ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1428/2004

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 269 din 13 martie 2001, pronunțată asupra excepției procesuale active a reclamantelor SC Z.C. SRL Brașov și SC N.D. nr. 7743/2000, Tribunalul Mureș, secția comercială, a respins excepțiile lipsei calității procesuale a SC I.S. SRL Brașov, respectiv, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC A.I. SRL Brașov și a respins acțiunea formulată de cele două în contradictoriu cu pârâtele: SC C.L. SRL Hărman, SC F.A. SRL Brașov, SC J.O. SRL Brașov, și alții. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamantele au chemat în judecată 21 societăți, precum și pe pârâții, municipiul Brașov, prin primar, A.M.I.

cu sediul în Brașov, SC A.I. SRL Brașov și persoanele fizice L.P., L.L. și O.A.N., pentru constatarea nulității absolute a convenției prin care părțile au hotărât înființarea A.M.I., convenție materializată în Statutul autentificat sub nr. 5212 din 16 februarie 1995 la Notariatul de stat Brașov, constatarea nulității absolute a Statutului SC A.I. SRL, autentificat sub nr. 610 din 18 martie 1996 de B.N.P. C.D. și a contractului de societate autentificat sub nr. 594 din 22 aprilie 1997, constatarea nulității absolute a contractului de concesiune nr. 17 din 27 mai 1997 încheiat între SC A.I. SRL și municipiul Brașov, privind imobilele terenuri înscrise în cărțile funciare nr. 17161 Brașov și 13859 Brașov.

Prin întâmpinare, pârâtele A.M.I. și SC A.I. SRL Brașov au solicitat respingerea acțiunii reclamantelor și au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC A.I. SRL Brașov. Instanța de fond a apreciat că atât acțiunea reclamantelor, cât și cele două excepții invocate de pârâtă sunt nefondate, reținând următoarele: Referitor la primul capăt de cerere, actele normative aplicabile organizării și funcționării fundațiilor și asociațiilor (Legea nr. 21/1924, iar apoi O.G. nr. 26/2000) nu prevăd posibilitatea atacării în instanță a actului constitutiv. Acest act a fost supus deja verificării de către instanța judecătorească, atunci când aceasta a autorizat funcționarea asociației, iar A.M.I.

este legal înființată ca persoană fizică, având capacitate de folosință și, implicit, capacitate de a contracta. Așadar, instanța de fond a reținut că o acțiune de drept comun, având ca obiect constatarea nulității actului constitutiv, este inadmisibilă. Astfel, s-ar crea riscul apariției a două hotărâri judecătorești contradictorii: prima, cea de autorizare a funcționării, care a declarat valabil statutul, iar cea de-a doua, care ar constata că actul constitutiv nu este valabil. Regula generală, ce guvernează instituția nulității absolute a actelor juridice, prevede posibilitatea invocării ei oricând, însă, trebuie examinată în contextul reglementărilor speciale regăsite în Legea nr. 21/1994, O.G.

nr. 26/2000 și, respectiv, Legea nr. 31/1990 (vis-a-vis de petitul 2). Tocmai pentru a preveni exercitarea unor activități pe baza unor statute nelegale, cât și pentru siguranța și securitatea raporturilor juridice, legiuitorul a impus formalitatea autorizării dată de judecător pe baza statutului. Trecând de verificarea și cenzura instanței, actul autentificat nu mai poate fi privit ca un simplu act juridic nesupus altor formalități atât de riguros. Argumente similare există și în ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a Statutului SC A.I. SRL. Și această persoană juridică a luat ființă legal, pe baza unei hotărâri judecătorești irevocabile și prin care s-a constatat statutul ca fiind legal, dispunând înscrierea societății comerciale în Oficiul Registrului comerțului.

Pârâta, Primăria Brașov, (ca terț) a intrat într-un raport juridic ca un comerciant înregistrat ca atare. Deci, contractul de concesiune s-a încheiat valabil, adică, cu o persoană cu capacitate de folosință, atâta vreme cât era înregistrată în Registrul comerțului și nu era dizolvată sau măcar într-o procedură de dizolvare ori lichidare. Tribunalul a apreciat însă, că excepția lipsei procesuale active a reclamantelor este neîntemeiată. Cele două societăți reclamante s-au adresat justiției, invocând prejudicierea dreptului lor (conferit de lege) de a participa în cadrul Adunării Generale la conducerea asociației. Fără îndoială că ele își demonstrează și interesul în a promova, în principiu, o asemenea acțiune.

Pe de altă parte, invocarea excepției lipsei calității procesuale pasive a A.M.I. nu poate fi primită, deoarece această pârâtă a fost chemată în judecată vis-a-vis de petitele 1 și 2, nefiind atacat doar un contract încheiat de SC A.I. SRL cu un terț (petitul 3) și în raport cu care, într-adevăr, asociația nu ar fi avut calitate procesuală pasivă. Apelurile declarate împotriva acestei sentințe de reclamantele SC Z.C. SRL Brașov și SC I.S. SRL Brașov, precum și de pârâta SC A.I. SRL Brașov, au fost respinse, ca nefondate, prin decizia nr. 465/A din 8 noiembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, care a reținut, în esență, în fundamentarea soluției, că soluția tribunalului, de respingere a acțiunii cu privire la toate cele 3 capete de cerere, este temeinică și legală, cum, de asemenea, este corectă și în ceea ce privește respingerea excepțiilor invocate de pârâta SC A.I.

SRL Brașov. Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs, atât reclamantele SC Z.C. SRL Brașov și SC I.S. SRL Brașov, cât și pârâta SC A.I. SRL Brașov. În recursul lor, reclamantele SC Z.C. SRL și SC I.S. SRL reiau, sub forma criticilor, susținerile făcute la fond și care au constituit, ulterior, și motive de apel. Susțin, în esență, că hotărârea instanței de apel, de menținere a sentinței, este criticabilă, în contextul în care instanța de apel a reținut greșit, la fel ca instanța de fond, că actele constitutive ale asociaților și ale persoanelor juridice au fost supuse odată cenzurii instanțelor și, deci, că o altă procedură judiciară nu mai este prevăzută de lege, ceea ce, raportat la speță, înseamnă că, din moment ce instanțele au autorizat funcționarea atât a A.M.I., cât și a SC A.I.

SRL, nu mai există nici o cale de contestare a actelor constitutive ale acestora, ci doar procedurile speciale prevăzute de O.G. nr. 26/2000 și Legea nr. 31/1990, prin care se poate obține, pentru motivele arătate în textele legale menționate, dizolvarea respectivelor persoane juridice. Se mai susține că, de altfel, soluțiile pronunțate în cauză sunt greșite și sub aspectul că, la dosar, nu se află încheierea de amânare, pronunțată de tribunal la data de 7 martie 2001, situație în care atât sentința, cât și decizia prin care a fost menținută aceasta, sunt lovite de nulitate.

Se mai susține că instanța fondului, ca, de altfel, și instanța de apel, au confundat cauzele de nulitate ale actului juridic civil (care trebuie să fie anterioare sau concomitente cu încheierea actului constitutiv) cu cauzele de dizolvare ale persoanelor juridice, fie ele morale sau patrimoniale, ceea ce, aplicat la speță, conduce la concluzia că cererea reclamantelor trebuia admisă și nu respinsă, întrucât cauzele de nulitate invocate de acestea (reclamante) erau concomitente încheierii statutului A.M.I. și, respectiv, al statutului și contractului de societate ale SC A.I. SRL. În schimb, arată reclamantele în continuare, cauzele de dizolvare, care duc la încetarea personalității juridice, sunt ulterioare efectuării procedurilor de dizolvare și pot fi invocate în două cazuri, și anume, atunci când scopul și activitatea asociației au devenit ilicite sau când realizarea scopului este urmărită prin mijloace ilicite.

În concluzie, se susține că, prin hotărârile pronunțate în cauză, s-a ignorat accesul la justiție al reclamantelor, deoarece, din analiza legii și a principiilor generale, care guvernează dreptul civil, se poate constata că convenția de constituire a unei asociații non-profit (A.M.I.) este supusă cauzelor de nulitate, mai ales în contextul în care procedura de autorizare a asociației se face o judecată sumară, care se limitează la cercetarea actelor constitutive, precum și a celor privind dovada existenței sediului și, respectiv, a patrimoniului. Ca atare, cum instanța nu examinează, în cadrul procedurii amintite, existența eventuală și anterioară a autorizării unor vicii de consimțământ sau a unor vicii abstracte sau a altor cauze care ar putea atrage nulitatea convenției, se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată cu privire la toate cele 3 capete de cerere.

Recursul reclamantelor nu este fondat. Încheierea de amânare a pronunțării din data de 7 martie 2001 se află la dosarul instanței de fond nr. 7743/2000, așa încât primul motiv de recurs se constată a fi neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare. În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs, se constată că nici acesta nu este întemeiat, întrucât instanțele nu au confundat, așa cum se susține, cauzele de nulitate ale actului juridic civil (statutul A.M.I.) cu cele care conduc la dizolvarea asociației, ci, dimpotrivă, au reținut că, din moment ce s-a autorizat funcționarea asociației și hotărârea care a consfințit această situație, a rămas definitivă și irevocabilă, reclamantele nu mai erau în drept să solicite dizolvarea asociației pentru motive care au fost verificate în procedura de autorizare.

În concret, reclamantele au solicitat prin acțiune, printre altele, constatarea nulității absolute a statutului pârâtei A.M.I., autentificat sub nr. 5212 din 16 februarie 1995 de fostul Notariat de Stat Județean Brașov și înființată în baza Legii nr. 21/1924, pe motiv că această asociație nu are organ colectiv de conducere și, ca urmare, toate atribuțiile date de lege în competența Adunării Generale sunt exercitate ilegal de Consiliul de administrație. Din cele expuse, rezultă că motivele de nulitate sunt anterioare hotărârii de autorizare și, ca atare, acestea au fost examinate în cadrul acestei proceduri, astfel că, în aceste circumstanțe, nu se mai poate invoca nulitatea actului constitutiv al A.M.I., cu consecința dizolvării acesteia pentru motive care au fost verificate și au stat la baza pronunțării unei hotărâri devenite în prezent irevocabilă și care nu a fost desființată, eventual, printr-o cale extraordinară de atac.

Pe cale de consecință și cum reclamantele nu au atacat, în termenul prevăzut de lege, hotărârea de autorizare a funcționării asociației A.M.I. Brașov, acestea nu mai sunt în drept, în prezent, să solicite pe o cale ocolită, indiferent de motivele și justificarea acestora, anularea actului constitutiv al asociației amintite, cu toate consecințele pe care legea le leagă de o astfel de împrejurare. De asemenea, nu poate fi reținută în soluționarea pricinii nici așa zisa analogie a legilor, întrucât, așa cum bine a apreciat instanța de apel, în speță nu ne aflăm în fața unei situații juridice nereglementate de lege, ci, dimpotrivă, aceasta este cârmuită de legi speciale, respectiv, Legea nr. 21/1924 (în prezent abrogată) și O.G.

nr. 26/2000, care statuează imperativ cu privire la regimul juridic al acestei categorii de acte, cu referire la actul constitutiv a pârâtei A.M.I., astfel că, față de toate cele arătate mai sus, în mod corect aceeași instanță a apreciat că, atâta timp cât actul constitutiv al pârâtei a făcut deja obiectul unei verificări jurisdicționale potrivit dispozițiilor legale din actele normative speciale precitate, nu se mai impune, așa cum solicită reclamantele, o nouă verificare a acelorași acte, care este inadmisibilă. În baza celor reținute mai sus, se constată că bine instanța de fond a respins acțiunea (și instanța de apel a menținut această soluție) și față de pârâta SC A.I. SRL Brașov. Cu privire la recursul declarat de pârâta SC A.I.

SRL Brașov, se constată că, deși aceasta recunoaște că soluțiile pronunțate în cauză sunt corecte pe fond, totuși, susține că acestea ar fi criticabile sub aspectul că instanțele nu s-au pronunțat și cu privire la excepțiile pe care le-a invocat în apărare, inclusiv excepția prescripției dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale active a reclamantelor (care au fost excluse din A.M.I. Brașov) care, dacă erau admise, era de prisos a se mai cerceta fondul cauzei. În consecință, se solicită admiterea recursului pentru și în sensul motivelor scrise depuse la dosar. Recursul declarat de pârâta SC A.I. SRL Brașov nu este fondat. Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că instanța de apel a respins apelul pârâtei SC A.I.

SRL, cu motivarea că, în principiu, reclamantele justifică interesul de a promova acțiunea, invocând prejudicierea unui drept conferit de lege, respectiv, acela de a participa la conducerea asociației. Or, din moment ce instanța de apel a confirmat, prin respingerea apelului reclamantelor, corectitudinea sentinței tribunalului, de respingere a acțiunii, cu privire la toate cele trei capete de cerere, înseamnă că, implicit, s-a pronunțat în sensul respingerii tuturor excepțiilor invocate de pârâtă în apărare, pe care le-a considerat neîntemeiate, în raport cu probele administrate în cauză și, ca urmare, le-a respins astfel că bine a procedat la soluționarea cauzei pe fond. Așa fiind, și recursul pârâtei urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursurile declarate de reclamantele SC Z.C. SRL Brașov și SC I.S. SRL Brașov și de pârâta SC A.I. SRL Brașov împotriva deciziei nr. 465 din 8 noiembrie 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 22 aprilie 2004.