ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2082/2004

Asupra

recursurilor de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea pronunțată la 1 aprilie 2004 de Curtea de Apel București, secția I

penală în dosarul nr. 803/2004, s-a dispus, printre altele, menținerea măsurii

arestării preventive a apelanților inculpați A.M. și. B.P.

Pentru

a pronunța hotărârea, instanța a reținut că în cauză temeiurile măsurii

arestării preventive a inculpaților apelanți subzistă, iar lăsarea lor în stare

de libertate constituie pericol pentru ordinea publică.

Împotriva

încheierii, inculpații, în termenul legal, au declarat recursuri, cale de atac

motivată pe dispariția temeiurilor care au impus luarea, față de ei, a măsurii

arestării preventive, precum și pe neintervenirea unor temeiuri sau indicii noi

care să determine menținerea lor în stare de arest.

Recursurile

declarate nu sunt fondate.

Art.148

alin. (1) lit. h) C. proc. pen., prevede că măsura arestării preventive a

inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art.143

și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa

detențiunii pe viață, alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și

există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret

pentru ordinea publică.

Prin

sentința penală nr. 44 din 10 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul

Teleorman în dosarul nr. 2691/2003, inculpații, printre alții, au fost

condamnați A.M. la pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare pentru infracțiunea

de omor deosebit de grav și infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal,

iar B.P., la câte 8 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de

lipsire de libertate în mod ilegal (2 fapte).

În

cursul judecării apelurilor declarate de cei doi inculpați împotriva hotărârii

primei instanțe, la termenul din 1 aprilie 2004, în conformitate cu

dispozițiile art. 300

2

, raportat la art. 160

b

C. proc.

pen., s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a apelanților

inculpați, reținându-se că aceștia au fost condamnați la pedepse privative de

libertate și că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii

arestării preventive.

Referitor

la motivele de recurs invocate, acestea nu relevă temeiuri care să justifice

revocarea măsurii arestării preventive.

Trecând

la verificarea, din oficiu, a temeiniciei și legalității încheierii recurate,

Curtea constată că inculpații nu au invocat nici un motiv de casare a

încheierii.

Or, în

raport de gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor reținute  în

sarcina  inculpaților și pentru a exista garanția că ei nu se vor sustrage de

la mersul normal și operativ al procesului, Curtea apreciază că, într-adevăr,

există în continuare temeiuri care justifică menținerea lor în stare de arest

preventiv.

Pentru

considerentele arătate, recursurile declarate de inculpați urmează a fi

respinse.

Conform

art.192 C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.M. și B.P. împotriva

încheierii din 1 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală,

pronunțată în dosarul nr.803/2004.

Obligă

pe recurenți la plata sumei de câte 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat din care, suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 20 aprilie 2004.