ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6070/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 928 din 12

iulie 2004, Tribunalul București a condamnat pe inculpatul P.M., în baza art.

20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 74 lit. a) și

art. 76 alin. (2) și (3) C. pen., la 5 ani închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din

durata pedepsei aplicate timpul arestării preventive de la 16 august 2003 la 12

iulie 2004.

Conform art. 113 C. pen., s-a dispus

obligarea inculpatului la tratament medical până la însănătoșire.

Inculpatul a fost obligat la

6.920.142 lei despăgubiri civile către C.A.S. București.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că la data de 15 august 2003, în timp ce se afla într-un loc

public, inculpatul P.M., a lovit-o de mai multe ori cu un cuțit în zone vitale

pe partea vătămată I.P., cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în pericol.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel procurorul și inculpatul, care au criticat-o sub aspectul

greșitei individualizări a pedepsei aplicată.

S-a solicitat de către procuror

înlăturarea atenuantei prevăzută de art. 74 C. pen. și aplicarea unei pedepse

în limitele prevăzute de lege.

Inculpatul a cerut reducerea

pedepsei având în vedere unele circumstanțe atenuante personale și anume, discernământul

scăzut și că are 3 copii în întreținere.

Prin decizia penală nr. 682 din 23

septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

nefondate, apelurile declarate de procuror și de inculpat.

Împotriva hotărârii pronunțate a declarat

recurs inculpatul P.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

invocându-se dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

Verificând actele dosarului în

raport de probele administrate, se constată că instanțele au stabilit corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului, dându-se o încadrare juridică

corespunzătoare faptei săvârșită.

Referitor la modul de

individualizare a pedepsei se constată că instanța de apel a avut în vedere

toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la fapta și

persoana inculpatului, reținând circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului

și stabilind o pedeapsă de 5 ani închisoare, aptă să-și atingă scopul represiv,

dar și educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

În atare situație, nu se justifică o

individualizare a pedepsei, cea aplicată fiind temeinic stabilită.

Examinând cauza în raport și de

dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată că nu

sunt alte cazuri care luate în considerare de instanță din oficiu să conducă la

casarea hotărârilor pronunțate.

Pentru considerentele expuse,

conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din durata pedepsei perioada arestării preventive de la 16 august 2003

la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. pen.,

recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.M. împotriva deciziei penale nr. 682 din 23 septembrie

2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 16 august 2003 la 17

noiembrie 2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 noiembrie 2004.