ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2207/2003

Deliberând asupra recursului de față: Prin cererea înregistrată sub nr. 1828 din 19 martie 2001, reclamantul I.M. a solicitat obligarea pârâtei, SC T.E. SA, Craiova să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul cu plantațiile aflate pe el și gardul împrejmuitor, susținând că este proprietarul acestui teren, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 295/1997 și a titlului de proprietate nr. 1828-58879. Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 426 din 19 martie 2001, a admis acțiunea precizată, a obligat pe pârâtă să lase, în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 162 mp, situată în Craiova, str. G.D., nr. 106 și suprafața de 102 mp, situată în Craiova, str. A., nr. 79. S-a luat act că reclamanții I.M.

și I.S. renunță la judecata cererii privind păstrarea împrejmuirii terenului și a plantației. A fost obligată pârâta la plata sumei de 860.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. S-a reținut că a fost emis titlu de proprietate, pentru terenul în litigiu, în favoarea reclamanților, iar pârâta a prezentat un certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru un alt teren. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, SC T.E. SA Craiova, fără a-l timbra. Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 667 din 26 iunie 2001, a anulat, ca insuficient timbrat, apelul pârâtei, aplicând sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995. Decizia a fost atacată cu recurs de către pârâtă, care susține motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., invocând nulitatea din art. 105 pct. 2 C. proc. civ. Se arată că a fost judecată cauza cu lipsă de procedură, dat fiind că citația, pentru termenul de 26 iunie 2001, a fost primită de unul dintre portarii firmei, iar în atribuțiile acestuia nu intră primirea corespondenței și citația nu a fost înregistrată în registrul firmei. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de apel a considerat corect că procedura de citare a fost legal îndeplinită, potrivit art. 92 alin. (3) C. proc. civ., întrucât portarul este una dintre persoanele menționate de acest text ca putând să primească legal citația. Este fără relevanță că recurenta nu a stabilit pentru portar o asemenea atribuție de primire a citațiilor, câtă vreme legea validează o asemenea ipoteză.

De altfel, nimic nu-l împiedica pe portar să transmită citația compartimentului stabilit de recurentă cu asemenea atribuții. Neexistând în cauză nulitatea prevăzută de art. 105 pct. 2 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC T.E. SA Craiova, împotriva deciziei nr. 667 din 26 iunie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 10 aprilie 2003.