ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1127/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1127/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 45 din 14
ianuarie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în
baza art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.,
art. 74 lit. c), raportat la art. 76 alin. (2) C. pen. și aplicarea art. 37
lit. b) C. pen. și art. 80 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.F. la
pedeapsa de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis
inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată
de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen., a dedus
prevenția inculpatului, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută
starea de arest.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a
confiscat două cazmale, corp delict.
Inculpatul a fost obligat la plata
sumei de 39.862.494 lei cu dobânda legală aferentă către partea civilă Spitalul
Clinic de Urgență București.
A luat act că părțile civile M.F. și
M.V. nu s-au constituit părți civile.
Inculpatul a fost obligat la
cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție,
instanța de fond a reținut următoarele: Inculpatul C.F. a cunoscut-o pe numita
N.A. în cursul anului 1998, dată la care aceștia au devenit prieteni, iar
ulterior concubini, cu mențiunea că începând din anul 2001, inculpatul s-a
mutat la adresa acesteia, situată pe str. Baracolei. La data de 2 octombrie
2001, împreună cu concubina sa, cu sora și fratele acesteia, inculpatul a fost
la Biserica Sf. Anton unde au asistat la slujba religioasă, iar după ieșirea de
la biserică aceștia s-au despărțit, inculpatul mergând la domiciliul concubinei
sale unde s-a culcat.
La scurt timp, respectiv, în jurul
orelor 15,00, au sosit din oraș și celelalte persoane menționate, care au
pregătit cafeaua după care au ieșit în curte, unde au stat de vorbă. După
câteva minute și-au făcut apariția pe stradă, venind dinspre Sos. Industriilor
din apropiere, numiții M.I. și M.F., tată și fiu, vecini cu frații N. și cu
care se cunoșteau. În condițiile în care numitul N.G., zis „C.” îl împrumutase
cu câteva zile înainte cu suma de 500.000 lei pe M.F., l-a întrebat pe acesta
când îi restituie banii, situație în care sus-numiții au intrat în curte unde
au avut o atitudine lipsită de respect față de frații N., pe care i-au insultat
și îmbrâncit, cel mai recalcitrant fiind M.I.
Aceste scene au fost surprinse și de
către numitul B.A., un alt vecin, care a intrat și el în curte și a încercat
să-i liniștească pe M.I. și M.F., dar nu a reușit, motiv pentru care a părăsit
locul conflictului și s-a îndepărtat spre locuința sa.
Aflat sub influența băuturilor
alcoolice, M.I. a continuat să se manifeste recalcitrant față de surorile N.A.
și M. pe care le-a prins de păr și a tras de îmbrăcămintea acestora, ceea ce a
determinat-o pe concubina inculpatului să strige după ajutor. În aceste
împrejurări, inculpatul s-a trezit astfel că a ieșit afară, sumar îmbrăcat,
desculț și cu mâinile libere, surprinzând scenele care aveau loc, motiv pentru
care le-a cerut celor în cauză să părăsească curtea.
Văzându-l pe inculpat, M.F. a luat
din gardul porții o bucată de scândură cu care l-a lovit pe inculpat peste
corp. La rândul său, M.I. a luat din mâna fiului său bucata de scândură cu care
a amenințat, moment în care M.F. a pus mâna pe o cazma cu coadă metalică cu
care l-a lovit pe inculpat în partea stângă a capului și în cotul mâinii
stângi.
Cu toate acestea, inculpatul a
reușit să-i determine pe M.I. și M.F. să iasă din curte, moment în care i-a
cerut concubinei sale să-i dea un obiect pentru a se apăra, sens în care
aceasta i-a adus o altă cazma cu coadă din lemn.
Inculpatul și numitul M.I. au
continuat să se amenințe cu cazmalele pe care le aveau în mâini, dar fără să se
lovească, împrejurare în care M.I. s-a îndreptat spre inculpat cu intenția de
a-l lovi.
Astfel, văzându-l pe M.I. că se
îndreaptă spre el și cu toate că acesta avea mâinile libere, inculpatul C.F.,
aflat într-o puternică stare de tulburare, i-a aplicat acestuia o lovitură cu
ajutorul cazmalei pe care o avea în mână. Lovitura a fost aplicată cu putere,
în plan orizontal și de la stânga spre dreapta și a vizat capul numitului M.I.
aflat că prim și instantaneu efect dezechilibrarea și căderea acestuia pe
spate, pe suprafața pietruită a străzii unde a rămas nemișcat.
Dându-și seama de gravitatea
loviturii aplicate și văzându-l pe M.I. că a început să sângereze, inculpatul a
renunțat să-l mai lovească, după care, fiind urmărit de către fiul părții
vătămate a abandonat cazmaua și s-a îndepărtat de locul faptei.
Din raportul medico-legal nr. A
1/12.428/2001 din 1 noiembrie 2001 a rezultat că „moartea a fost violentă și
s-a datorat hemoragiei meningo cerebrale; leziunile traumatice s-au putut
produce prin lovire repetată cu corp dur; între ele și deces există legătură
directă necondiționată.
Împotriva acestei sentințe au declarat
apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul C.F.
Parchetul a criticat hotărârea
instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică pentru:
- greșita individualizare a pedepsei
aplicate inculpatului;
- greșita soluționare a laturii civile:
- greșita confiscare a cazmalei cu
coadă din fier.
Inculpatul în apelul său a solicitat
desființarea sentinței penale și pe fond redozarea pedepsei, în sensul
micșorării cuantumului acesteia, având în vedere atitudinea sa sinceră și
faptul că a fost provocat de victimă.
Împotriva soluției instanței de fond
Parchetul de pe lângă Tribunalul București a declarat apel pentru netemeinicie
și nelegalitate, în sensul că s-a făcut o greșită individualizare a pedepsei,
că s-a soluționat greșit latura civilă și că s-a confiscat greșit și o cazma cu
coadă de fier.
Prin decizia penală nr. 237 din 7
mai 2003, Curtea de Apel București a admis apelurile declarate și a desființat
sentința parțial cu privire la cheltuielile de spitalizare pe care le-a redus
la jumătate în raport de starea de provocare reținută de instanță, precum și cu
privire la confiscarea unei cazmale, dispoziție pe care a înlăturat-o.
A apreciat ca fiind nefondată
critica privind individualizarea pedepselor, aceasta fiind făcută cu
respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen.
Împotriva acestei decizii au
declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul,
criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei.
Examinând cauza, în raport de
motivul invocat, cât și din oficiu, constată că recursurile sunt nefondate,
întrucât, astfel cum corect au reținut instanțele, individualizarea pedepsei
s-a făcut cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 72 C. pen., dându-se
eficiență tuturor criteriilor de individualizare astfel că nu se impune nici
reducerea și nici majorarea pedepsei.
Cum, nici din oficiu nu se constată
motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmează ca în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondate recursurile declarate de
parchet și de inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul C.F. împotriva
deciziei nr. 237 din 7 mai 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, ca
nefondate.
Compută din pedeapsa aplicată
inculpatului durata prevenției de la 2 octombrie 2001, la zi.
Obligă pe recurentul inculpat să
plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și
onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din
fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
26 februarie 2004.