ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2082/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată la 1 aprilie 2004 de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. 803/2004, s-a dispus, printre altele, menținerea măsurii arestării preventive a apelanților inculpați A.M. și. B.P. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că în cauză temeiurile măsurii arestării preventive a inculpaților apelanți subzistă, iar lăsarea lor în stare de libertate constituie pericol pentru ordinea publică. Împotriva încheierii, inculpații, în termenul legal, au declarat recursuri, cale de atac motivată pe dispariția temeiurilor care au impus luarea, față de ei, a măsurii arestării preventive, precum și pe neintervenirea unor temeiuri sau indicii noi care să determine menținerea lor în stare de arest.

Recursurile declarate nu sunt fondate. Art.148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art.143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Prin sentința penală nr. 44 din 10 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. 2691/2003, inculpații, printre alții, au fost condamnați A.M. la pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare pentru infracțiunea de omor deosebit de grav și infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, iar B.P., la câte 8 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal (2 fapte).

În cursul judecării apelurilor declarate de cei doi inculpați împotriva hotărârii primei instanțe, la termenul din 1 aprilie 2004, în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 , raportat la art. 160 b C. proc. pen., s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a apelanților inculpați, reținându-se că aceștia au fost condamnați la pedepse privative de libertate și că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Referitor la motivele de recurs invocate, acestea nu relevă temeiuri care să justifice revocarea măsurii arestării preventive. Trecând la verificarea, din oficiu, a temeiniciei și legalității încheierii recurate, Curtea constată că inculpații nu au invocat nici un motiv de casare a încheierii.

Or, în raport de gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților și pentru a exista garanția că ei nu se vor sustrage de la mersul normal și operativ al procesului, Curtea apreciază că, într-adevăr, există în continuare temeiuri care justifică menținerea lor în stare de arest preventiv. Pentru considerentele arătate, recursurile declarate de inculpați urmează a fi respinse. Conform art.192 C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.M. și B.P. împotriva încheierii din 1 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr.803/2004. Obligă pe recurenți la plata sumei de câte 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 20 aprilie 2004.