ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4269/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 61 din 4

februarie 2003, Tribunalul Brașov, secția penală, a condamnat pe inculpatul

M.I.C. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea unor

drepturi, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat,

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a computat perioada arestării preventive.

Totodată, a fost respinsă cererea de

despăgubiri civile formulată de partea vătămată M.I.

Conform art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea unui par din lemn.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

La data de 14 octombrie 2003, între

inculpatul M.I.C. și partea vătămată M.I. (unchiul concubinei inculpatului) a

avut loc un conflict, în locuința făptuitorului, determinat de reproșurile

victimei adresate inculpatului referitoare la faptul că a lăsat-o singură pe

nepoata sa iar el s-a distrat.

Inculpatul a scos-o afară din

locuință pe partea vătămată, aceasta s-a dezechilibrat și a căzut, după care a

plecat acasă și a relatat rudelor sale ce s-a întâmplat. După puțin timp,

partea vătămată însoțită de A.I. și A.A., a revenit la casa inculpatului

înarmată cu un hârleț, iar A.I. înarmat cu o furcă și s-a declanșat un conflict

violent. A.A. a încercat să aplaneze incidentul, context în care inculpatul a

reușit să fugă.

La scurt timp, în jurul orei 1,00,

inculpatul s-a reîntors la locuința sa, însă pe drum s-a întâlnit cu partea

vătămată, a desprins o bucată de lemn dintr-un gard și l-a lovit pe M.I. cu

parul în zona capului.

Victima a fost internată cu

diagnosticul: traumatism cranio-cerebral acut deschis, hematom extradural

frontoparietal drept, fractură frontală dreapta cu înfundare, hemoragie

subarahnoidiană, leziuni care i-au pus în pericol viața și au necesitat 30-35

zile de îngrijiri medicale.

Situația de fapt

expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de

urmărire penală, raportului de constatare medico-legală, raportului de expertiză

medico-legală psihiatrică, declarațiilor părții vătămate, depozițiilor

martorilor A.I., A.I., A.A., A.R., A.C. și M.R., probe coroborate cu

declarațiile inculpatului care a recunoscut incidentul în care a fost implicat.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia

penală nr. 226/ A din 28 iunie 2004, a admis apelul formulat de inculpat, a

desființat sentința cu privire la individualizarea pedepsei și prin reținerea

dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., a redus pedeapsa aplicată de la 7 ani și

6 luni închisoare la 5 ani închisoare, celelalte dispoziții ale sentinței

atacate fiind menținute.

Prin aceeași decizie a fost respins

apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, apel ce a vizat

netemeinicia sentinței.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea

de Apel Brașov au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov

și inculpatul.

Prin recursul parchetului decizia

instanței de control judiciar este criticată pentru netemeinicie, în baza art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., învederându-se că pedeapsa aplicată

inculpatului nu corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., parchetul

solicitând înlăturarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

Inculpatul a criticat aceeași

decizie tot sub aspectul netemeiniciei, solicitând să se dea o mai mare

eficiență circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa.

Recursurile nu sunt fondate.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și

aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui

cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de gradul de pericol

social al faptei săvârșite, de persoana făptuitorului și de împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

Din formularea dată de textul de

lege mai sus arătat acestor criterii rezultă că ele sunt obligatorii și trebuie

avute în vedere în totalitate la stabilirea și aplicarea pedepsei.

Instanța de apel a respectat

dispozițiile art. 72 C. pen. și a aplicat o pedeapsă bine dozată.

Circumstanța atenuantă prevăzută de

art. 73 lit. b) C. pen., a fost bine reținută, inculpatul aflându-se în

momentul comiterii faptei într-o stare de surescitare, de tulburare provocată

de comportamentul părții vătămate. Așa cum rezultă din actele aflate la dosar,

partea vătămată (condamnată anterior pentru o infracțiune de omor) a fost aceea

care a venit în domiciliul inculpatului la o oră târzie din noapte, tot ea a

declanșat conflictul, l-a insultat și îmbrâncit pe inculpat, iar după ce a fost

îndepărtată din locuință, s-a dus acasă, s-a înarmat cu un hârleț și însoțită

de alte două persoane (din care una înarmată cu o furcă) s-a deplasat din nou

spre domiciliul inculpatului în ideea de a-i aplica o corecție. Numai în acest

context inculpatul a reacționat și a lovit-o pe partea vătămată cu un par în

cap, împrejurare în care dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., sunt incidente.

În ceea ce privește cuantumul

pedepsei aplicate, aspect sub care decizia este criticată de inculpat, se

constată că sancțiunea de 5 ani închisoare a fost bine stabilită, fiind în

limita prevăzută de art. 75 alin. (2) C. pen.

Instanța de apel, ținând seama atât

de datele ce caracterizează persoana făptuitorului, cât și de pericolul social

concret al infracțiunii, inclusiv de consecințele acesteia în urma cărora

partea vătămată prezentând leziuni care au necesitat un număr mare de zile

pentru îngrijiri medicale.

În raport de considerentele expuse,

hotărârea atacată este temeinică, motiv pentru care recursurile formulate de

parchet și inculpat vor fi respinse, ca nefondate în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va computa timpul arestării

preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, inculpatul va fi

obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpatul

M.I.C. împotriva deciziei penale nr. 226/ Ap din 28 iunie 2004 a Curții de Apel

Brașov.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 15 octombrie 2003, la 25 august 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 august 2004.