ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 687/2003

Asupra recursului de față;

Din actele dosarului, constată

următoarele:

Tribunalul Dolj, prin sentința

penală nr. 164 din 18 martie 2002, o condamnă pe inculpata S.A. la 7 ani de

închisoare, pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art.

183 C. pen., cu aplicarea art. 71 din același cod.

Inculpata este menținută în stare de

arest, iar din durata pedepsei i se deduce detenția preventivă, de la 6 august

2001, până la zi.

De la inculpată, este confiscată

biciușca cu care a suprimat viața victimei.

Inculpata a fost obligată la

3.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța

reține, în esență, că, în ziua de 4 august 2001, inculpata și soțul ei, S.Ș. au

consumat băuturi alcoolice, apoi s-au culcat și au dormit până a doua zi, când

făptuitoarea i-a cerut victimei să se ridice din pat și să o însoțească la

câmp, unde se aflau, priponiți, caii, care trebuiau duși la adăpat.

În stare avansată de ebrietate (1,7

gr. %o), soțul inculpatei nu a răspuns solicitării ei.

Iritată, inculpata a luat, de lângă

sobă, o biciușcă cu mâner metalic, cu care a lovit, în mod repetat, în cap,

victima, aflată cu fața la perete.

În urma acestor lovituri, victima a

decedat, medicul legist stabilind că moartea, violentă, s-a datorat leziunilor

meningo cerebrale, produse prin lovire cu un corp dur.

Inculpata declară apel, cerând, în

principal, achitarea de orice penalitate, deoarece soțul ei a decedat din cauze

naturale și, în subsidiar, reducerea pedepsei.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 234 din 3 iunie 2002, respinge, ca nefondat, apelul și o obligă pe

apelantă la cheltuieli judiciare statului.

Instanța de apel a dedus, în

continuare, detenția preventivă a inculpatei.

Prin recursul de față, inculpata

cere reducerea pedepsei, deoarece este în vârstă și are o sănătate precară.

Recursul nu este fondat.

Prima instanță a reținut corect

situația de fapt, pe care a calificat-o corespunzător și a dozat just pedeapsa

aplicată inculpatei.

Nu sunt temeiuri pentru redozarea

pedepsei aplicate.

În fața primei instanțe și apoi în

fața instanței de apel, inculpata a susținut că nu a agresat victima, deși

recunoscuse acest lucru, imediat după comiterea faptei, când, realizând

gravitatea situației, s-a deplasat acasă la nepotul ei S.I., unde, în prezența

acestuia și a soției lui, S.M.N., a mărturisit că l-a lovit pe S.Ș., care, din

această cauză, s-ar putea să moară.

Această încercare de ascundere a

faptei, arată că, pentru reeducarea ei, inculpata are nevoie de un timp mai

îndelungat.

Din oficiu, nu se constată motive de

casare, care să fie luate în considerare.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, conform dispozitivului

deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata S.A. împotriva deciziei penale nr. 234 din 3 iunie 2002 a

Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei, timpul reținerii și al arestării preventive de la 6 august 2001, la

12 februarie 2003.

Obligă pe recurenta inculpată la

plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 februarie 2003.