ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2123/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 15 mai 2003 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat, în conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 rep. și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la acel moment, recurs în anulare împotriva deciziei civile nr. 597 din 15 mai 2002 a Curții de Apel Galați. S-a susținut că hotărârea criticată a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond și că este și vădit netemeinică. Din examinarea probatoriilor administrate în toate fazele procesuale, Curtea reține următoarele: Prin acțiunea adresată Judecătoriei Focșani, reclamantul S.P.G.

a solicitat în contradictoriu cu pârâții Comisia locală Măicănești și Comisia județeană Vrancea pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, V.D.C., D.T., I.N., D.I.G., V.D., D.C., D.T. și D.S. să se dispună anularea parțială a titlurilor de proprietate nr. 75969/1995, nr. 58683/2000 și nr. 72188/1995 emise pe numele pârâților persoane fizice precum și reconstituirea în favoarea sa a dreptului de proprietate pentru suprafața de 6000 mp teren în intravilanul comunei Măicănești, sat Râmniceni, jud.Vrancea. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a stăpânit, înainte de colectivizare, suprafața de 6000 mp teren arabil intravilan, pe care a moștenit-o de la tatăl său, iar după apariția Legii nr. 18/1991 aceasta a fost retrocedată abuziv pârâților persoane fizice.

Prin sentința civilă nr. 4826 din 17 octombrie 2001, Judecătoria Focșani a admis acțiunea, a dispus anularea parțială a titlurilor de proprietate menționate și reconstituirea în favoarea reclamantului a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5942 mp, reținând în principal că autorul acestuia a dobândit imobilul prin actul de vânzare-cumpărare autentificat și transcris sub nr. 3582 din 27 octombrie 1931 iar acesta este în prezent ocupat abuziv de pârâți persoane fizice, cărora li s-au emis ilegal titluri. Tribunalul Vrancea, prin decizia civilă nr. 47 din 29 ianuarie 2002 a admis apelurile declarate de pârâți și a schimbat în tot sentința, în sensul că a respins acțiunea. Instanța de apel a stabilit că judecătoria a pronunțat sentința cu nesocotirea dispozițiilor Legii nr. 18/1991 și a făcut o greșită apreciere a probatoriilor administrate.

Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 597 din 15 mai 2002 a admis recursul reclamantului și a modificat soluția tribunalului în sensul că a respins apelurile pârâților și a menținut sentința. Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut, pe de o parte, că titlul de proprietate a fost emis în favoarea pârâților persoane fizice în mod ilegal iar pe de altă parte, că în temeiul dispozițiilor Legii nr. 169/1997 este justificată și admiterea celui de-al doilea capăt de cerere, referitor la reconstituirea în favoarea reclamantului a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5942 mp teren.

Prin recursul în anulare se susține că sentința pronunțată în fond și confirmată de instanța de recurs este greșită deoarece: - reclamantul nu a urmat procedura specială instituită de Legea nr. 18/1991 pentru reconstituirea dreptului de proprietate; - probatoriile administrate, inclusiv rapoartele de expertiză tehnică au confirmat apărările pârâților cu privire la drepturile lor asupra terenului în litigiu. Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea iar pârâții admiterea recursului în anulare. S-au depus la dosarul cauzei înscrisuri potrivit prevederilor art. 305 C. proc. civ. Recursul în anulare este fondat. Curtea reține că dintre cele trei hotărâri judecătorești pronunțate în cauză, singura corectă, în concordanță cu dispozițiile legale incidente și probatoriile administrate este decizia tribunalului care a respins acțiunea.

Astfel, reclamantul nu a probat în nici un mod împrejurarea că i-ar fi fost reconstituit dreptul de proprietate cu privire la terenul în litigiu, în condițiile Legii nr. 18/1991, pentru a fi îndreptățit ulterior să solicite anularea titlurilor de proprietate emise în favoarea pârâților persoane fizice. Or, în condițiile reglementărilor speciale incidente în materia fondului funciar, anularea titlului de proprietate operează numai cu respectarea procedurii legale și pentru motive vizând încălcarea dispozițiilor referitoare la constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate [art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997]. În acest sens este cert că reclamantul nu a urmat procedura instituită de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 18/1991, ci a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 6000 mp teren intravilan abia la data de 16 februarie 2000, cu doar trei săptămâni înainte de declanșarea litigiului.

O astfel de solicitare – așa cum se arată în mod corect în recursul în anulare, deschide reclamantului doar procedura administrativă de reconstituire a dreptului de proprietate, care însă nu a fost finalizată în condițiile actului normativ menționat. În mod cert simpla cerere formulată de reclamant la Comisia comunală Măicănești pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 nu-l îndreptățește pe acesta să solicite anularea titlurilor de proprietate emise în favoarea pârâților cu respectarea legii. Așa fiind, și reconstituirea dreptului de proprietate pentru cei 5942 mp teren este prematur dispusă, în sensul că judecătoria nu putea trece la soluționarea directă a cererii respective, nefiind emise hotărâri ale celor două comisii de fond funciar.

Dincolo însă de aceste aspecte de ordin procedural, care sunt imperative, solicitările reclamantului apar, și acest lucru este esențial, ca neîntemeiate chiar pe fondul lor iar hotărârile criticate sunt în contradicție cu probatoriile administrate. Astfel, instanța de recurs a reținut în mod greșit faptul că pârâții D.G. și D.T. ocupă abuziv o parte din terenul în litigiu, invocând în acest sens raportul de expertiză M.M., care de fapt concluzionează exact contrariul. De altfel, la aceeași concluzie, coroborată și cu celelalte probatorii, ajunge și al doilea raport de expertiză care reține, pe de o parte, că înainte de colectivizare terenul în litigiu a aparținut pârâților V. și D. iar pe de altă parte că terenul ce face obiectul actului de vânzare-cumpărare din anul 1931, invocat de reclamant, nu este cel în litigiu, având cu totul alte vecinătăți și aflându-se în zona „Luncă” și nu „Vatră-Sat”.

Așa fiind, în temeiul prevederilor art. 330 3 combinat cu art. 304 pct. 8 și 9 și art. 312 C. proc. civ. Curtea va admite recursul în anulare și va modifica decizia Curții de Apel Galați în sensul respingerii recursului reclamantului împotriva deciziei Tribunalului Vrancea, care va fi menținută ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 597 din 15 mai 2002 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Modifică decizia atacată în sensul că respinge recursul declarat de reclamantul S.P.G. împotriva deciziei civile nr. 47 din 29 ianuarie 2002 a Tribunalului Vrancea, pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2004.