ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1127/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 45 din 14

ianuarie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

baza art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.,

art. 74 lit. c), raportat la art. 76 alin. (2) C. pen. și aplicarea art. 37

lit. b) C. pen. și art. 80 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.F. la

pedeapsa de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată

de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., a dedus

prevenția inculpatului, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută

starea de arest.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a

confiscat două cazmale, corp delict.

Inculpatul a fost obligat la plata

sumei de 39.862.494 lei cu dobânda legală aferentă către partea civilă Spitalul

Clinic de Urgență București.

A luat act că părțile civile M.F. și

M.V. nu s-au constituit părți civile.

Inculpatul a fost obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut următoarele: Inculpatul C.F. a cunoscut-o pe numita

N.A. în cursul anului 1998, dată la care aceștia au devenit prieteni, iar

ulterior concubini, cu mențiunea că începând din anul 2001, inculpatul s-a

mutat la adresa acesteia, situată pe str. Baracolei. La data de 2 octombrie

2001, împreună cu concubina sa, cu sora și fratele acesteia, inculpatul a fost

la Biserica Sf. Anton unde au asistat la slujba religioasă, iar după ieșirea de

la biserică aceștia s-au despărțit, inculpatul mergând la domiciliul concubinei

sale unde s-a culcat.

La scurt timp, respectiv, în jurul

orelor 15,00, au sosit din oraș și celelalte persoane menționate, care au

pregătit cafeaua după care au ieșit în curte, unde au stat de vorbă. După

câteva minute și-au făcut apariția pe stradă, venind dinspre Sos. Industriilor

din apropiere, numiții M.I. și M.F., tată și fiu, vecini cu frații N. și cu

care se cunoșteau. În condițiile în care numitul N.G., zis „C.” îl împrumutase

cu câteva zile înainte cu suma de 500.000 lei pe M.F., l-a întrebat pe acesta

când îi restituie banii, situație în care sus-numiții au intrat în curte unde

au avut o atitudine lipsită de respect față de frații N., pe care i-au insultat

și îmbrâncit, cel mai recalcitrant fiind M.I.

Aceste scene au fost surprinse și de

către numitul B.A., un alt vecin, care a intrat și el în curte și a încercat

să-i liniștească pe M.I. și M.F., dar nu a reușit, motiv pentru care a părăsit

locul conflictului și s-a îndepărtat spre locuința sa.

Aflat sub influența băuturilor

alcoolice, M.I. a continuat să se manifeste recalcitrant față de surorile N.A.

și M. pe care le-a prins de păr și a tras de îmbrăcămintea acestora, ceea ce a

determinat-o pe concubina inculpatului să strige după ajutor. În aceste

împrejurări, inculpatul s-a trezit astfel că a ieșit afară, sumar îmbrăcat,

desculț și cu mâinile libere, surprinzând scenele care aveau loc, motiv pentru

care le-a cerut celor în cauză să părăsească curtea.

Văzându-l pe inculpat, M.F. a luat

din gardul porții o bucată de scândură cu care l-a lovit pe inculpat peste

corp. La rândul său, M.I. a luat din mâna fiului său bucata de scândură cu care

a amenințat, moment în care M.F. a pus mâna pe o cazma cu coadă metalică cu

care l-a lovit pe inculpat în partea stângă a capului și în cotul mâinii

stângi.

Cu toate acestea, inculpatul a

reușit să-i determine pe M.I. și M.F. să iasă din curte, moment în care i-a

cerut concubinei sale să-i dea un obiect pentru a se apăra, sens în care

aceasta i-a adus o altă cazma cu coadă din lemn.

Inculpatul și numitul M.I. au

continuat să se amenințe cu cazmalele pe care le aveau în mâini, dar fără să se

lovească, împrejurare în care M.I. s-a îndreptat spre inculpat cu intenția de

a-l lovi.

Astfel, văzându-l pe M.I. că se

îndreaptă spre el și cu toate că acesta avea mâinile libere, inculpatul C.F.,

aflat într-o puternică stare de tulburare, i-a aplicat acestuia o lovitură cu

ajutorul cazmalei pe care o avea în mână. Lovitura a fost aplicată cu putere,

în plan orizontal și de la stânga spre dreapta și a vizat capul numitului M.I.

aflat că prim și instantaneu efect dezechilibrarea și căderea acestuia pe

spate, pe suprafața pietruită a străzii unde a rămas nemișcat.

Dându-și seama de gravitatea

loviturii aplicate și văzându-l pe M.I. că a început să sângereze, inculpatul a

renunțat să-l mai lovească, după care, fiind urmărit de către fiul părții

vătămate a abandonat cazmaua și s-a îndepărtat de locul faptei.

Din raportul medico-legal nr. A

1/12.428/2001 din 1 noiembrie  2001 a rezultat că „moartea a fost violentă și

s-a datorat hemoragiei meningo cerebrale; leziunile traumatice s-au putut

produce prin lovire repetată cu corp dur; între ele și deces există legătură

directă necondiționată.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul C.F.

Parchetul a criticat hotărârea

instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică pentru:

- greșita individualizare a pedepsei

aplicate inculpatului;

- greșita soluționare a laturii civile:

- greșita confiscare a cazmalei cu

coadă din fier.

Inculpatul în apelul său a solicitat

desființarea sentinței penale și pe fond redozarea pedepsei, în sensul

micșorării cuantumului acesteia, având în vedere atitudinea sa sinceră și

faptul că a fost provocat de victimă.

Împotriva soluției instanței de fond

Parchetul de pe lângă Tribunalul București a declarat apel pentru netemeinicie

și nelegalitate, în sensul că s-a făcut o greșită individualizare a pedepsei,

că s-a soluționat greșit latura civilă și că s-a confiscat greșit și o cazma cu

coadă de fier.

Prin decizia penală nr. 237 din 7

mai 2003, Curtea de Apel București a admis apelurile declarate și a desființat

sentința parțial cu privire la cheltuielile de spitalizare pe care le-a redus

la jumătate în raport de starea de provocare reținută de instanță, precum și cu

privire la confiscarea unei cazmale, dispoziție pe care a înlăturat-o.

A apreciat ca fiind nefondată

critica privind individualizarea pedepselor, aceasta fiind făcută cu

respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul,

criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei.

Examinând cauza, în raport de

motivul invocat, cât și din oficiu, constată că recursurile sunt nefondate,

întrucât, astfel cum corect au reținut instanțele, individualizarea pedepsei

s-a făcut cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 72 C. pen., dându-se

eficiență tuturor criteriilor de individualizare astfel că nu se impune nici

reducerea și nici majorarea pedepsei.

Cum, nici din oficiu nu se constată

motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondate recursurile declarate de

parchet și de inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul C.F. împotriva

deciziei nr. 237 din 7 mai 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, ca

nefondate.

Compută din pedeapsa aplicată

inculpatului durata prevenției de la 2 octombrie 2001, la zi.

Obligă pe recurentul inculpat să

plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și

onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 februarie 2004.