ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6070/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 928 din 12 iulie 2004, Tribunalul București a condamnat pe inculpatul P.M., în baza art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) și (3) C. pen., la 5 ani închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din durata pedepsei aplicate timpul arestării preventive de la 16 august 2003 la 12 iulie 2004. Conform art. 113 C. pen., s-a dispus obligarea inculpatului la tratament medical până la însănătoșire. Inculpatul a fost obligat la 6.920.142 lei despăgubiri civile către C.A.S.

București. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că la data de 15 august 2003, în timp ce se afla într-un loc public, inculpatul P.M., a lovit-o de mai multe ori cu un cuțit în zone vitale pe partea vătămată I.P., cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în pericol. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel procurorul și inculpatul, care au criticat-o sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicată. S-a solicitat de către procuror înlăturarea atenuantei prevăzută de art. 74 C. pen. și aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de lege. Inculpatul a cerut reducerea pedepsei având în vedere unele circumstanțe atenuante personale și anume, discernământul scăzut și că are 3 copii în întreținere.

Prin decizia penală nr. 682 din 23 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de procuror și de inculpat. Împotriva hotărârii pronunțate a declarat recurs inculpatul P.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocându-se dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recursul este nefondat. Verificând actele dosarului în raport de probele administrate, se constată că instanțele au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dându-se o încadrare juridică corespunzătoare faptei săvârșită. Referitor la modul de individualizare a pedepsei se constată că instanța de apel a avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la fapta și persoana inculpatului, reținând circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului și stabilind o pedeapsă de 5 ani închisoare, aptă să-și atingă scopul represiv, dar și educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

În atare situație, nu se justifică o individualizare a pedepsei, cea aplicată fiind temeinic stabilită. Examinând cauza în raport și de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se constată că nu sunt alte cazuri care luate în considerare de instanță din oficiu să conducă la casarea hotărârilor pronunțate. Pentru considerentele expuse, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Conform art. 88 C. pen., se va deduce din durata pedepsei perioada arestării preventive de la 16 august 2003 la zi. Conform art. 192 alin. (2) C. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva deciziei penale nr. 682 din 23 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 16 august 2003 la 17 noiembrie 2004. Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 noiembrie 2004.