ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.04.2004

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1428/2004

HOTĂRÂRE
22.04.2004
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1428/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 269 din 13 martie

2001, pronunțată asupra excepției procesuale active a reclamantelor SC Z.C. SRL

Brașov și SC N.D. nr. 7743/2000, Tribunalul Mureș, secția comercială, a respins

excepțiile lipsei calității procesuale a SC I.S. SRL Brașov, respectiv, excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC A.I. SRL Brașov și a respins

acțiunea formulată de cele două în contradictoriu cu pârâtele: SC C.L. SRL

Hărman, SC F.A. SRL Brașov, SC J.O. SRL Brașov, și alții.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că reclamantele au chemat în judecată 21 societăți, precum

și pe pârâții, municipiul Brașov, prin primar, A.M.I. cu sediul în Brașov, SC A.I.

SRL Brașov și persoanele fizice L.P., L.L. și O.A.N., pentru constatarea

nulității absolute a convenției prin care părțile au hotărât înființarea A.M.I.,

convenție materializată în Statutul autentificat sub nr. 5212 din 16 februarie

1995 la Notariatul de stat Brașov, constatarea nulității absolute a Statutului SC

A.I. SRL, autentificat sub nr. 610 din 18 martie 1996 de B.N.P. C.D. și a

contractului de societate autentificat sub nr. 594 din 22 aprilie 1997,

constatarea nulității absolute a contractului de concesiune nr. 17 din 27 mai

1997 încheiat între SC A.I. SRL și municipiul Brașov, privind imobilele terenuri

înscrise în cărțile funciare nr. 17161 Brașov și 13859 Brașov.

Prin întâmpinare, pârâtele A.M.I. și

SC A.I. SRL Brașov au solicitat respingerea acțiunii reclamantelor și au

invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor și excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC A.I. SRL Brașov.

Instanța de fond a apreciat că atât

acțiunea reclamantelor, cât și cele două excepții invocate de pârâtă sunt

nefondate, reținând următoarele:

Referitor la primul capăt de cerere,

actele normative aplicabile organizării și funcționării fundațiilor și

asociațiilor (Legea nr. 21/1924, iar apoi O.G. nr. 26/2000) nu prevăd

posibilitatea atacării în instanță a actului constitutiv. Acest act a fost

supus deja verificării de către instanța judecătorească, atunci când aceasta a

autorizat funcționarea asociației, iar A.M.I. este legal înființată ca persoană

fizică, având capacitate de folosință și, implicit, capacitate de a contracta.

Așadar, instanța de fond a reținut

că o acțiune de drept comun, având ca obiect constatarea nulității actului

constitutiv, este inadmisibilă. Astfel, s-ar crea riscul apariției a două

hotărâri judecătorești contradictorii: prima, cea de autorizare a funcționării,

care a declarat valabil statutul, iar cea de-a doua, care ar constata că actul

constitutiv nu este valabil.

Regula generală, ce guvernează

instituția nulității absolute a actelor juridice, prevede posibilitatea

invocării ei oricând, însă, trebuie examinată în contextul reglementărilor

speciale regăsite în Legea nr. 21/1994, O.G. nr. 26/2000 și, respectiv, Legea nr.

31/1990 (vis-a-vis de petitul 2). Tocmai pentru a preveni exercitarea unor

activități pe baza unor statute nelegale, cât și pentru siguranța și

securitatea raporturilor juridice, legiuitorul a impus formalitatea autorizării

dată de judecător pe baza statutului. Trecând de verificarea și cenzura

instanței, actul autentificat nu mai poate fi privit ca un simplu act juridic

nesupus altor formalități atât de riguros.

Argumente similare există și în ceea

ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a

Statutului SC A.I. SRL. Și această persoană juridică a luat ființă legal, pe

baza unei hotărâri judecătorești irevocabile și prin care s-a constatat statutul

ca fiind legal, dispunând înscrierea societății comerciale în Oficiul Registrului

comerțului.

Pârâta, Primăria Brașov, (ca terț) a

intrat într-un raport juridic ca un comerciant înregistrat ca atare. Deci,

contractul de concesiune s-a încheiat valabil, adică, cu o persoană cu capacitate

de folosință, atâta vreme cât era înregistrată în Registrul comerțului și nu

era dizolvată sau măcar într-o procedură de dizolvare ori lichidare.

Tribunalul a apreciat însă, că

excepția lipsei procesuale active a reclamantelor este neîntemeiată. Cele două

societăți reclamante s-au adresat justiției, invocând prejudicierea dreptului

lor (conferit de lege) de a participa în cadrul Adunării Generale la conducerea

asociației. Fără îndoială că ele își demonstrează și interesul în a promova, în

principiu, o asemenea acțiune. Pe de altă parte, invocarea excepției lipsei

calității procesuale pasive a A.M.I. nu poate fi primită, deoarece această

pârâtă a fost chemată în judecată vis-a-vis de petitele 1 și 2, nefiind atacat

doar un contract încheiat de SC A.I. SRL cu un terț (petitul 3) și în raport cu

care, într-adevăr, asociația nu ar fi avut calitate procesuală pasivă.

Apelurile declarate împotriva

acestei sentințe de reclamantele SC Z.C. SRL Brașov și SC I.S. SRL Brașov,

precum și de pârâta SC A.I. SRL Brașov, au fost respinse, ca nefondate, prin

decizia nr. 465/A din 8 noiembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Târgu

Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, care a reținut, în

esență, în fundamentarea soluției, că soluția tribunalului, de respingere a

acțiunii cu privire la toate cele 3 capete de cerere, este temeinică și legală,

cum, de asemenea, este corectă și în ceea ce privește respingerea excepțiilor

invocate de pârâta SC A.I. SRL Brașov.

Împotriva acestei ultime hotărâri au

declarat recurs, atât reclamantele SC Z.C. SRL Brașov și SC I.S. SRL Brașov,

cât și pârâta SC A.I. SRL Brașov.

În recursul lor, reclamantele SC Z.C.

SRL și SC I.S. SRL reiau, sub forma criticilor, susținerile făcute la fond și

care au constituit, ulterior, și motive de apel.

Susțin, în esență, că hotărârea

instanței de apel, de menținere a sentinței, este criticabilă, în contextul în

care instanța de apel a reținut greșit, la fel ca instanța de fond, că actele

constitutive ale asociaților și ale persoanelor juridice au fost supuse odată

cenzurii instanțelor și, deci, că o altă procedură judiciară nu mai este

prevăzută de lege, ceea ce, raportat la speță, înseamnă că, din moment ce

instanțele au autorizat funcționarea atât a A.M.I., cât și a SC A.I. SRL, nu

mai există nici o cale de contestare a actelor constitutive ale acestora, ci

doar procedurile speciale prevăzute de O.G. nr. 26/2000 și Legea nr. 31/1990,

prin care se poate obține, pentru motivele arătate în textele legale

menționate, dizolvarea respectivelor persoane juridice.

Se mai susține că, de altfel,

soluțiile pronunțate în cauză sunt greșite și sub aspectul că, la dosar, nu se

află încheierea de amânare, pronunțată de tribunal la data de 7 martie 2001,

situație în care atât sentința, cât și decizia prin care a fost menținută

aceasta, sunt lovite de nulitate.

Se mai susține că instanța fondului,

ca, de altfel, și instanța de apel, au confundat cauzele de nulitate ale

actului juridic civil (care trebuie să fie anterioare sau concomitente cu

încheierea actului constitutiv) cu cauzele de dizolvare ale persoanelor

juridice, fie ele morale sau patrimoniale, ceea ce, aplicat la speță, conduce

la concluzia că cererea reclamantelor trebuia admisă și nu respinsă, întrucât

cauzele de nulitate invocate de acestea (reclamante) erau concomitente

încheierii statutului A.M.I. și, respectiv, al statutului și contractului de

societate ale SC A.I. SRL.

În schimb, arată reclamantele în

continuare, cauzele de dizolvare, care duc la încetarea personalității juridice,

sunt ulterioare efectuării procedurilor de dizolvare și pot fi invocate în două

cazuri, și anume, atunci când scopul și activitatea asociației au devenit

ilicite sau când realizarea scopului este urmărită prin mijloace ilicite.

În concluzie, se susține că, prin

hotărârile pronunțate în cauză, s-a ignorat accesul la justiție al

reclamantelor, deoarece, din analiza legii și a principiilor generale, care

guvernează dreptul civil, se poate constata că convenția de constituire a unei

asociații non-profit (A.M.I.) este supusă cauzelor de nulitate, mai ales în

contextul în care procedura de autorizare a asociației se face o judecată

sumară, care se limitează la cercetarea actelor constitutive, precum și a celor

privind dovada existenței sediului și, respectiv, a patrimoniului.

Ca atare, cum instanța nu examinează,

în cadrul procedurii amintite, existența eventuală și anterioară a autorizării

unor vicii de consimțământ sau a unor vicii abstracte sau a altor cauze care ar

putea atrage nulitatea convenției, se solicită admiterea recursului, casarea

hotărârilor și, pe fond, admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată cu

privire la toate cele 3 capete de cerere.

Recursul reclamantelor nu este

fondat.

Încheierea de amânare a pronunțării

din data de 7 martie 2001 se află la dosarul instanței de fond nr. 7743/2000,

așa încât primul motiv de recurs se constată a fi neîntemeiat și urmează a fi

respins ca atare.

În ceea ce privește cel de al doilea

motiv de recurs, se constată că nici acesta nu este întemeiat, întrucât

instanțele nu au confundat, așa cum se susține, cauzele de nulitate ale actului

juridic civil (statutul A.M.I.) cu cele care conduc la dizolvarea asociației,

ci, dimpotrivă, au reținut că, din moment ce s-a autorizat funcționarea

asociației și hotărârea care a consfințit această situație, a rămas definitivă

și irevocabilă, reclamantele nu mai erau în drept să solicite dizolvarea

asociației pentru motive care au fost verificate în procedura de autorizare.

În concret, reclamantele au

solicitat prin acțiune, printre altele, constatarea nulității absolute a

statutului pârâtei A.M.I., autentificat sub nr. 5212 din 16 februarie 1995 de

fostul Notariat de Stat Județean Brașov și înființată în baza Legii nr. 21/1924,

pe motiv că această asociație nu are organ colectiv de conducere și, ca urmare,

toate atribuțiile date de lege în competența Adunării Generale sunt exercitate

ilegal de Consiliul de administrație.

Din cele expuse, rezultă că motivele

de nulitate sunt anterioare hotărârii de autorizare și, ca atare, acestea au

fost examinate în cadrul acestei proceduri, astfel că, în aceste circumstanțe,

nu se mai poate invoca nulitatea actului constitutiv al A.M.I., cu consecința

dizolvării acesteia pentru motive care au fost verificate și au stat la baza pronunțării

unei hotărâri devenite în prezent irevocabilă și care nu a fost desființată,

eventual, printr-o cale extraordinară de atac.

Pe cale de consecință și cum

reclamantele nu au atacat, în termenul prevăzut de lege, hotărârea de

autorizare a funcționării asociației A.M.I. Brașov, acestea nu mai sunt în

drept, în prezent, să solicite pe o cale ocolită, indiferent de motivele și

justificarea acestora, anularea actului constitutiv al asociației amintite, cu

toate consecințele pe care legea le leagă de o astfel de împrejurare.

De asemenea, nu poate fi reținută în

soluționarea pricinii nici așa zisa analogie a legilor, întrucât, așa cum bine

a apreciat instanța de apel, în speță nu ne aflăm în fața unei situații

juridice nereglementate de lege, ci, dimpotrivă, aceasta este cârmuită de legi

speciale, respectiv, Legea nr. 21/1924 (în prezent abrogată) și O.G. nr. 26/2000,

care statuează imperativ cu privire la regimul juridic al acestei categorii de

acte, cu referire la actul constitutiv a pârâtei A.M.I., astfel că, față de

toate cele arătate mai sus, în mod corect aceeași instanță a apreciat că, atâta

timp cât actul constitutiv al pârâtei a făcut deja obiectul unei verificări

jurisdicționale potrivit dispozițiilor legale din actele normative speciale

precitate, nu se mai impune, așa cum solicită reclamantele, o nouă verificare a

acelorași acte, care este inadmisibilă.

În baza celor reținute mai sus, se

constată că bine instanța de fond a respins acțiunea (și instanța de apel a

menținut această soluție) și față de pârâta SC A.I. SRL Brașov.

Cu privire la recursul declarat de

pârâta SC A.I. SRL Brașov, se constată că, deși aceasta recunoaște că soluțiile

pronunțate în cauză sunt corecte pe fond, totuși, susține că acestea ar fi

criticabile sub aspectul că instanțele nu s-au pronunțat și cu privire la

excepțiile pe care le-a invocat în apărare, inclusiv excepția prescripției

dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale active a reclamantelor

(care au fost excluse din A.M.I. Brașov) care, dacă erau admise, era de prisos

a se mai cerceta fondul cauzei.

În consecință, se solicită admiterea

recursului pentru și în sensul motivelor scrise depuse la dosar.

Recursul declarat de pârâta SC A.I.

SRL Brașov nu este fondat.

Din examinarea actelor de la dosar,

rezultă că instanța de apel a respins apelul pârâtei SC A.I. SRL, cu motivarea

că, în principiu, reclamantele justifică interesul de a promova acțiunea,

invocând prejudicierea unui drept conferit de lege, respectiv, acela de a

participa la conducerea asociației.

Or, din moment ce instanța de apel a

confirmat, prin respingerea apelului reclamantelor, corectitudinea sentinței

tribunalului, de respingere a acțiunii, cu privire la toate cele trei capete de

cerere, înseamnă că, implicit, s-a pronunțat în sensul respingerii tuturor

excepțiilor invocate de pârâtă în apărare, pe care le-a considerat

neîntemeiate, în raport cu probele administrate în cauză și, ca urmare, le-a

respins astfel că bine a procedat la soluționarea cauzei pe fond.

Așa fiind, și recursul pârâtei

urmează a fi respins ca nefondat.

Respinge recursurile declarate de

reclamantele SC Z.C. SRL Brașov și SC I.S. SRL Brașov și de pârâta SC A.I. SRL

Brașov împotriva deciziei nr. 465 din 8 noiembrie 2001 a Curții de Apel Târgu

Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 22 aprilie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-02-06
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 969/2004
Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 30 martie 1998 H.L. și H.C.C. au chemat în judecată Statul Român prin Municipiul Brașov, reprezentat de primar, pe R.A. R
ÎCCJ 2005-11-10
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9108/2005
ă de nulitate absolută deoarece nu le-a fost comunicată și prezintă vicii, fiind lipsită de consimțământ (în referire la preluarea cu plată) și de cauză; - actul ulterior de înstrăinare este, de asemenea, lovit de nulitate absolută pentru c
ÎCCJ 2005-05-19
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4123/2005
Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de intervenție în interes propriu disjunsă din dosarul civil nr. 17215 din 19 noiembrie 1999 aflat pe rolul Judecătoriei Brașov, î
ÎCCJ 2003-05-21
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2071/2003
va aprecia ca fondat acest motiv, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond și obligarea pârâților la cheltuieli de judecată. Precizează că recurenta-reclamantă C.E.își ar
ÎCCJ 2003-12-22
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5557/2003
.C. este proprietar prin donație, conform celor de sub B 31 din sus-menționata C.F.; d) – a obligat Municipiul Brașov, S.C. R. SRL Brașov, pe O.N. și M., B.A., S.M. și V.R.E., K.G.E. și E., părți în proces să-i lase intervenientului N.H.C.
Sursă