ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4367/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea nr. 76/I/A/2004 din

24 august 2004, pronunțată în dosarul nr. 1246/P/2004 al Curții de Apel Oradea,

a fost menținută starea de arest, printre alții, și a inculpatului apelant

B.M.G., condamnat prin sentința penală nr. 515 din 7 noiembrie 2003 a

Tribunalului Dâmbovița, la 20 de ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

de omor, în formă calificată, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.,

cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Împotriva acestei încheieri,

inculpatul B.M.G. a declarat recurs, cu motivarea că nu a participat la

săvârșirea faptei.

Înalta Curtea de Casație și Justiție

examinând cauza, potrivit art. 385

10

alin. (3), raportat la art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat.

Conform dispozițiilor art. 300

2

C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, în cauzele

în care inculpatul este arest, instanța, legal sesizată, este obligată să

verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive,

procedând potrivit art. 160

b

C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat, prin aceeași ordonanță de

urgență, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea

inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia, sau dacă

există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune,

prin  încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Prin încheierea nr. 76/I/A/2004 din

24 august 2004, instanța de apel, constatând că dispozițiile legale menționate

sunt aplicabile în cauză, existând probe din care rezultă că inculpatul B.M.G.

a săvârșit, împreună cu ceilalți coinculpați, fapte de omor calificat, iar

lăsarea sa în libertate, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a

dispus menținerea arestării preventive.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

verificând cauza sub toate aspectele, constată că încheierea Curții de Apel

Oradea este legală și temeinică.

Astfel, potrivit dispozițiilor art.

5 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, se constată că inculpatul B.M.G. a fost arestat existând temeiuri

că a săvârșit o infracțiune gravă, iar lăsarea sa în libertate prezintă un

pericol concret pentru ordinea publică.

Ulterior, măsura arestării inculpatului

a fost menținută,  avându-se în vedere condamnarea sa de către Tribunalul

Dâmbovița la 20 de ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor

calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit.

a) C. pen.

Chiar dacă hotărârea primei instanțe

nu a rămas, încă, definitivă, menținerea arestării inculpatului B.M.G. este

justificată, acesta fiind trimis în judecată pentru o infracțiune pentru care

legea penală prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare, existând și probe

certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea

publică.

Constatând că sunt întrunite atât

cerințele dispozițiilor art. 300

2

și ale art. 160

b

alin.

(3) C. proc. pen., cât și prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

În baza dispozițiilor art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.M.G. împotriva încheierii nr. 76/I/ A din 24 august

2004, pronunțată de Curtea de Apel Oradea.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

septembrie 2004.