ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4367/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 76/I/A/2004 din 24 august 2004, pronunțată în dosarul nr. 1246/P/2004 al Curții de Apel Oradea, a fost menținută starea de arest, printre alții, și a inculpatului apelant B.M.G., condamnat prin sentința penală nr. 515 din 7 noiembrie 2003 a Tribunalului Dâmbovița, la 20 de ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, în formă calificată, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. Împotriva acestei încheieri, inculpatul B.M.G. a declarat recurs, cu motivarea că nu a participat la săvârșirea faptei. Înalta Curtea de Casație și Justiție examinând cauza, potrivit art. 385 10 alin. (3), raportat la art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., constată că recursul este nefondat. Conform dispozițiilor art. 300 2 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, în cauzele în care inculpatul este arest, instanța, legal sesizată, este obligată să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b C. proc. pen. Potrivit dispozițiilor art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat, prin aceeași ordonanță de urgență, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia, sau dacă există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Prin încheierea nr. 76/I/A/2004 din 24 august 2004, instanța de apel, constatând că dispozițiile legale menționate sunt aplicabile în cauză, existând probe din care rezultă că inculpatul B.M.G. a săvârșit, împreună cu ceilalți coinculpați, fapte de omor calificat, iar lăsarea sa în libertate, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menținerea arestării preventive. Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând cauza sub toate aspectele, constată că încheierea Curții de Apel Oradea este legală și temeinică. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 5 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se constată că inculpatul B.M.G. a fost arestat existând temeiuri că a săvârșit o infracțiune gravă, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Ulterior, măsura arestării inculpatului a fost menținută, avându-se în vedere condamnarea sa de către Tribunalul Dâmbovița la 20 de ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. Chiar dacă hotărârea primei instanțe nu a rămas, încă, definitivă, menținerea arestării inculpatului B.M.G. este justificată, acesta fiind trimis în judecată pentru o infracțiune pentru care legea penală prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare, existând și probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Constatând că sunt întrunite atât cerințele dispozițiilor art. 300 2 și ale art. 160 b alin. (3) C. proc.

pen., cât și prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M.G. împotriva încheierii nr. 76/I/ A din 24 august 2004, pronunțată de Curtea de Apel Oradea. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 septembrie 2004.