătămare

corporală simplă, deoarece obiectul folosit (pistolul de 9 mm), scopul

comiterii faptei și zona vitală agresată, demonstrează că acesta a prevăzut și

acceptat suprimarea vieții părții vătămate, rezultat care nu s-a mai produs.

Totodată, mai motivează instanța de

apel, că pedeapsa aplicată inculpatului I.M., pentru infracțiunea prevăzută de

art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., este neîndestulătoare, sens în care a

dispus majorarea.

Împotriva acestor hotărâri au

declarat recurs inculpații, pe care le-au criticat cu privire la greșita lor

condamnare, întrucât nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor imputate,

motiv pentru care au solicitat a se dispune achitarea lor.

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că, în cauză, cercetarea judecătorească s-a efectuat cu

respectarea dispozițiilor art. 313 și următoarele C. proc. pen.,

administrându-se toate probele necesare aflării adevărului cu privire la

faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana

făptuitorilor, inclusiv ascultarea martorilor ale căror relatări prezentau

concludență.

Se mai constată că prin probele

administrate a fost corect stabilită situația de fapt, trăgându-se concluzii

corespunzătoare privind vinovăția inculpaților în săvârșirea faptelor pentru

care au fost condamnați.

Astfel, deși inculpatul I.M. nu a

recunoscut faptele ce i s-au pus în sarcină, totuși vinovăția lui rezultă în

mod neîndoielnic din depozițiile martorilor oculari U.C.M., R.P.L., S.M., S.A.,

B.I.P., S.G.C. și B.M.D., care l-au văzut pe numitul inculpat când a lovit-o pe

partea vătămată R.C. cu pistolul în cap, moment în care pistolul s-a descărcat

și au auzit o împușcătură. Ultimii doi martori, adăugând în plus că, în aceste

împrejurări, au intervenit și au constatat faptul că partea vătămată A.R. era

împușcată la brațul stâng, motiv pentru care au procedat la deplasarea

persoanei împușcate în afara incintei cazinoului. Totodată, ultimul martor

indică faptul că de la numitul R.P.L. a primit glontele folosit la agresarea

victimei A.R., care ulterior a fost ridicat în vederea expertizării.

Depozițiile acestor martori, se

coroborează cu relatările martorului D.C. care arată că partea vătămată A.R.

i-a spus că în timp ce se afla în incinta cazinoului, a fost împușcat de către

inculpatul I.M.

Depozițiile acestor martori, se

coroborează apoi, cu cele înserate în procesul verbal încheiat la 5 ianuarie

2000, din care rezultă prezența inculpatului I.M. în incinta cazinoului, la

data de 4 ianuarie 2000, ultima intrare la ora 1,44, precum și cu raportul de

expertiză balistică din cuprinsul căruia rezultă că „glonțul în litigiu este

calibrul 9 mm” și a fost tras cu un pistol semiautomat model Makarov. Atât

glontele cât și pistolul fac parte din categoria armelor și munițiilor

militare, în sensul prevăzut de art. 3 lit. a) și art. 4 din Legea nr. 17/1996

privind regimul armelor de foc și al munițiilor.

Ca și în cazul celuilalt inculpat,

vinovăția recurentului A.M. pentru săvârșirea celor două infracțiuni de lovire

rezultă din materialul probator existent la dosar și anume din declarațiile

părților vătămate S.G. și A.R. care se coroborează cu declarațiile martorilor

oculari U.C.M., R.P.L., S.M., S.A., B.I.P., care l-au văzut pe numitul inculpat

când a lovit cu bâta atât pe partea vătămată S.G., cât și pe partea vătămată

A.R., precum și cu actele medico-legale care atestă agresiunile suferite de

cele două părți vătămate și data comiterii acestora.

Este adevărat că înaintea instanței

de fond părțile vătămate și martorii R.P.L., B.I.I., U.C.M., I.C. și B.F. au

revenit asupra declarațiilor inițiale.

Această revenire a părților vătămate

și a martorilor asupra relatărilor făcute imediat după săvârșirea faptelor a

fost determinată evident de dorința lor de a încerca să ușureze răspunderea

inculpaților și în mod corect instanța de apel a înlăturat-o ca nesinceră,

declarațiile inițiale ale părților vătămate și ale martorilor coroborându-se și

cu alte dovezi din dosar.

De altfel, în cauză organul de

urmărire penală s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de

mărturie mincinoasă comisă de sus-arătații martori, care în instanță au revenit

asupra declarațiilor inițiale, însă s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală

în condițiile în care martorii cercetați au recunoscut că declarațiile reale și

obiective sunt cele din faza de urmărire penală iar nu cele din instanță.

Faptul că inculpații nu au

recunoscut că au agresat pe victime este doar o susținere care nu se confirmă

ci dimpotrivă este infirmată de probele la care s-a făcut referire.

Ca urmare, criticile inculpaților că

nu se fac vinovați de comiterea infracțiunilor imputate în cauză se constată că

sunt nefondate și vor fi înlăturate ca atare.

Cum motivele de recurs invocate de

inculpați sunt neîntemeiate și cum alte cazuri de casare a hotărârilor

susceptibile de a fi invocate din oficiu nu se constată, recursurile sunt

nefondate și urmează a fi respinse, conform art. 385

15

alin. (1)

lit. b) C. proc. pen., cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Totodată, se constată că inculpații

sunt arestați în altă cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații I.M. și A.M. împotriva deciziei penale nr. 396 din 29

iulie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Constată că inculpații sunt arestați

în altă cauză.

Obligă pe recurenți să plătească statului sumele de

câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 400.000 lei,

reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

decembrie 2004.