ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2123/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 15 mai 2003 Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat, în conformitate

cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 rep. și ale art. 330 pct. 2

C. proc. civ., în vigoare la acel moment, recurs în anulare împotriva deciziei

civile nr. 597 din 15 mai 2002 a Curții de Apel Galați.

S-a susținut că hotărârea criticată a fost

pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare

greșită a cauzei pe fond și că este și vădit netemeinică.

Din examinarea probatoriilor administrate în

toate fazele procesuale, Curtea reține următoarele:

Prin acțiunea adresată Judecătoriei Focșani,

reclamantul S.P.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Comisia locală

Măicănești și Comisia județeană Vrancea pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, V.D.C.,

D.T., I.N., D.I.G., V.D., D.C., D.T. și D.S. să se dispună anularea parțială a

titlurilor de proprietate nr. 75969/1995, nr. 58683/2000 și nr. 72188/1995

emise pe numele pârâților persoane fizice precum și reconstituirea în favoarea

sa a dreptului de proprietate pentru suprafața de 6000 mp teren în intravilanul

comunei Măicănești, sat Râmniceni, jud.Vrancea.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a

stăpânit, înainte de colectivizare, suprafața de 6000 mp teren arabil

intravilan, pe care a moștenit-o de la tatăl său, iar după apariția Legii nr. 18/1991

aceasta a fost retrocedată abuziv pârâților persoane fizice.

Prin sentința civilă nr. 4826 din 17 octombrie

2001, Judecătoria Focșani a admis acțiunea, a dispus anularea parțială a

titlurilor de proprietate menționate și reconstituirea în favoarea

reclamantului a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5942 mp, reținând

în principal că autorul acestuia a dobândit imobilul prin actul de

vânzare-cumpărare autentificat și transcris sub nr. 3582 din 27 octombrie 1931

iar acesta este în prezent ocupat abuziv de pârâți persoane fizice, cărora li s-au

emis ilegal titluri.

Tribunalul Vrancea, prin decizia civilă nr. 47

din 29 ianuarie 2002 a admis apelurile declarate de pârâți și a schimbat în tot

sentința, în sensul că a respins acțiunea.

Instanța de apel a stabilit că judecătoria a

pronunțat sentința cu nesocotirea dispozițiilor Legii nr. 18/1991 și a făcut o

greșită apreciere a probatoriilor administrate.

Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 597

din 15 mai 2002 a admis recursul reclamantului și a modificat soluția

tribunalului în sensul că a respins apelurile pârâților și a menținut sentința.

Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a

reținut, pe de o parte, că titlul de proprietate a fost emis în favoarea

pârâților persoane fizice în mod ilegal iar pe de altă parte, că în temeiul

dispozițiilor Legii nr. 169/1997 este justificată și admiterea celui de-al

doilea capăt de cerere, referitor la reconstituirea în favoarea reclamantului a

dreptului de proprietate pentru suprafața de 5942 mp teren.

Prin recursul în anulare se susține că sentința

pronunțată în fond și confirmată de instanța de recurs este greșită deoarece:

- reclamantul nu a urmat procedura specială

instituită de Legea nr. 18/1991 pentru reconstituirea dreptului de proprietate;

- probatoriile administrate, inclusiv rapoartele

de expertiză tehnică au confirmat apărările pârâților cu privire la drepturile

lor asupra terenului în litigiu.

Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat

respingerea iar pârâții admiterea recursului în anulare.

S-au depus la dosarul cauzei înscrisuri potrivit

prevederilor art. 305 C. proc. civ.

Recursul în anulare este fondat.

Curtea reține că dintre cele trei hotărâri

judecătorești pronunțate în cauză, singura corectă, în concordanță cu

dispozițiile legale incidente și probatoriile administrate este decizia

tribunalului care a respins acțiunea.

Astfel, reclamantul nu a probat în nici un mod

împrejurarea că i-ar fi fost reconstituit dreptul de proprietate cu privire la

terenul în litigiu, în condițiile Legii nr. 18/1991, pentru a fi îndreptățit

ulterior să solicite anularea titlurilor de proprietate emise în favoarea

pârâților persoane fizice.

Or, în condițiile reglementărilor speciale

incidente în materia fondului funciar, anularea titlului de proprietate

operează numai cu respectarea procedurii legale și pentru motive vizând

încălcarea dispozițiilor referitoare la constituirea sau reconstituirea

dreptului de proprietate [art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997].

În acest sens este cert că reclamantul nu a

urmat procedura instituită de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 18/1991, ci a

formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața

de 6000 mp teren intravilan abia la data de 16 februarie 2000, cu doar trei

săptămâni înainte de declanșarea litigiului.

O astfel de solicitare – așa cum se arată în mod

corect în recursul în anulare, deschide reclamantului doar procedura

administrativă de reconstituire a dreptului de proprietate, care însă nu a fost

finalizată în condițiile actului normativ menționat. În mod cert simpla cerere

formulată de reclamant la Comisia comunală Măicănești pentru aplicarea Legii

nr. 18/1991 nu-l îndreptățește pe acesta să solicite anularea titlurilor de

proprietate emise în favoarea pârâților cu respectarea legii.

Așa fiind, și reconstituirea dreptului de

proprietate pentru cei 5942 mp teren este prematur dispusă, în sensul că

judecătoria nu putea trece la soluționarea directă a cererii respective,

nefiind emise hotărâri ale celor două comisii de fond funciar.

Dincolo însă de aceste aspecte de ordin

procedural, care sunt imperative, solicitările reclamantului apar, și acest

lucru este esențial, ca neîntemeiate chiar pe fondul lor iar hotărârile

criticate sunt în contradicție cu probatoriile administrate.

Astfel, instanța de recurs a reținut în mod

greșit faptul că pârâții D.G. și D.T. ocupă abuziv o parte din terenul în litigiu,

invocând în acest sens raportul de expertiză M.M., care de fapt concluzionează

exact contrariul.

De altfel, la aceeași concluzie, coroborată și

cu celelalte probatorii, ajunge și al doilea raport de expertiză care reține,

pe de o parte, că înainte de colectivizare terenul în litigiu a aparținut

pârâților V. și D. iar pe de altă parte că terenul ce face obiectul actului de

vânzare-cumpărare din anul 1931, invocat de reclamant, nu este cel în litigiu,

având cu totul alte vecinătăți și aflându-se în zona „Luncă” și nu „Vatră-Sat”.

Așa fiind, în temeiul prevederilor art. 330

3

combinat cu art. 304 pct. 8 și 9 și art. 312 C. proc. civ. Curtea va

admite recursul în anulare și va modifica decizia Curții de Apel Galați în

sensul respingerii recursului reclamantului împotriva deciziei Tribunalului

Vrancea, care va fi menținută ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei nr. 597 din 15 mai 2002 a Curții de Apel Galați, secția

civilă.

Modifică decizia atacată în sensul că respinge

recursul declarat de reclamantul S.P.G. împotriva deciziei civile nr. 47 din 29

ianuarie 2002 a Tribunalului Vrancea, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 martie 2004.